De același autor
Sunt dubii că prin marea descentralizare d-l Ponta pregăteşte terenul pentru 2014? Că o face pentru PSD, nu pentru USL? Cred că nu.
Eşecurile guvernării sunt numeroase şi nu insignifiante. În relaţia Victor Ponta - baroni şi baroneţi locali interveniseră, în ultima vreme, câteva scurtcircuite, care ameninţau să se reflecte la urne, în 2014. Cum timpul de remediere a problemelor e scurt, s-a scos din mânecă o ultimă carte: descentralizarea. Posibil câştigătoare. Pentru PSD.
Descentralizare prin asumarea răspunderii guvernului, în noiembrie, înainte de adoptarea bugetului – anunţă premierul. De ce acum, de ce descentralizare fără regionalizare? D-l Ponta nu s-a pierdut în explicaţii. De ce prin asumarea răspunderii guvernului, şi nu trecând legea prin parlament? Din prudenţă, dă de înţeles primul ministru, invocând „tertipuri pseudo-judiciare“ cu care preşedintele Traian Băsescu i-a blocat „o serie de proiecte“.
Două aspecte sunt clare: graba şi faptul că liderii locali urmează ca, după descentralizare, să preia atribuţii esenţiale din câteva domenii – sănătate, agricultură, mediu, muncă şi cultură – şi să intre în posesia unor fonduri generoase.
Nu contestă nimeni necesitatea descentralizării. Dimpotrivă. Dar acest proces – cu consecinţe politice, administrative şi economice pe termen lung – nu poate fi făcut oricum. Graba este suspectă, în condiţiile în care tema descentralizării administraţiei publice se află pe agenda partidelor parlamentare de ani buni. În condiţiile în care, acum, subiectul a fost repus intempestiv pe agenda publică. Fără dezbatere publică, fără consultarea experţilor, fără o analiză a consecinţelor, fără o analiză cost-beneficiu. Într-un mediu administrativ clientelist, cum este la noi, o astfel de hotărâre, trecută prin procedură de urgenţă, poate fi catastrofală.
O explicaţie pentru această grabă ar putea fi încercarea d-lui Ponta de a-şi consolida relaţia cu aleşii din teritoriu – descentralizarea implică o politizare şi o clientelizare a structurilor administrative judeţene. La un moment dat, se conturase riscul ca, în 2014, să nu aibă ajutorul scontat din partea lor. Au existat câteva situaţii care au generat, cu siguranţă, o scădere a cotei de simpatie la adresa premierului.
1. Mulţi aleşi locali nu au primit nici acum banii pentru investiţiile promise în campania electorală. Or, ei vor contabiliza procente electorale în minus din acest motiv.
2. În vară a existat o situaţie tensionată creată de aleşii locali cu probleme de integritate. Dacă Victor Ponta ar fi acceptat modificarea legii, asumându-şi eliminarea unor prerogative din atribuţiile ANI, decizia s-ar fi reflectat negativ în următorul Raport MCV – pe atunci, părea să-l intereseze. Dacă ar fi respins făţiş ideea, şi-ar fi dinamitat relaţia cu mulţi oameni din teritoriu. Aşa că găsise o soluţie de avarie: „Vreau să vedem ce se întâmplă pe final şi după aceea ne punem cu toţii la masă, şi cu Ministerul Justiţiei, şi cu ANI, şi cu toţi ceilalţi, cu parlamentul, să vedem care e soluţia“. Asta deşi, cu puţin timp înainte, Ministerul Justiţiei se exprimase clar, avizând negativ proiectul de lege iniţiat de Liviu Dragnea, care scotea din regimul incompatiblităţii calitatea primarilor de membri în consiliile de administraţie ale unor servicii deconcentrate.
3. La scurtă vreme, Crin Antonescu flutura spre presă propunerea privind amnistierea primarilor găsiţi în conflict de interese. Punând responsabilitatea pe umerii lui Victor Ponta. Ştiind că acesta nu poate face nimic pentru a-i salva pe incompatibili, pentru că şi-ar asuma riscuri prea mari, dar mai ştiind că în ochii plebei cu carnet de membru de partid e omul care poate face orice, şi ilegal, numai să vrea.
4. Trimiterea în judecată a lui Liviu Dragnea, cu siguranţă, nu a fost bine văzută de susţinătorii lui din teritoriu. Care se aşteptau ca d-l Ponta să rezolve situaţia, înainte de a escalada problemele. „Scandalul Papici“ vorbeşte despre un act condamnabil de imixtiune grosolană a premierului în justiţie. Dar poate vorbi, în accepţiunea multora, şi despre un refuz al lui Victor Ponta de a-l salva pe Liviu Dragnea, cerând la momentul oportun înlocuirea lui Lucian Papici, nu atunci când, la DNA, nu se mai putea face nimic.
Nu e certă doar graba cu care vrea a fi pusă în aplicare descentralizarea. E cert şi faptul că liderii locali – din 36 de preşedinţi de consilii judeţene ale USL, 22 sunt conduse de PSD – urmează să preia atribuţii esenţiale de la sănătate, agricultură, mediu, muncă şi cultură, deci, fonduri suplimentare şi mai multă putere. Nimeni nu explică de ce doar aceste ministere – trei, conduse de liberali – vor intra la descentralizare. E ciudat că liberalii tac, aşa cum au tăcut când d-l Ponta le-a suflat alte mize mari. Când fosta DGIPI a MAI, actuală DIPI, a fost trecută în coordonarea unui secretar de stat numit nu de ministrul de Interne, ci de primul ministru. Ori când premierul a luat decizia de a înfiinţa, pentru a şi-o subordona, Direcţia Generală Antifraudă.
Sunt dubii că prin marea descentralizare d-l Ponta pregăteşte terenul pentru 2014? Că o face pentru PSD, nu pentru USL? Cred că nu. //
