De ce vrea Victor Ponta descentralizare în regim de urgenţă?

Sunt dubii că prin marea descentralizare d-l Ponta pregăteşte terenul pentru 2014? Că o face pentru PSD, nu pentru USL? Cred că nu.

Eşecurile guvernării sunt numeroase şi nu insignifiante. În relaţia Victor Ponta - ba­roni şi baroneţi locali interveniseră, în ultima vreme, câteva scurtcircuite, care ameninţau să se reflecte la urne, în 2014. Cum timpul de remediere a problemelor e scurt, s-a scos din mâ­ne­că o ultimă carte: descen­tralizarea. Posibil câşti­gă­toare. Pentru PSD.

Descentralizare prin asu­marea răspunderii guver­nului, în noiembrie, înainte de adoptarea bugetului – anunţă premierul. De ce acum, de ce des­centralizare fără regionalizare? D-l Ponta nu s-a pierdut în explicaţii. De ce prin asu­marea răspunderii guvernului, şi nu tre­când legea prin parlament? Din pru­denţă, dă de înţeles primul ministru, in­vocând „tertipuri pseudo-judiciare“ cu care preşedintele Traian Băsescu i-a blocat „o serie de proiecte“.

Două aspecte sunt clare: graba şi faptul că liderii locali urmează ca, după des­cen­tralizare, să preia atribuţii esenţiale din câteva domenii – sănătate, agricultură, me­diu, muncă şi cultură – şi să intre în posesia unor fonduri generoase.

Nu contestă nimeni necesitatea descen­tralizării. Dimpotrivă. Dar acest proces – cu consecinţe politice, administrative şi eco­nomice pe termen lung – nu poate fi făcut oricum. Graba este suspectă, în con­diţiile în care tema descentralizării ad­ministraţiei publice se află pe agenda par­tidelor parlamentare de ani buni. În con­diţiile în care, acum, subiectul a fost re­pus intempestiv pe agenda publică. Fără dez­batere publică, fără con­sultarea experţilor, fără o analiză a consecinţelor, fă­ră o analiză cost-beneficiu. Într-un mediu admi­nis­trativ clientelist, cum este la noi, o astfel de hotărâre, trecută prin procedură de urgenţă, poate fi ca­tas­tro­fală.

O explicaţie pentru această grabă ar putea fi încercarea d-lui Ponta de a-şi consolida relaţia cu aleşii din teritoriu – descentralizarea implică o politizare şi o clientelizare a structurilor administrative judeţene. La un moment dat, se conturase riscul ca, în 2014, să nu aibă ajutorul scon­tat din partea lor. Au existat câteva situa­ţii care au generat, cu siguranţă, o scădere a cotei de simpatie la adresa premierului.

1. Mulţi aleşi locali nu au primit nici acum banii pentru investiţiile promise în cam­pa­nia electorală. Or, ei vor contabiliza pro­cente electorale în minus din acest motiv.

2. În vară a existat o situaţie tensionată creată de aleşii locali cu probleme de inte­gritate. Dacă Victor Ponta ar fi acceptat modificarea legii, asumându-şi eliminarea unor prerogative din atribuţiile ANI, de­cizia s-ar fi reflectat negativ în următorul Raport MCV – pe atunci, părea să-l in­te­reseze. Dacă ar fi respins făţiş ideea, şi-ar fi dinamitat relaţia cu mulţi oameni din teritoriu. Aşa că găsise o soluţie de ava­rie: „Vreau să vedem ce se întâmplă pe final şi după aceea ne punem cu toţii la masă, şi cu Ministerul Justiţiei, şi cu ANI, şi cu toţi ceilalţi, cu parlamentul, să ve­dem care e soluţia“. Asta deşi, cu puţin timp înainte, Ministerul Justiţiei se ex­primase clar, avizând negativ proiectul de lege iniţiat de Liviu Dragnea, care scotea din regimul incompatiblităţii calitatea pri­marilor de membri în consiliile de admi­nistraţie ale unor servicii deconcentrate.

3. La scurtă vreme, Crin Antonescu flu­tura spre presă propunerea privind amnis­tierea primarilor găsiţi în conflict de in­terese. Punând responsabilitatea pe umerii lui Victor Ponta. Ştiind că acesta nu poate face nimic pentru a-i salva pe incom­patibili, pentru că şi-ar asuma riscuri prea mari, dar mai ştiind că în ochii ple­bei cu carnet de membru de partid e omul care poate face orice, şi ilegal, numai să vrea.

4. Trimiterea în judecată a lui Liviu Drag­nea, cu siguranţă, nu a fost bine văzută de susţinătorii lui din teritoriu. Care se aş­tep­tau ca d-l Ponta să rezolve situaţia, înainte de a escalada problemele. „Scandalul Pa­pici“ vorbeşte despre un act condamnabil de imixtiune grosolană a premierului în justiţie. Dar poate vorbi, în accepţiunea mul­tora, şi despre un refuz al lui Victor Pon­ta de a-l salva pe Liviu Dragnea, ce­rând la momentul oportun înlocuirea lui Lucian Papici, nu atunci când, la DNA, nu se mai putea face nimic.

Nu e certă doar graba cu care vrea a fi pu­să în aplicare descentralizarea. E cert şi faptul că liderii locali – din 36 de preş­e­dinţi de consilii judeţene ale USL, 22 sunt conduse de PSD – urmează să preia atri­buţii esenţiale de la sănătate, agricultură, mediu, muncă şi cultură, deci, fonduri su­plimentare şi mai multă putere. Nimeni nu explică de ce doar aceste ministere – trei, conduse de liberali – vor intra la des­centralizare. E ciudat că liberalii tac, aşa cum au tăcut când d-l Ponta le-a suflat al­te mize mari. Când fosta DGIPI a MAI, ac­tuală DIPI, a fost trecută în co­ordo­narea unui secretar de stat numit nu de mi­nistrul de Interne, ci de primul ministru. Ori când premierul a luat decizia de a înfiinţa, pentru a şi-o subordona, Direcţia Generală Antifraudă.

Sunt dubii că prin marea descentralizare d-l Ponta pregăteşte terenul pentru 2014? Că o face pentru PSD, nu pentru USL? Cred că nu. //