De același autor
O eventuală plecare a lui Victor Ponta din prim-planul politicii sau chiar din politică nu va fi un act benevol. Mai degrabă poate fi citită în cheia tensiunii acumulate între el şi baronii săi puşcăriabili, sub a căror presiune şi la a căror mână se află.
„În noiembrie, după ce câştigăm această ultimă şi vitală bătălie, mă voi putea declara mulţumit de ce am realizat! Şi atunci îmi doresc să las locul în politică altora, mai tineri şi mai puţin marcaţi de regimul oribil al ultimilor ani“, scria Victor Ponta, pe o reţea de socializare, în preziua şedinţei de campanie a PSD, de la Poiana Braşov. Un eveniment cu miză majoră pentru partid, la care, însă, nu a ajuns.
E greu de crezut că o eventuală retragere e cauzată de oboseala de a mai lupta cu „regimul oribil“. Până nu demult declara că, din noiembrie, va duce bătăliile cu „regimul Băsescu“ – ceea ce indica o strategie cu miză mare şi pe termen lung. Altfel, nu s-ar fi implicat în scrierea strategiei loviturii de stat din 2012. Nu ar fi dus războaie cu instituţii şi oameni care apără statul de drept. Nu ar fi susţinut mârşăvia din „marţea neagră“, nici amnistia şi graţierea în favoarea marilor corupţi. Nu se implica în decizii ce trădează planuri mari şi sete de putere: numirea de către el personal a şefului Direcţiei de Protecţie Internă a MAI, subordonarea directă a şefului Antifraudei – s-ar putea spune că a înfiinţat special această structură, pentru a şi-o subordona –, încercarea de a numi direct şeful STS şi pe cel al Poliţiei Române. Iar acum, pe fondul tensiunilor geopolitice în creştere, visul de a numi direct şeful Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei.
Mesajul d-lui Ponta poate fi citit ca un semnal transmis baronilor săi puşcăriabili, cum că ultima carte – Legea amnistiei şi graţierii – e în mâneca sa. Iar o eventuală indisciplină a lor faţă de el, răsfrântă în primă instanţă la votul de la europarlamentare, i-ar putea costa nişte ani de libertate.
Sau poate fi citit în cheia deschiderii portiţei pe care, la o adică, va ieşi din liga mare a politicii sau din politică, dar nu forţat, ci, iată – mesajul de zilele trecute va sta mărturie –, benevol. Deci, onorabil.
De fapt, se află sub presiunea şi la mâna nu puţinilor baroni cu probleme în justiţie. Aici e, de fapt, zona producerii scurtcircuitului. În ochii lor, responsabil e Victor Ponta, care putea rezolva problemele, numai să fi vrut. Nu e exclus nici ca tensiunea să fie întreţinută de oameni din proximitatea lui, şi ei cu mare influenţă în partid, poate la concurenţă cu a sa. A mai fost o situaţie care a dus spre ipoteza întreţinerii voluntare a unei situaţii încordate: protestul aleşilor puterii la adresa ANI, din vara trecută, izbucnit în lipsa din ţară a lui Victor Ponta. O răbufnire intempestivă, în condiţiile în care toţi ştiau, de multă vreme, că au proces cu ANI şi că nu au nicio şansă ca lucrurile să se schimbe în favoarea lor, odată cu o posibilă modificare a Legii ANI, pentru că nicio lege nu poate fi aplicată retroactiv. Cineva, însă, mai ştia ceva: că Victor Ponta nu ieşea bine din acest episod, indiferent de decizia luată. Dacă ar fi acceptat eliminarea unor atribuţii ale ANI, ar fi avut, din nou, probleme cu partenerii occidentali. Dacă ar fi respins făţiş ideea modificării legii, şi-ar fi dinamitat relaţia cu baronii şi baroneţii locali. Atunci, găsise o soluţie de avarie – rămânerea în stand-by, pe termen pentru care nu-şi luase angajamentul. Liviu Dragnea le promite acum – în ciuda MCV-ului şi a CE – un proiect de lege, aflat la Senat, care îi va „dezlega“ de incompatibilităţi. După ce, cu o zi înainte, le răsucise cuţitul în rană: „Începem să ne punem întrebarea câţi mai rămân în picioare până la sfârşitul anului“.
Frustrările şi ranchiuna baronilor ameninţă, totuşi, să se reflecte la urne, în 25 mai. Iar dacă la europarlamentare PSD nu va primi – şi nu doar formal – sprijinul lor, riscă să nu obţină procentul care să dea şanse unei victorii a candidatului la preşedinţie, cel mai probabil, lui Victor Ponta. Ceea ce i-ar putea atrage acestuia soarta lui Mircea Geoană. Acesta ar putea fi momentul – „benevol“ – în care d-l Ponta va părăsi scena politică. //
