Despre atei, nebuni si draci

Mihaela Miroiu 01.12.2006

De același autor

 Sunt una dintre semnatarele scrisorii de sustinere a  Petitiei adresate de catre profesorul Emil Moise Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Aceasta petitie cerea ca, in scolile publice, icoanele, ca si alte insemne religioase, sa fie expuse doar la orele de religie.

 Mai pe larg mi-am expus opinia in ziarul  Adevarul din 23 noiembrie a.c. Forma integrala este urmatoarea:

Voi incepe cu o confesiune: ca persoana sunt crestin-ortodoxa prin botez, credinta, casatorie si practici religioase. Merg la biserica si am duhovnic. Asa am fost educata, asa simt. Mai cred ca umanismul si drepturile omului sunt si produsul secularizat al valorilor crestine originare: Iisus ca Dumnezeu inomenit si, deopotriva, Om indumnezeit face posibila sfintirea umanitatii. Pe aceasta cale, umanitatea din persoana fiecaruia este sfanta, vointa fiecarui om este libera, fiecare om are drepturi egale cu ale celorlalti in virtutea faptului ca este om. Fara liber arbitru nu exista moralitate. Respect rational si alte credinte in afara celor crestine, chiar daca nu ader la ele. Ii respect rational pe liber-cugetatori, chiar daca nu sunt una dintre ei. In spatiul public modern comunitatile sunt foarte eterogene religios si chiar nereligiosii sunt foarte eterogeni. In state democratice nu ii putem constrange pe altii sa creada si sa fie ca noi.

Cred ca umanismul si democratia liberala sunt preponderent produsul secular al traditiei iudeo-crestine. Mai cred ca ortodoxia are mai putine pacate de ordin istoric: nu a avut "razboaie sfinte" (cruciade), nici Inchizitii, nu a ars vrajitoare, este mai toleranta (mai putin pacatul colaborarii unor ortodocsi la pogromuri impreuna cu legionarii si al lasitatii impartite cu laicatul in comunism, precum si diferitele forme actuale de obscurantism intolerant).

 De cate ori se pune o problema de ordin moral, ma gandesc insa cum m-as simti in situatia celui mai defavorizat membru al comunitatii. Consider morala orice norma care m-ar favoriza si daca as fi in cea mai marginala situatie posibila. Sa nu uitam cat de marginali, de exclusi, persecutati, chiar exterminati au fost primii crestini fiindca nu erau ca majoritatile vremurilor lor. Sigur ca ma simt mai inclusa religios in ortodoxie si mai afina cu toti crestinii, dupa cum, in plan laic, ma simt afina cu umanistii liberali. Dar ce m-as face daca, in timp, acest pamant ar fi populat cu oameni de alte credinte si credinta mea ar fi marginalizata sau chiar exclusa? Ce se faceau albanezii credinciosi intr-o societate atee prin  Constitutie? Ce s-ar face romanii ortodocsi in "pribegia" americana, spaniola, italiana etc., daca nu ar putea sa isi construiasca biserici si li s-ar impune, fie si indirect, religia majoritara?

La toate acestea m-am gandit cand am semnat pentru eliminarea insemnelor religioase din scolile publice, in afara orelor de religie. Mie mi-e drag sa ma inchin la icoane in bisericile ortodoxe. Langa biroul meu de acasa este icoana de la strabunica. Am dus-o cu mine pe unde am locuit. Dar este problema mea privata, cum altul poate avea statui de sfinti sau Steaua lui David, sau Semiluna, sau "statuia Ratiunii". Credinta este cu atat mai frumoasa si mai intreaga cu cat venim mai liberi catre ea, fara sa ne-o impuna cineva.

Personal as adera mai degraba la varianta ecumenic-umanista, multiculturalista pentru spatiul public: oricare ar fi credinta unei persoane, ea ar putea sa isi regaseasca simbolurile religioase sau nereligioase, in deplin respect si acceptare reciproca. Daca acest lucru este foarte dificil, cred ca este de preferat varianta neutra, nu impunerea simbolurilor majoritatii. Pe scurt, daca as fi parintele unui copil catolic, protestant sau musulman sau liber-cugetator, as simti ca simbolurile unei singure religii in scolile publice il fac pe copilul meu sa se simta exclus sau deviant. Desigur, scolile confesionale folosesc in mod legitim simbolurile lor sfinte.

Mi-am precizat situatia personala in relatie cu religia si un punct de vedere etic despre subiect, fara sa abordez aspectele legal-constitutionale, fiindca nu imi vine sa cred cat reductionism, cate etichete infamante, cate atacuri groaznice a suscitat pozitia noastra.

De cand am semnat acest protest, am devenit cu totii "proscrisi" si, cum vom vedea, mult mai rau decat atat. Nu mai vorbesc aici de petent, profesorul Emil Moise, care este supus unui tir incredibil de insulte si atacuri, din toate pozitiile.

Intelectuali publici, jurnalisti, universitari, sefi de sindicate, parinti indignati, preoti au facut o larga demonstratie de presiune a majoritatii, convingatoare, strivitoare, anatemizanta. Pe scurt, cine s-ar mai solidariza cu o asemenea pozitie legata de neutralitatea sau echidistanta invatamantului public fata de religie trebuie sa se astepte sa ne impartaseasca soarta.

 Sintetizez sirul de acuze publice, de la cele "blande", la cele dure: a) unelte ale dezintegrarii neamului romanesc; b) comunisti si atei; c) ONG-isti tradatori de neam, vanduti lui Soros; d) fanatici ai drepturilor omului; e) dupa prigoana ateismului marxist, urmeaza prigoana ateismului  UE capitalist, satanist si desfranat.

 "Interesanta" a fost reactia reprezentantilor sindicatelor din educatie. Ei s-au referit explicit la Emil Moise, dar nici sustinatorii nu sunt tratati mai bland. Pentru Catalin Croitoru, de exemplu, petentul este un aberant care are  "probleme cu capul" si este un "descreierat" care calca in picioare o majoritate.

Poate ca inghiteam cu amaraciune aceste acuze fara sa scriu despre ele. Dar, astazi, un alt reprezentant al "majoritatii corecte si drepte" a facut saltul de la etichetarile anterioare legate de ateism, comunism, nebunie, tradare, fanatism laic, care totusi ne mai tineau in randul speciei umane, la cu totul alta ipostaza. Nu mai eram tratati nici macar drept un grupuscul de oameni far’ de Dumnezeu. Nu doresc sa comentez. Redau pur si simplu textul care ne scoate si din statutul ontologic de oameni, ne elimina din umanitate si ne asaza in randul dracilor.

 "Ateul este indiferent, neutru, in ceea ce priveste simbolurile divine, el il neaga pe Dumnezeu, nu il combate. Doar dracul fuge de icoane si, eventual, de tamaie, fiind potrivnic lui Dumnezeu"  (Pr. Paul Bogdan, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Armene din Romania, Adevarul, Forum, 27 noiembrie, a.c).

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22