De același autor
Cunoaşterea de sine nu este la mintea oricui. Ea este condiţionată, aşa cum susţine profesorul William H. Calvin, de existenţa unei vieţi mentale, dar nu una oarecare, ci una care implică structuri inteligente. Altele decât cele la care, poate, le fuge mintea unora.
Lumea pe care o cunoaştem este plină de specialişti care se pricep să facă doar un singur lucru, dar îşi închipuie că nimeni altcineva nu-l face la fel de bine ca ei. Unii, nu mulţi, se pricep, totuşi, să tacă. Sunt situaţii când un astfel de individ poate crea impresia unui filosof. Borges povestea odată că etiopienii erau convinşi, nu ştiu dacă mai sunt şi astăzi, că maimuţele nu vor să vorbească pentru a nu fi puse să muncească. Probabil era vorba de maimuţele inteligente, de generaţie - era să spun de educaţie - „veche“.
Maimuţele New World, în schimb, au altă „concepţie“ despre lume, despre viaţă, despre sine. Unei maimuţe capucin, după cum susţin cercetătorii italieni care le-au studiat, dacă i se pune în cuşcă o oglindă care îi reflectă imaginea în mărime naturală, îi vine chef de gâlceavă. Vreme de mai multe săptămâni nu face altceva decât să stea în faţa oglinzii - nu ştiu de ce îmi vine să spun a televizorului - şi-l ameninţă pe animalul pe care-l vede vis-à-vis, în oglindă! Şi să ştiţi că nu renunţă până când nu i se ia oglinda!
Hominizii noştri politici, cu tupeul mereu treaz şi nesimţirea limpede, nu se privesc deloc în oglindă şi nici nu au nevoie. Ei, aproape toţi (excepţiile, puţine, au alte „vedenii“, aşa cum câteva posturi TV îl dezgroapă, din când în când, dar mai ales în ultima vreme, seară de seară pe –escu 1, Ceauşescu), oriunde s-ar uita (sau nu, dar asta doar în timpul somnului cu vise) văd o singură imagine pe care o ameninţă de sute de săptămâni, în orice circumstanţă, conjunctură sau context. Adică în orice împrejurare, şi la munte, şi la mare, şi în apropiere, şi la distanţă de casă. Depinde unde se află primul subiect, predilect. Aţi ghicit: - escu 4, Băsescu!
Diferenţa faţă de primele primate este că nu le mai trece nici după atâta timp şi pericolul este să rămână aşa, încremeniţi, în faţa oglinzii sau a imaginii real-virtuale. Sunt atât de îndârjiţi de „conflictul politic nerezolvat“, încât sunt în cumpănă dacă soluţia de dispariţie a „coşmarului“ va avea acelaşi efect ca îndepărtarea sau, dacă vreţi, suspendarea oglinzii în cazul maimuţei deprimate.
Deşi nu mai este nimic de mirare, eu tot pun o singură, neretorică, întrebare: chiar niciunul nu se (auto)recunoaşte?
Şi totuşi, la acest comportament „altfel“ al maimuţei capucin, faţă de majoritatea primatelor care nu se pot recunoaşte în oglindă, printre care gorilele şi babuinii, mai putem remarca ceva. Nu numai că nu cedează în faţa „celuilalt“ animal, dar maimuţa se simte chiar ofensată în „inteligenţa“ ei, devenind furioasă şi ameninţătoare văzând la adversarul din oglindă mişcări şi gesturi identice. Este clar că avem aici de-a face cu o atitudine dispreţuitoare faţă de imitare, şi nu faţă de stomac, ca la Ilf şi Petrov. Maimuţa este antiplagiat! Vedeţi aşadar, sunt şi excepţii, şi la alte animale. Şi când te gândeşti că nu au televiziune, Internet, ziare, reviste proprii sau în proprietate. Ce emisiuni, ce articole, ce comentarii am fi văzut! Sigur, cu altă sintaxă. Bine că nici nu ştim ce am pierdut...
23 august 2013
