Criza din Ucraina şi situaţia din Orientul Mijlociu

Situaţia internă din Ucraina nu are capacitatea de a influenţa dinamica dosarelor din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, confruntarea dintre Moscova şi puterile occidentale, în speţă Washington, complică şi conferă o nouă perspectivă problemelor cu care se confruntă cancelariile din regiunea Orientului Mijlociu.

Criza din Ucraina a pus într-un con de umbră situaţia din Orientul Mijlociu, care în ultimii ani a reprezentat principalul subiect pe agenda internaţională. Indiferent că este vorba despre dosarul nuclear iranian, războiul civil din Siria, situaţia din Egipt sau Procesul de pace israeliano-palestinian, confruntarea dintre Rusia şi Occident influenţează în mod direct dinamica din regiune.  

Chiar dacă atenţia Rusiei este acaparată de criza din Ucraina, acest lucru nu va determina o diminuare sau o renunţare la susţinerea pe care Moscova a acordat-o, încă de la începutul războiului civil din Siria, liderului de la Damasc, Bashar al-Assad. Pe de altă parte, statele arabe care susţin opoziţia siriană, indiferent de facţiune, urmăresc cu oarecare îngrijorare poziţionarea Statelor Unite, temându-se ca menţinerea la putere a preşedintelui al-Assad să nu devină o monedă de schimb pentru salvarea Ucrainei. „Hotărârea” cu care Washingtonul susţine înlăturarea de la putere a lui al-Assad a fost testată încă din august 2013, când înverşunarea SUA de a ataca regimul de la Damasc, care folosise arme chimice împotriva populaţiei civile, a dispărut la fel de rapid cum apăruse.

De asemenea, Rusia face parte şi din grupul P5+1, alături de SUA, Marea Britanie, Franţa, Germania şi China, care negociază cu regimul de la Teheran dosarul nuclear. O escaladare a conflictului dintre Moscova şi Occident va avea un impact major asupra negocierilor, existând posibilitatea ca Rusia să dea dovadă de o mai mare înţelegere faţă de Teheran şi să îngreuneze orice iniţiative internaţionale împotriva autorităţilor iraniene.

Susţinerea Moscovei, membru în Cvartetul pentru Orientul Mijlociu, este extrem de importantă şi în cadrul negocierilor israeliano-palestiniene, a căror finalizare reprezintă unul dintre principalele obiective în plan extern ale administraţiei Obama. Chiar dacă desele vizite ale secretarului de stat John Kerry în regiune şi întâlnirile cu liderii israelieni şi palestinieni dau senzaţia că Washingtonul a luat asupra lui întreaga problematică, Moscova rămâne un actor important care poate impulsiona sau nu negocierile.

Confruntarea dintre Moscova şi Occident vine într-un moment interesant, având în vedere că atât Arabia Saudită, dezamăgită de lipsa de fermitate a administraţiei americane privind situaţia din Siria şi deschiderea de care a dat dovadă în ultima perioadă faţă de regimul iranian, cât şi Egiptul au arătat că sunt dispuse să intensifice relaţiile cu Rusia. Oficialii saudiţi anunţau la sfârşitul anului trecut că se vor orienta şi spre alte parteneriate în detrimentului celui tradiţional cu SUA, Kremlinul fiind unul dintre interlocutorii pe care Riadul i-a cultivat in ultima perioadă. Întâlnirile dintre fostul director al serviciilor secrete saudite, fost ambasador la Washington, şi preşedintele Putin au generat multe speculaţii privind ofertele făcute de saudiţi Moscovei şi invers. Această apropiere şi reacţiile publice pline de nervozitate la adresa Washingtonului au alarmat administraţia Obama, secretarul de stat Kerry şi alţi oficiali americani folosind orice prilej pentru a vizita Regatul saudit şi a se consulta cu oficialităţile de la Riad. Deschiderea Arabiei Saudite faţă de Moscova a fost preluată şi de regimul interimar de la Cairo, sprijinit financiar de Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite şi Kuweit. Vizita în Rusia a şefului armatei egiptene şi, probabil, viitorul preşedinte al Egiptului, Abdel Fattah al-Sisi, nu a fost inutilă sau întâmplătoare. Prietenia ruso-egipteană, căreia Anwar al-Sadat i-a pus punct brusc la începutul anilor ’70, pare a se reinstala cu ajutorul petro-dolarilor primiţi de către regimul interimar de la Cairo de la cele trei state din Golf. Acordul militar încheiat recent între Egipt şi Rusia, în valoare de 3 miliarde de dolari, bani proveniţi din Golf, prevede echiparea armatei egiptene cu armament şi sisteme militare ruseşti.

Poate cel mai îngrijorat de noua evoluţie a relaţiilor dintre Rusia şi puterile occidentale şi de impactul pe care aceasta l-ar putea avea asupra Orientului Mijlociu este Israelul. În contextul situaţiei din Ucraina, vizita la Washington de la începutul lunii martie a premierului Netanyahu nu a primit atenţia obişnuită. Orice neînţelegere între Rusia şi Occident poate anula tot efortul depus până în prezent pentru readucerea Iranului la masa negocierilor, Israelul fiind direct preocupat de reducerea şi eliminarea capacităţii nucleare a regimului de la Teheran. În ceea ce priveşte Procesul de pace, diminuarea atenţiei comunităţii internaţionale, preocupată în prezent de altă criză, nu va face decât să slăbească presiunea exercitată asupra părţilor implicate, existând pericolul unor derapaje care ar bloca din nou negocierile.

Privită din altă perspectivă, criza din Ucraina reprezintă pentru unii actori din regiune, precum contestatul preşedinte sirian Bashar al-Assad sau regimul de la Teheran, o ocazie nesperată de a scăpa, chiar dacă pentru scurt timp, de presiunile comunităţii internaţionale. Diminuarea atenţiei acordată acestor dosare oferă celor implicaţi prilejul de a îşi regândi poziţiile şi de a pregăti o noi strategii, profitând astfel de oboseala şi scăderea vigilenţei cancelariilor occidentale.               

  Mihai Pătru este doctorand al Facultăţii de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti, şi cercetător asociat la Institutul Diplomatic Român.