Mileniul Ecologiei

Daca la inceputul anilor 1970, cand debuta "era ecologica" si "explodau" marile probleme de mediu ("parafrazandu-l pe Malraux") se afirma inspirat-optimist ca "secolul XXI va fi ecologist sau nu va fi deloc" (si timpul avea sa confirme aprecierea), dupa anul 2000, odata cu manifestarile tot mai pregnante ale incalzirii globale, dictonul la ordinea zilei, in prelungirea celui anterior, pare a deveni altul: mileniul III va fi unul al ecologiei sau nu va mai conta pentru istoria umana! Departe de a cadea in capcana diverselor teorii milenarist-apocaliptice, el exprima o realitate tot mai evidenta: planetarizarea problematicii environmentale, alaturi de si impreuna cu mondializarea economica si universalismul informational. Iar totul se abordeaza si se discuta acum la parametri si cu repere maxime, in timp si spatiu, planetar si secular, chiar milenar deopotriva. Unic in Universul cunoscut, Pamantul, acoperit in proportii de 72% de mari si oceane, adaposteste in "pojghita biosferei" aflata sub patura protectoare de ozon a stratosferei (a carei rata de oxigen este constanta de milioane de ani) o varietate de viata extraordinara, functionand ca un urias ecosistem global, unde apa, plantele, atmosfera, climatul si poluarea interactioneaza, intr-o permanenta cautare de echilibru. In ultimul secol insa, omul, prin "amprenta" sa ecologica, a devenit principalul factor perturbator al ordinii naturale, astfel ca, daca pana in prezent dificultatile si fenomenele mediului s-au manifestat in limitele acceptabile stabilitatii, acum pragul de pericol este pe cale de a fi depasit. Principalele probleme, global warming si schimbarile climatice, atrag in lant perturbari majore ale ecosistemului global. Oamenii, tarile industrializate in frunte cu marile puteri economice-poluatoare sunt responsabilii cresterii temperaturilor in urma efectului de sera; sporul temperaturii medii a fost de 0,8ºC-1ºC intr-un secol, iar ultima jumatate a veacului trecut a fost cea mai calda din ultimii 1300 de ani.

Activitatea industriala a facut ca actuala concentratie de carbon din atmosfera sa fie cea mai ridicata de 400.000 ani. Ultimele previziuni ale specialistilor anunta pentru viitorul secol o crestere a temperaturilor medii cu intre 1,8ºC - 4ºC, valori considerate ca temperate. Daca nu se va opri cursul periculos spre dereglarea sistemului climatic instaurat in urma cu peste 8.000-10.000 de ani, doar 4ºC ne mai despart de haosul climatic, urmat de o reasezare a ecuatiei ecoclimatice, din care nu stim daca specia umana va mai face parte.

Se configureaza chiar date concrete; incalzirea climei va face ca pana in 2050 sa se manifeste o desertificare a regiunilor tropicale uscate, cu extensiuni spre alte regiuni, se vor inregistra o topire progresiva si rapida a gheturilor polare, o bulversare a mecanismelor tornadelor si uraganelor, cresterea nivelului marilor si oceanelor, grave probleme legate de accesul la apa potabila, sute de milioane de refugiati climatici, disparitia pana la 40% din speciile vii, s.a. La randul sau, factura economica se va ridica la circa 5.200 miliarde de euro, pierderi echivalente cu cele ale crizei economice din 1929, insotita de o recesiune majora.

Datele si informatiile sunt rezultatul unor rapoarte stiintifice elaborate de institutii si personalitati a caror probitate si competente profesionale nu pot fi puse la indoiala.

Desigur, in mod inevitabil, analizele raman oarecum imprecise, iar calcule insuficiente. Tendintele sunt insa evidente, alarmante si perceptibile chiar la nivelul sutelor de ani si, in perspectiva, a mileniului in curs.

Ele ne arata ca asumarea marii responsabilitati ecologice si actiunea in directia indeplinirii exigentelor sale devin un imperativ primordial. A gandi global, a privi in context regional, a actiona local, colectiv si individual reprezinta axioma eco-praxiologica dominanta. Din pacate, disponibilitatea de reactie efectiva, atat guvernamentala, cat si personala este redusa. Asa, de pilda, incapacitatea structural cerebrala a persoanei umane de a percepe pericolul ecoclimatic, in realele sale dimensiuni, a fost confirmata atitudinal prin rezultatele unui recent sondaj de opinie international, care arata ca marea majoritate a indivizilor nu sunt dispusi sa renunte la excesele civilizatiei, prin a duce un mod de trai cumpatat, in consonanta cu cerintele reducerii consumului de energie si a presiunii ecolimatice! Cat despre guverne, odiseea Protocolului de la Kyoto privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) si modul cum statele semnatare inteleg sa-si indeplineasca in plan intern angajamentele astfel asumate sunt edificatoare in acest sens.

Ajuns la dimensiunea mileniului, imperativul ecologic isi aroga, poate pentru prima data in istoria umana, in mod deschis, suprematia si, implicit, si pe cea a istoriei naturale, care se confunda practic cu existenta planetei. Desigur, la scara a 6,5 miliarde de ani de la formarea Terrei, 1.000 de ani sunt nesemnificativi, dar pentru existenta lui homo sapiens conteaza. Pentru a-si continua misiunea ca specie intre specii el trebuie sa devina si sa se manifeste mai ales precum un homo ecologicus. Fara indoiala, prioritatile si expresiile lor se pot modifica si adapta de la decenii sau secole; tinta supravietuirii va presupune insa mentinerea, ca si constanta, a imperativului ecologic.