O provocare: generatia eco-neutra

In sarabanda crizelor, care isi fac tot mai simtita prezenta si nasc dispute in are­­na mondiala, de la cea a creditului ipo­te­car american, la cea aferenta cresterii pre­tului petrolului, cea alimentara sau mai vechea de ordin ecoclimatic, rare sunt razele de speranta ale unor solutii du­ra­bi­le. Biocarburantii, ajutorul, fie el si in mili­oa­ne de dolari, pentru combaterea foa­me­tei in tarile din sud sau reducerea cu 5,2% a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES) propusa prin Protocolul de la Kyoto raman, cel putin deocamdata, re­zol­vari punctuale, iar pe termen lung si pe fond, simple paleative. In aceasta mare de turbulente si preocupari, unele chiar dis­pe­rate, de a depasi primele simptome ale unei crize care se anunta globala, multi­di­men­sionala si chiar decisiva pentru insasi durabilitatea civilizatiei umane, nasc si unele formule, aparent surprinzatoare prin simplitatea lor (de genul celebrului "Ou al lui Columb"!), si, poate, prea fru­moa­se spre a si deveni realitati! Pare a fi si cazul conceptului de "tara neutra din punct de vedere climatic", lansat recent pe piata ideilor, dar care cunoaste deja si pri­mele experiente in planul actiunii prac­tice.

Aparut in contextul preocuparilor de a iden­tifica solutii la urgenta ecoclimatica si a evita atingerea si depasirea pragului de pe­ricol al ireversibilitatii (in concret, o tem­peratura medie globala de ± 170C si un con­tinut al atmosferei de CO2, de 550 parti pe milion), el exprima un calcul elemen­tar, dar eficient: a ajunge la zero emisii de GES, prin a emite atat cat poti sa neu­tra­li­zezi prin metode de captare confirmate, pre­cum impaduriri, practici agricole adec­va­te, "puturi" de depozitare la mari adan­cimi s.a. Devenind astfel "neutru" in pri­vin­ta influentei antropice asupra sistemului cli­matic, via poluarii atmosferice si a am­pli­ficarii efectului de sera, fiecare stat do­ban­deste un rol decisiv in solutionarea aces­tei problematici majore. Pentru a se ajun­ge, insa, la o asemenea performanta, este nevoie de evolutii, in doua directii con­centrice. Prima trebuie sa porneasca de la individ si sa ajunga la nivel de tara. Une­le state, precum Costa Rica, Nor­ve­gia sau Noua Zeelanda, si-au declarat deja intentia de a ajunge "natiuni curate, du­rabile si verzi", neutre climatic.

Iar prima dovada a fezabilitatii unui ase­menea proiect o face Statul Vatican, care isi anuleaza emisiile de GES prin cul­ti­varea si intretinerea unei paduri in Un­ga­ria! Planurile nationale adoptate in acest sens, precum cel neozeelandez, anuntat in 2007 de premierul Helen Clark, cuprind un ansamblu de politici pentru durabilitate care inglobeaza un sistem de schimburi de drepturi de emisie, strategii energetice (in special cu obiective tinand de ran­da­ment, economii si de promovarea ener­gii­lor regenerabile) si programe menite sa ajute familiile si intreprinderile sa devina mai durabile. Marea dilema o reprezinta, insa, aceea de a vedea in ce masura o ata­re formula poate fi acceptata si apli­ca­ta de marile tari poluatoare, care joaca rolul decisiv in abordarea problemei. Ast­fel spus, daca sunt dispuse administratiile SUA sa renunte la mitul neatingerii ni­ve­lu­lui de trai american si sa treaca la masuri se­vere de economisire si adaptare. Du­pa cum alte tari, precum China, aflate in plin proces de dezvoltare conform mo­de­lului occidental, inteleg sa renunte la vi­sul atin­gerii unei bunastari comparabile cu cea a sta­telor economic avansate si sa se su­pu­na constrangerilor ecoclima­ti­ce.

Pentru ca, in afara unui raspuns afir­ma­tiv, neutralitatea climatica declarata raz­let, de state cunoscute deja pentru ati­tu­dinea lor responsabila in viata inter­na­tio­nala, fara ca respectivul model sa "con­ta­mineze" pe toata lumea, risca sa ra­ma­na un simplu experiment!

Cea de-a doua directie trebuie sa mear­ga spre extinderea acestui statut de neutralitate climatica la nivel regional si pla­netar. Primul pas l-a facut, la inceputul aces­tui an, Programul ONU pentru Me­diu (PNUM) prin lansarea unei retele pen­tru un climat neutru (CN Net). Extinsa, deo­potriva, la nivelul structurilor sis­te­mu­lui Natiunilor Unite, statelor membre si in­­tre­prinderilor economice, aceasta s-ar pu­tea transforma treptat intr-o ampla si via­bi­la miscare mondiala, capabila sa im­pu­na o solutie viabila pentru esentiala pro­vocare ecoclimatica.

Nu lipsesc unele premise incura­ja­toa­re. In plan teoretic, sa amintim, de pilda, ideile unor "tari libere de CO2", de trans­for­mare a economiei mondiale intr-una "mai verde si mai curata" sau intr-una cu "slaba utilizare a carbonului".

La nivel concret, semnificative raman ini­tiative ca Reducerea de emisii prin im­­paduriri (REDD), lansata in decembrie, la Bali, ori Fondul de adaptare, care a in­­ce­put sa opereze prin deblocarea finantelor internationale in sensul aducerii eco­no­mii­lor la proba schimbarilor climatice.

Conceptul si-a sporit, intr-o anumita masura, vizibilitatea prin marcarea in acest an, la 5 iunie, a Zilei Mondiale a Me­diului, sub deviza "Stop dependentei de CO2!" si asumarea rolului de punct fo­cal al evenimentului de catre orasul Wel­ligton, capitala Noii Zeelande. In mesajul transmis cu aceasta ocazie, secretarul ge­ne­ral al ONU, Ban Ki-moon, exprima spe­ran­ta ca miscarea pentru neutralitate cli­ma­tica va deveni una globala, iar ideea sa va influenta si isi va pune amprenta, din ce in ce mai mult, asupra "discursului environmental, economic si politic in anii care vor urma".

In loc de concluzii, nu putem decat sa afir­mam o certitudine si sa exprimam o spe­ranta. Printr-o coincidenta, daca in sfera relatiilor politico-diplomatice "neutra­li­tatea" semnifica renuntarea la razboi, sub garantarea internationala a unui ase­me­nea statut, in cea ecoclimatica sem­ni­fi­ca­tiile nu difera prea mult. Aici este vorba de a renunta la razboiul omului cu natura, cel putin sub aspectul anihilarii efectelor GES asupra echilibrului climatic. Compati­bi­lizarea efectelor actiunii umane cu reac­tiile mediului reprezinta singura solutie via­bila a unei probleme ecologice, indi­fe­rent de amploarea si natura sa. Asadar, "neutralitatea umana environmentala", in­­­teleasa si promovata asa cum se cuvine, de­vine idealul in veritabila depasire a impasului ecoclimatic. Este o certitudine.

In­telegerea de catre toti a acestei axiome si mai ales definirea si folosirea mijloacelor de atingere a obiectivelor afe­ren­te raman insa un deziderat, o spe­ran­­ta. Declararea statutului de "tara neu­tra climatic" constituie un mijloc si o san­­sa de a urmari, fie si partial, un asemenea tel. Pana la a ajunge la un atare moment ra­mane, evident, un drum lung. Reperele sale se cunosc insa. Ele ar putea fi, chiar si deocamdata, metaforic vorbind, urma­toa­rele: un individ, o tara, o generatie neu­tre ecoclimatic!

Daca s-ar extinde la ansamblul relatiei om-natura, aceasta realitate ar constitui chiar idealul.