De același autor
Modul in care mass-media, lumea artistica si chiar autoritatile au reactionat la initiativa ex-vicepresedintelui SUA Al Gore de constientizare planetara a urgentei ecoclimatice prin megaconcertul Live Earth (7-8 iulie a.c.) este simptomatic pentru maniera de percepere si tratare la noi a problematicii incalzirii globale si a efectelor sale. Muzica-fluviu la Romexpo, vizite de circumstanta ale unor politicieni interesati de imagine, transmisii TV, declaratii ingenue, dar si ignorante ale unor vedete... Cu alte cuvinte, o noua "culme" a traditionalelor forme fara fond! Numai ca, daca asemenea atitudini de racordare à la roumaine la manifestari ale lumii civilizate mai pot fi trecute cu vederea in materie de caritate, campanii de lansare a unor bunuri de larg consum s.a., in privinta unor evenimente precum cel afectat schimbarilor climatice ele frizeaza penibilul si devin inacceptabile.
Din pacate, o asemenea constatare este valabila si pentru reactia generala a societatii romanesti la aceasta incercare naturala decisiva a civilizatiei umane, definitorie pentru acest secol si mileniu. Daca pana acum s-a vorbit, in general, despre "era ecologica" inaugurata oficial de Conferinta de la Stockholm privind mediul uman (iunie 1972), din 2003 (cand Europa de Vest a suferit 50.000 de morti din cauza caniculei) am pasit, la nivelul realitatilor concrete, in cea a crizei ecoclimatice. De modul in care aceasta va fi depasita depinde chiar soarta speciei umane.
Marele decalaj intre planul realitatilor si cel al constientizarii si actiunii de raspuns constituie, la noi, principala ingrijorare.
"Exceptia romaneasca" incepe, de altfel, sa nasca mirari si la nivel comunitar si international. De aceea, problema tinde sa devina o urgenta nationala. Dar sa pornim de la nivelul faptelor. Datele evaluarilor si manifestarilor concrete de pana acum arata ca Romania se numara printre tarile europene din "prima linie", cele mai afectate de schimbarile climatice. Evenimente precum cele 7 valuri de inundatii majore din 2005, revarsarea Dunarii din 2006, varfurile de canicula din 2000, 2003 si 2007, permanentizarea unor fenomene meteo extreme (tornade, furtuni, ploi intense, succesiuni rapide de perioade de canicula cu cele racoroase), seceta pe cale de a se instala, mai ampla si mai severa decat cea record din 1946, ramasa in constiinta colectiva a generatiilor, sunt semne cu valoare de avertisment, in context national, ale dereglarii sistemului climatic global. Ele prevestesc deja evolutii (posibile) pe termen mediu si lung, precum tendinta de simplificare a celor 4 anotimpuri traditionale la numai 2, unul calduros si altul mai racoros, aridizarea spre desertificare a zonei de sud a tarii (cu impact economico-social major), modificari notabile in planul biodiversitatii, eroziunea si degradarea masiva a litoralului, afectarea grava a zonei montane. Costurile in vieti omenesti si economice sunt din ce in ce mai consistente (anual, de ordinul zecilor in privinta deceselor, iar cele evaluabile in bani depasesc deja cateva miliarde, ceea ce ar insemna cateva procente din PIB).
Desigur, argumentele in campul realitatilor c oncrete ar putea continua, dar sunt suficiente pentru a concluziona, fara dubii, ca efectele global warming se resimt direct si in Romania si au tendinta de a se extinde si acutiza.
Desi acestea sunt, in mod evident, realitatile, se pune in mod natural intrebarea: care este reactia societatii la asemenea provocari decisive?
Intr-o paranteza, se cuvine remarcat ca, in spatele declaratiilor oficiale, in laboratoarele de specialitate, problema este analizata si evaluata sub toate aspectele si posibilele sale consecinte; expresii publice, precum initiativele de genul An Inconvenient Truth a lui Al. Gore in SUA, Pacte ecologique realizata de N. Hulot in Franta sau Raportul Stern din Marea Britanie sunt edificatoare in acest sens.
Revenind la contextul romanesc, sub impactul unei ample mediatizari (nu lipsita de excese de senzationalism), opinia publica este relativ informata in domeniu, iar acest lucru se reflecta deja la nivelul perceptiilor directe, din pacate nefacand pasul, in aceeasi masura, spre zona comportamentelor si atitudinilor directe, efective. Un recent eurobarometru arata, de exemplu, ca 64% dintre romani (pe locul 4 la nivelul UE) considera schimbarile climatice drept o problema importanta.
Intelighentia ramane impartita in aprecieri; cea apropiata unor grupuri de lobby fie ca tace, fie ca, la momentul considerat potrivit, iese la atac bagatelizand problematica; unii raman impasibili din cauza lipsei unei informatii complete si convingatoare; zona specializata (universitari si cercetatori meteo) accepta ideea, trag semnale de alarma, sprijina media in demersul sau si disemineaza informatiile pertinente.
Cel mai mare restantier, inexplicabil si, in orice caz, condamnabil, raman autoritatile publice, de la cele nationale pana la cele locale. Caricaturile de strategie nationala si plan de actiune in domeniul schimbarilor climatice, publicate in Monitorul Oficial din 2005, sub presiunea inundatiilor si oricum expirate temporal, nu au fost urmate de demersuri concrete, adecvate, deopotriva din inconstienta si incompetenta. Incompetenta, pentru ca cercetarea stiintifica si universitatile romanesti, relativ tributare unui imobilism paternalist, nu si-au asumat in mod serios si la timp un asemenea obiectiv de investigare si pregatire profesionala precum cel ecoclimatic. Este adevarat, o atare situatie a fost favorizata si de incertitudinile, speculate adeseori interesat si cu impact asupra spiritelor slabe, conciliatorii, dar odata certitudinea afirmata asupra legaturii cauzale dintre activitatile economico-sociale si incalzirea globala, via efectul de sera, nimic nu mai justifica starea de inertie.
Inconstienta apartine mai ales factorilor de decizie politica, la care opacitatea intelectuala s-a conjugat, nefast, cu pasiunea oarba legata de lupta pentru putere. In orice caz, este cel putin straniu ca la noi nici un politician notabil nu si-a asumat tematica ecoclimatica, fie si in scop pur electoral, in conditiile in care, in toate tarile dezvoltate, aceasta este considerata chiar o prioritate politica, exploatata ca atare! Dupa avertizarile de pana acum ale naturii si cele care vor urma in aceasta vara, credem ca a venit timpul sa ne trezim cu totii la realitate si sa actionam in consecinta. Problematica ecoclimatica reprezinta una de siguranta si existenta nationala. In fata evolutiilor implacabile, principalul raspuns viabil ramane adaptarea la noile circumstante de mediu, cat mai rapida si mai deplina. Pentru a atinge o asemenea tinta, este nevoie insa de o evaluare competenta si realista a efectelor local-nationale ale schimbarilor climatice si, pe aceasta baza, elaborarea unei strategii nationale de adaptare la asemenea evolutii implacabile. Desigur, in consonanta si in concordanta cu ceea ce se intampla la nivel european si mondial.
