De același autor
Nu va invidiez. Aveti incurcaturi.
Cine nu întelege ca pentru a face ceva în viata si în politica trebuie sa treci si prin momente mai dificile înseamna ca n-a înteles nimic din viata.
Unde va aflati acum, concret, din punctul de vedere al reformarii PSD si dupa toate tulburarile care au avut loc in PSD, dupa intalnirea de la Brasov din 21 ianuarie?
Ne aflam destul de aproape de congresul nostru din aprilie, anul trecut. Foarte multa lume astepta transformari spectaculoase, o modernizare accelerata si o schimbare la fata a PSD. Din pacate, acest lucru nu a fost posibil în ritmul pe care l-am sperat, împreuna cu foarte multi colegi din PSD si cu foarte multa lume din Romania.
Care au fost impedimentele principale care au facut ca reforma in PSD sa nu capete ritmul dorit?
In primul rand, a fost vorba de faptul ca lupta pentru putere în PSD a continuat si dupa încheierea congresului. Din prima zi, noua conducere si eu am fost contestati fie de cei care au pierdut întrecerea, fie de cei care nu au înteles ierarhia si deciziile congresului. Practic, a început în mod sustinut un efort concertat de delegitimare a noii conduceri a partidului. Acest partid este mult prea mare, prea puternic si prea complicat ca sa functioneze cu mai multe centre de putere si cu mai multe centre de comanda.
Acesta e singurul impediment?
Nu, nu e singurul. Totusi, sa nu se creada ca nu s-a întamplat nimic în perioada aceasta. La foarte scurt timp dupa congresul nostru si dupa venirea mea la conducerea PSD, am lansat cateva teme care raman si astazi la fel de valabile. Am vorbit de “revolutia binelui” si de nevoia de reforma a clasei politice, lucruri în care credem si pe care le pregatim în continuare. Am vorbit de votul uninominal, inclusiv la nivelul consiliilor judetene. Am vorbit si de nevoia unei coagulari a stangii romanesti în jurul unui pol alternativ la actuala putere de dreapta si am vorbit si de un Nou Contract Social, în sensul unei oferte concrete pe care noi, social-democratii, o facem Romaniei moderne. Dar a doua zi dupa ce aceste concepte au fost lansate, ele au fost boicotate, aproape sincronizat, de cei care în continuare nu doreau sa permita noii conduceri sa-si aplice planul cu care, de fapt, noi castigasem congresul. De aceea, ce s-a întamplat la Poiana Brasov în 21 ianuarie este important, pentru ca toti liderii PSD si conducerea aleasa la congres au stabilit ca lupta de putere la varful PSD si competitia directa pe care am avut-o cu Adrian Nastase, care nu s-a împacat cu pozitia de presedinte executiv, au încetat. Aceasta lupta a reprezentat unul din motivele unei anumite confuzii cu privire la cine conduce PSD, cine va împarti dividendele puterii, cand vom reveni la guvernare. Cine este detinatorul volanului în acest partid, cum i-ar placea lui Adrian Nastase sa spuna, acest lucru s-a transat abia la Poiana Brasov.
Asadar, ati pierdut un an.
Nu l-am pierdut complet, pentru ca procesele noastre de modernizare au continuat pe cele trei paliere: o Romanie mai prospera si mai echitabila în Europa, continuarea modernizarii PSD si pregatirea de noi generatii.
Probleme de imagine
Haideti sa ne apropiem de miezul lucrurilor, pentru ca nimeni nu contesta problemele dvs., dar înca aveti o problema ingrozitoare în partid.
Am avut.
Bun. Au facut pasul inapoi persoanele care erau vizate de anumite probleme legate de coruptie? Programele pe care le poate avea PSD pe hartie sunt bune. Sunteti datori fata de sistemul politic al acestei tari sa asigurati partea stanga a spectrului. Dar este vorba de o imagine inacceptabila a acestui partid, pentru cei care doriti sa va voteze.
Este inacceptabila pentru 63% dintre romani, care au votat cu altcineva decat cu PSD. Acest PSD, cu problemele sale de imagine, a fost votat de 37% la alegerile precedente.
Va faceti ca nu întelegeti.
Nimeni nu spune ca nu avem treaba de facut în PSD, ca, din motive pe care le-am spus foarte deschis si la Poiana Brasov, exista fara îndoiala oameni care au abuzat de functia politica si publica în PSD. Dar acest lucru s-a întamplat si se întampla acum si în alte partide politice.
Deocamdata discutam de PSD.
Dar si de celelalte partide, pentru ca nu toate relele acestei tari pot fi puse numai în carca PSD. Stiu ca exista o tentatie si aproape un sadism prin care tot ce nu merge în
Noi discutam acum de reforma in PSD si de partea stanga a sistemului politic.
Eu va spun ca, spre deosebire de alte partide politice, din PSD, asa cum este el, doua dintre numele mari au facut un pas în spate, în urma unor scandaluri de presa si de imagine, nu neaparat juridice.
Este vorba de Adrian Nastase si Dan Ioan Popescu. Si totul se opreste aici?
Depinde ce se va întampla în viitor.
De ce nu s-a produs reforma in partid fara interventia presei si a justitiei? De ce aceste persoane, despre care se stia dinainte, n-au facut pasul inapoi?
Dar de ce nu se face acelasi lucru la PNL?
D-le presedinte, discutam de PSD acum.
Eu va spun ce este posibil într-un partid.
Cunoastem foarte bine care sunt bubele altor partide si ale altor politicieni. Dar a justifica situatia “neplacuta” în care se afla o persoana cum este Adrian Nastase cu situatia neplacuta in care se afla o persoana din alt partid nu mi se pare ca este un rationament corect. Fiecare sa raspunda, in partidul in care se afla, de ceea ce face. Acum discutam de PSD.
Sunt doua chestiuni diferite. Am spus si repet, si este un lucru care va fi consfintit si la Consiliul National, ca în partidul nostru exista solidaritate pana la limita legii. În clipa în care apare ceva semnificativ în justitie, nu aceasta justitie care pare tentata, si acum si in trecut, mai degraba sa asculte la telefoanele date de conducatorii zilei decat de lucrurile reale, daca apare o chestiune serioasa despre oricine în acest partid, în clipa respectiva partidul va lua masuri. Discutam de o problema si de imagine. Este un început pe care nu l-am vazut la alt partid politic si la alti politicieni în acesti 15 ani, ca, în fata unei campanii de presa extrem de negative pentru imaginea partidului, doi dintre principalii lideri ai partidului sa aiba taria sa faca un pas în spate. Este un semnal ca, pana la urma, si dimensiunea morala a discutiei politice începe sa conteze.
Nimeni nu are ce sa-mi reproseze
Este de asteptat ca tot atat de repede sa apara si despre dvs. campanii de presa, exact cum au fost si despre ceilalti. De exemplu, este discutia legata de soacra dvs.
Cand intri în politica, mai ales în politica romaneasca, trebuie sa fii pregatit psihologic, si tu si familia ta, sa fii împroscat si zoaiele sa fie aruncate din toate partile asupra ta. Nu stiu sa existe un politician în aceasta
A luat si un certificat de revolutionar.
In 1990.
Sunteti pregatit sa faceti fata acestor atacuri?
Eu va spun cu sinceritate, si o spun cu gura deschisa si foarte tare, pentru ca am învatat si din familie si am învatat si din ca un singur lucru este important în viata pentru un om politic - reputatia sa. In clipa în care aceasta s-a terminat, mai devreme sau mai tarziu, esti terminat politic.
Asa cum s-a intamplat cu Adrian Nastase, de exemplu.
Si stiu ce o sa apara. O sa apara despre familie si despre soacra mea, o sa apara din nou ca tatal meu a fost general de Securitate, ca a fost coleg cu Pacepa, în fotografii trucate de Academia Catavencu ...
O sa apara suma de bani...
Cei 200.000 de dolari, pusi în declaratia de avere, castigati prin munca cinstita în 15 ani, împreuna cu sotia.
Sunteti pregatit?
Sunt pregatit pentru ca nimeni nu are ce sa-mi reproseze cu adevarat. De aceea am intrat în politica, pentru ca eu cred în viitorul acestui partid, într-o social-democratie romaneasca modernizata si europeana, asa cum cred ca a venit clipa ca si dreapta romaneasca sa înceteze sa-si mai justifice existenta numai prin antiteza la PSD. Geneza acestei chestiuni este veche. Este Piata Universitatii, venirea minerilor, cand s-a împartit în doua. Dar asa cum noi întelegem ca Romania se schimba si ca partidul nostru trebuie sa se schimbe - si nu de pomana suntem membri ai socialistilor europeni si venim cu programe de modernizare, inclusiv pe probleme de curatare si de credibilitate în partid -, tare mi-as dori ca în anii urmatori, cand vorbesc cu cineva de la revista 22 sau cu cineva din mediul civic, sa vad mai putina patima si pornire împotriva a ceea ce reprezinta PSD. Am început sa mai scapam de bolovanii de imagine pe care îi mai avem. Ne uitam la articolele oamenilor care nu ne sunt prieteni, dar pe care îi respect, pentru pozitia lor intelectuala, care sustin sus si tare teza ca PSD este un partid creat în mineriade si în revolutie si ca, odata cu disparitia lui Iliescu, este condamnat sa dispara. Ca este un partid incapabil sa se transforme, care n-are nici un fel de viitor si e mai bine sa dispara si sa se reînfiinteze altceva în locul lui. Ii încurajez sa creada ca partidul acesta, ca orice forma sociala si orice organizatie vie, facuta din oameni, se adapteaza la mersul societatii, evolueaza odata cu ea. Si, în al doilea rand, tare as dori sa vad ca si în restul clasei politice se aplica aceeasi intransigenta civica si morala. Nu spun ca n-avem partea noastra de vina si ca nu trebuie sa fim criticati, dar nu mi se pare firesc ca acum, cand avem a doua iteratie a unei guvernari de dreapta, sa fim criticati doar noi.
Va intrerup. Vreau sa ma refer direct la dvs. Vorbeati mai devreme de reputatia pe care o aveti si spuneati ca sunteti pregatit pentru orice tip de atacuri si ca aveti determinarea sa mergeti mai departe pentru reconstruirea acestui partid de care sistemul politic romanesc are nevoie.
Traian Basescu are un dosar penal cu flota si vad ca a rezistat bine mersi.
De ce nu vreti sa discutam de PSD?
Discutam si despre PSD, dar si despre ceilalti.
Eu vreau sa discut de PSD acum, pentru ca PSD are o problema. Un editorial din 22 era chiar intitulat “Nevoia de PSD”. In aceasta calitate am venit aici, din convingerea ca avem nevoie de PSD. N-am venit sa atac. Eu sunt din Piata Universitatii, dar...
Si eu sunt din Piata Universitatii.
...inteleg foarte corect ca avem nevoie de o stanga sanatoasa.
Aveti dreptate.
Partidul meu m-a ales prin vot
Revin la dvs. Spuneati ca sunteti pregatit pentru aceste atacuri si ca sunteti hotarat sa reformati partea stanga a spectrului politic. Nu ati avut sentimentul ca PSD v-a utilizat imaginea, ca si la alegerile pentru Primaria Municipiului Bucuresti? V-a luat pe dvs. din diplomatie, ca sa va arunce intr-un rol pe care de fapt nu-l meritati. V-a utilizat imaginea, ca, odata infrant, sa va lase singur intr-un cort mare si alb, pregatit pentru o victorie in care nimeni nu credea, in primul rand PSD. Nu cumva va utilizeaza imaginea si pentru sefia partidului, acum, existand suspiciunea ca sunt alte grupuri in spate care decid directia PSD? Ce ne puteti spune?
A existat, în mod cert, un cinism din partea unora din conducerea partidului si din partid în general cu privire la episodul Primaria Generala si vreau sa spun foarte clar ca aceste lucruri nu le uit si nici nu le iert. Dar asta nu înseamna ca eu sunt absolvit de vina de a fi acceptat cu foarte multa naivitate si prea putina experienta politica o încercare în care nu aveam nici timpul si nici sprijinul suficient pentru a actiona.
Meritati oare sa vi se terfeleasca imaginea atunci?
Ceea ce nu te omoara te întareste si rezistenta remarcabila a imaginii mele publice, dupa un episod neplacut si din care am învatat foarte mult, m-a determinat sa strang din dinti si sa merg mai departe. Propunerea de prim-ministru - Mircea Geoana, în
Este stiut ca PSD are feude, cum este cea de Bucuresti, de Ardeal, de Moldova. Aveti sprijinul puternic, asta se stie, al grupului de la Cluj; dar al celorlalti?
La Poiana Brasov, liderii de organizatii au semnat o declaratie de comanda unica si de încolonare sub steagul partidului. Daca unii erau poate mai sceptici sau poate erau în prea mare minoritate, partidul a reusit sa-si stranga randurile. Ne dam seama ca, daca noi continuam sa ne razboim între noi, sa vedem care grupare e mai puternica decat cealalta, în loc sa ne luptam cu actuala putere, în loc sa venim cu o oferta si o alternativa, pierdem. Daca un partid cum e PSD, care ramane cel mai mare partid din Romania, nu este capabil sa vina cu o alternativa la actuala putere înseamna ca ideea de stanga în Romania este compromisa, înseamna ca facem un bulevard imens, liber pentru populisti si demagogi.
PRM creste.
PRM tot timpul creste.
Nu tot timpul. Creste in perioadele de boala ale PSD.
Nu, creste în perioadele în care dreapta este la putere. Si în ‘97-2000 a fost exact aceeasi chestiune si PRM a facut 20% si ceva si Vadim Tudor la fel.
Deci nu sunteti de acord ca sunt oamenii dvs. care gliseaza spre PRM?
Daca PRM vota cu noi, Adrian Nastase era presedintele Romaniei din primul tur. Multi de la PRM au votat cu Traian Basescu. Si acum se întampla urmatorul fenomen: noi suntem în continuare la aproximativ 30%. Avem un numar imens de nehotarati, ei sunt de fapt votantii PRM, care au votat cu Traian Basescu.
De fapt, Bucurestiul a decis rezultatele atunci.
Chiar si în Bucuresti sunt votanti PRM... Eu va spun ca în acest moment asistam, de fapt, la o crestere a masei de nehotarati, în special prin repozitionarea votantilor PRM care au votat cu Basescu în turul doi al prezidentialelor. Batalia foarte mare între noi, stanga romaneasca, si dreapta reprezentata de Alianta va fi pe acest segment mare de nehotarati si de nemultumiti. De asta spun ca este nevoie de PSD ca propunere alternativa, pentru ca, altfel, romanii raman cu doua optiuni. Fie urmezi pe unul care spune ca e nevoie de tepe în Romania, fie pe unul care spune ca e nevoie de mitraliere. Cred ca e nevoie si de o solutie ceva mai rationala.
Legea lustratiei - o propunere exagerata
Cum va situati fata de documentul prezentat de Vasile Dancu la Poiana Brasov, in care el aducea mai multe precizari legate de reforma in PSD? Intai de toate, descentralizarea partidului, apoi sentimentul de frica care a dominat si care a fost element de solidaritate in partid. Dancu vorbea si de deruta in PSD provocata de pelerinajele la Ion Iliescu.
Cum am spus, am fost foarte deranjat ca nu mi-a fost aratat documentul lui Vasile Dancu înainte de Poiana Brasov. Acolo a fost prezentat secvential. Era un document mult mai amplu decat ceea ce a fost prezentat la Poiana Brasov. Analiza de fond pe care o face nu numai Dancu, dar si alti sociologi priveste conditiile în care PSD poate sa creasca dincolo de scorul nostru de 30%, pentru a putea castiga în alegeri. Intrebarea noastra legitima este: cum putem, în acelasi timp, sa ne pastram electoratul si sa încercam sa diversificam mesajele noastre, purtatorii nostri de imagine si de comunicare de imagine publica, si catre alte segmente de populatie? Iar alte segmente de populatie, din mediul urban si din zona tanara, care nu au votat PSD suficient de mult pana acum, reprezinta un bazin electoral suplimentar. In acest sens, ideea despartirii de comunism este una adevarata, dar Vasile Dancu a pus-o în niste tuse exagerate. Despartirea de comunism înseamna despartirea de practici de tip comunist, de partidul-stat, de ideea ca partidul se identifica cu administratia.
Vasile Dancu a venit cu o propunere extrem de indrazneata, cea ca PSD sa sustina Legea lustratiei. Cum va situati fata de aceasta propunere?
Cred ca este exagerata.
De ce?
Pentru ca eu stiu un numar foarte mare de oameni, în partidul nostru - primari de comune, consilieri de judet, oameni la nivel mic -, care au fost membri de partid si care au fost alesi...
Din punctul asta de vedere va situati pe aceeasi pozitie cu Ion Iliescu. Si el a spus ca este exagerat.
Este nevoie de o separare de trecutul comunist, de o istorie si de o condamnare a perioadei comuniste pentru excesele si pentru crimele care au fost facute. Eu am acum un numar destul de mare de primari care au fost primari si înainte de ‘89, pe care oamenii i-au votat pur si simplu pentru ca sunt buni gospodari. Îi dau afara din viata politica pentru ca au fost buni gospodari si înainte de 1989?
Deci, nu veti sustine Legea lustratiei?
Eu am spus si cu alta ocazie ca lucrurile care pe mine ma deranjeaza profund sunt cele legate de politia politica si acolo cred ca trebuie sa avem curajul sa spunem lucrurilor pe nume într-un mod mai apasat. Dar, la 20 de ani de la caderea comunismului, sa venim acum cu lustratia mi se pare putin cam tarziu. Ruperea de comunism, din punctul meu de vedere, înseamna o rupere simbolica. O rupere de practicile comuniste. Si acum avem o prelungire a sistemului de stat politienesc din vremea comunismului: ascultarea telefoanelor, reflexul de a abuza...
Va aduceti aminte cum, in vremea guvernarii PSD, erau ridicati oamenii de pe strada cu catuse?
O imensa greseala. Pana la urma, cat de mari si de puternici pareau cei care dadeau ordin ca o voce din mediul civic sa fie pusa în catuse, si uitati-va unde au ajuns acum!
Problema tuturor politicienilor este ca ei trebuie sa invete ca vin si pleaca de la putere.
De asta va spun ca PSD începe sa devina un partid normal. Si, desi exista mult scepticism si rezistenta, suntem “condamnati” sa mergem înainte odata cu societatea romaneasca. Pana acum, PSD avea doua pietre de moara legate de imaginea sa, doua pietre care ne blocau. O anumita imagine nu atat de mult neo- sau criptocomunista, ci una determinata de practici de stil vechi. Aici vom demonstra un atasament consistent, nu doar declarativ, la familia socialista europeana. Si era eticheta coruptiei, perceptia ca PSD devenise un fel de paravan pentru cei care doreau sa foloseasca functia publica si politica pentru acte necuvenite. Aici vom introduce un set de norme foarte clare în partid, pentru ca data viitoare sa nu mai repetam greselile de pana acum. O sa mergem la romani si o sa le spunem: am învatat din lectiile prin care am trecut. Dati-ne o noua sansa sa demonstram ca am învatat ceva, ca suntem oameni competenti si harnici.
Recursul la Iliescu
Cum va situati fata de declaratiile facute de Ion Iliescu, prin care spunea ca Dancu, Rus, cei care v-au sprijinit atat de mult pe dvs., Mitrea si Hrebenciuc, trebuie sa paraseasca partidul?
Ce se întampla? Exista o suparare reziduala de dupa congres. Sa nu ne facem nici o iluzie, lucrurile astea nu dispar usor. D-l Ion Iliescu are în mod traditional, si îi e recunoscuta de opinia publica, o anumita dimensiune de moralitate si de cinste. Am putea sa discutam daca “sarac si cinstit” a fost cea mai inspirata formula, daca mai este aplicabila în social-democratie în anii care vin.
“Sarac si cinstit”, dar a stiut tot ce se intampla cu toti ceilalti membri ai partidului si a stiut sa utilizeze rapacitatea si lacomia lor, pentru a se mentine seful acestei grupari.
Si da, si nu. Mi-aduc aminte de un sondaj de opinie facut anul trecut, la finalul ultimului mandat al d-lui Iliescu, în care principala sa neîmplinire, vazuta de oameni si recunoscuta de d-l Iliescu, a fost ca nu a avut suficient de multa fermitate si, pana la urma, tarie sa taie în acest subiect delicat, în perioada în care avea parghiile puterii. Dar ar fi nedrept fata de Ion Iliescu si fata de mostenirea lui politica, cu plusurile si minusurile sale, sa spun ca nu a încercat. Am fost de fata la încercari aproape brutale ale lui Ion Iliescu, mai ales în ultima parte a mandatului, în 2004. Poate ca a fost prea tarziu.
Spunea Dancu in documentul de la Poiana Brasov ca recursul la Iliescu inseamna sinucidere în momentul actual.
O formula exagerata. El s-a referit probabil la recursul la Iliescu pentru conducerea partidului. Si aici este o nondezbatere, pentru ca trebuie sa vrea si pacientul. Or, Ion Iliescu nu doreste sa vina la conducerea partidului.
Da, dar exista pelerinajele care se fac la Ion Iliescu si sunt unii pesedisti care sustin ca, daca Iliescu ar reveni la sefia partidului, partidului i-ar fi mai bine.
Citesc o carte a lui Jacques Attali despre Mitterrand, care are anumite similitudini, ca varsta si longevitate politica, cu Ion Iliescu, si vreau sa va spun ca dupa plecarea de la Ellysée a lui Mitterrand era un pelerinaj la sediul lui...
Cred ca de data asta dvs. fortati comparatia.
N-o fortez, va spun ca, în 15 ani de politica, omul care a fondat acest partid a creat afinitati si loialitati deosebite. Eu nu pot sa spun unor oameni care au lucrat cu Ion Iliescu 15 ani sa nu mearga sa îi spuna buna-ziua. Ce spune Dancu este adevarat pe fond, în sensul ca a avea ca principal stindard pe cineva care nu doreste sa candideze la conducerea partidului si la functia suprema în stat este un nonsens.
Nici nu mai poate.
De acord. Dar pot eu sa interzic unor colegi ai mei sa mearga si sa nu aiba loialitate si respect, deferenta fata de cineva care i-a ajutat toata viata în cariera politica? Nu pot sa fac acest lucru. Cu exceptia cazului în care aceste grupuri încearca sa aiba un alt plan. Au fost multe speculatii si poate multi l-au încurajat pe Ion Iliescu sa faca alt partid, sa plece, sa ridice steagul dezbinarii în partid. Dar, spre meritul sau, nu a facut-o, desi nu întotdeauna comentariile sale au fost cele mai gingase la adresa conducerii partidului. Dar, haideti sa clarificam lucrurile. Partidul a înteles ca, fara o comanda unica, iar comanda unica nu înseamna dictatoriala, ci o comanda unica în sensul de verticala a liniei de comanda, o armata mare ca PSD nu poate sa functioneze. Cu mai multe state majore, PSD nu poate sa functioneze. Solutia e un singur comandant de osti, care are în jurul lui, bineînteles, echipa sa si generalii, si locotenentii sai, si razesii etc.
In acest moment sunteti unicul comandant de osti?
Asta este marea noutate dupa Poiana Brasov si asta ar fi trebuit sa se întample de la congresul nostru de anul trecut. De asta am bajbait cateva luni de zile, de asta a fost si impresia ca reforma în PSD a stagnat sau este pusa pe linie moarta.
Ca sa recapitulam: nu sustineti Legea lustratiei pentru ca o socotiti o masura tarzie, dupa 16 ani.
Dar sunt de acord ca, în criteriile de selectie morala (incompatibilitate morala, fapt dovedit ca a lucrat si a chinuit oameni ca securist), unele elemente pot fi utilizate. As prefera o chestiune individuala si o norma acceptata, daca vreti, tacit în clasa politica romaneasca, ca tipi de acest gen sa nu aiba ce cauta în politica.
Despre asumarea trecutului
Referitor la condamnarea comunismului, sunteti de acord sa condamnati aceasta ideologie?
Absolut da. Eu spun ca, asa cum am facut un efort de a deschide discutia despre Romania întunecata din timpul legionarilor, în perioada fascista - si d-l Iliescu, ca sef al statului, are aici un merit -, este la fel de important sa condamnam crimele comunismului.
Eu ma refer acum la comunism si la Rezolutia Consiliului Europei recent adoptata.
Eu ma refer la o natiune care, ca sa poata sa mearga înainte cu fruntea sus, trebuie sa fie linistita cu trecutul sau mai mult sau mai putin recent. Asa cum am avut taria sa discutam despre o perioada extrem de tenebroasa din istoria acestei natiuni, în care au existat elemente de Holocaust...
Nu elemente, chiar Holocaust a existat.
Asumarea trecutului este un lucru necesar. Poate ca au existat în comunism si lucruri bune, legate de o anumita investitie în educatie sau în industrie. Nu stiu daca totul a fost rau în timpul comunismului, dar lucrurile care au fost grave, crimele, exterminarea intelectualitatii romanesti si trimisul la Canal, puscariile politice, politia politica - toate aceste lucruri trebuie sa fie condamnate ferm. Lucrurile trebuie judecate cu mai multa metoda si cu mai putina patima. Cred ca a venit clipa ca, asa cum a facut Ion Iliescu pentru perioada fascista si legionara a Romaniei, sa spunem lucrurilor pe nume si în legatura cu perioada comunista.
Dvs. de ce faceti recurs tot timpul la Iliescu? Pentru ca o intreaga societate civila, o intreaga parte a acestei lumi romanesti a condamnat fascismul, Holocaustul si n-a obosit sa spuna aceste lucruri. De ce faceti recurs la Iliescu?
Nu fac recurs la Iliescu, spun doar...
Poate ca stiti ca doar cu “sula-n coaste” Iliescu a facut chestia asta.
Eu spun urmatorul lucru: cu sau fara “sula-n coaste”, am reusit, în linii mari, sa ne uitam cu sinceritate pe un capitol dificil al istoriei Romaniei.
Dar stiti ca ne-a obligat Occidentul sa fim sinceri cu noi.
Cred ca nu ma banuiti de necunoastere în aceasta cauza. N-am nici un fel de dificultate, nici de generatie, nici de alta natura sa vorbim deschis despre acest subiect. Parintii mei au fost relativ importanti, tata era general în armata romana, deci nu pot sa spun ca nu a fost cineva important si ca nu a facut parte din vechiul sistem, dar n-am nici un fel de dificultate, nici intelectuala, cu atat mai putin morala si mai ales practica, sa privim critic, fara patima, la perioada respectiva. Si sa spunem: domnule, astea au fost crimele care s-au întamplat. Aici fac recurs la institutia presedintelui, nu la Ion Iliescu, ci la presedintele tarii. Ce îl împiedica pe Traian Basescu - si vor raspunde prezent - sa faca o comisie de istorici, cu Vlad Tismaneanu, care este poate cel mai bun istoric al comunismului romanesc. Ca sa va dau putina dreptate, de ce am eu nevoie de o rezolutie la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei pe subiectul acesta si nu putem noi între noi sa ne uitam cu sinceritate, cu mai putina patima la trecutul nostru comunist?
Rani vindecabile?
V-ati gandit sa cereti scuze, in numele partidului dvs., Pietei Universitatii, care s-a dovedit, peste atatia ani, ca ea a avut dreptate, de fapt? Ea cerea orientare europeana, intr-un moment în care conducerea de atunci, Ion Iliescu, FSN, aveau cu totul si cu totul alte opinii. V-ati gandit la acest lucru?
Ma framanta acest subiect si nu pot sa nu-mi dau seama de imensa falie care a fost produsa în societatea romaneasca în acele zile. Asa cum nu pot sa uit imensa falie care a fost produsa în societatea romaneasca cu venirea minerilor în diverse ipostaze. De aceea, poate, simbolic, unul dintre lucrurile pe care le-am facut la sfarsitul anului 2005, cand am început sa strangem semnaturi pentru votul uninominal, a fost sa începem în Piata Universitatii. Ramane de vazut daca liderul actual al partidului trebuie sa-si ceara scuze fata de situatia de acum 15 ani.
Dar va aflati pe acest scaun, exact asa cum Traian Basescu se afla pe scaunul presedintelui si ar trebui sa-si ceara scuze romanilor pentru crimele comunismului.
Mi-as dori însa ca, pe langa fapta de protest civic, care este o chestiune fundamentala într-o democratie, sa ne uitam cu mai multa atentie si la ce a fost în 13 iunie. Suntem atat de patimasi pe subiectul acesta sensibil, încat de multe ori devenim mult prea vehementi, mult prea intransigenti în a gasi un raspuns corect la astfel de teme.
Pana la ziua de 13 iunie, presedintele Iliescu i-a insultat pe manifestantii pasnici de acolo.
Nici ei nu erau foarte tacuti.
Era un protest civic, cum dvs. ati vazut in America atatea.
Sigur, si cum am vazut si în Piata Universitatii, eram tineri la vremea respectiva.
Deci, inainte de a ne uita la ziua de 13, care este acum in ancheta, este de notorietate ca acest presedinte al partidului, la conducerea caruia dvs. va aflati acum, a insultat niste manifestanti pasnici.
Argumentul pe care îl aduce Iliescu si echipa de conducere de atunci - eu eram pe atunci mult prea tanar; astfel de chestiuni lasa urme si de aceea astazi sunt poate mai eliberat si mai putin patimas în acest subiect - este ca adevarul nu este suta la suta într-o singura parte. Nu apar pe nimeni, dar contestarea autoritatii statului prin forme violente reprezinta un subiect în care statul trebuie sa reactioneze.
Repet, era pasnica acea manifestatie.
Nu stiu.
Stiu eu.
Eu va spun ca, înainte sa judecam, sa ascultam si argumentele celorlalti, cu ceva mai putina patima. Asa cum cred ca ar trebui sa se întrebe foarte multi, în continuare, legat de geneza societatii romanesti, dupa Piata Universitatii, daca ei ar fi capabili, daca PSD se transforma, sa nu mai aiba acea încrancenare aproape genetica împotriva acestui partid.
Dvs. stiti ca nu este genetica, dar la redactia noastra au venit minerii s-o sparga. E vorba de o trauma.
Si eu va întreb: daca PSD este condus de o alta generatie, cum este partidul astazi...
Da, dar mosteniti acel trecut si trebuie sa faceti un pas.
Faceti si dvs. un pas în partea asta.
Dati-ne motive.
Dati-ne argumente.
Ce argumente, de pilda, asteptati de la noi? Adica victima trebuie sa vina cu argumente ca a fost victima?
Nu! Dar exista vreo capacitate de a trece peste acea experienta, în mod cert traumatizanta pentru destul de multi?
Sigur ca exista capacitate de a trece peste acea trauma, numai ca in 2002 l-am vazut pe directorul Bibliotecii Nationale luat cu catuse la maini de guvernarea PSD de atunci.
Întrebarea pe care i-am pus-o si lui Vasile Dancu este fundamentala pentru noi si fundamentala pentru democratia romaneasca si pentru elita intelectuala romaneasca: este rana de acum 15 ani vindecabila în timpul generatiei care a fost victima, martor, jucator sau o entitate anume în acea perioada - da sau nu? E o întrebare la care înca nu avem raspunsul.
Dar spuneati ca va framanta aceasta problema.
Ma framanta, sigur ca ma framanta, ma framanta ca intelectual, ca om politic si ca lider al acestui partid.
In momentul in care vom avea un partid de stanga reformat, credibil, fara aceste istorii abracadabrante, cu matusi, cu extraordinar de mari conturi si bogatii, intr-o tara atat de saraca, fiti sigur ca vom fi cei care vom veni in intampinarea dvs.
De aceea va rog foarte mult sa dati, cum zice englezul sau americanul, beneficiul de buna intentie pentru Mircea Geoana si pentru cei care încearca sa faca un lucru onest, sa duca si tara, si stanga romaneasca într-o lume mai decenta si mai europeana.
Interviu realizat de Rodica Palade
27 ianuarie 2006
