De același autor
Scopul principal al acestui articol este o trecere in revista a modului in care intrarea Romaniei in Uniunea Europeana a fost oglindita in mass-media din Franta. Analizarea felului in care suntem perceputi intr-una din tarile cele mai importante ale Europei din punct de vedere politic si economic se dovedeste a fi un exercitiu util nu doar pentru ambigua situatie actuala (in realitate, Romania nu are proiecte viabile pentru a fi sustinute in cadrul Uniunii), ci si pentru construirea unei strategii pe termen mediu si lung la provocarile viitorului. Felul in care suntem reprezentati este esential pentru pregatirea unui raspuns adecvat. Cantitatea de informatie avuta la dispozitie a fost destul de mare si diversa tematic. Am ales sa ordonam monitorizarea pe care am efectuat-o in jurul datei de 1 ianuarie 2007 in patru mari grupe tematice, incercand, acolo unde a fost cazul, sa realizam si o decriptare minimala a mesajului ascuns in spatele imaginilor sau emisiunilor radio.
Romania, o "carte postala ilustrata"
Romania continua sa reprezinte o mare necunoscuta pentru Franta si lumea occidentala, in general. Pozitia sa excentrica fata de "centrul" geografic al Europei, vecinatatea cu regiunea Balcanilor perceputa ca nesigura si instabila, secole intregi de prejudecati referitoare la "barbarii" (cu necesare ghilimele) de la portile Europei "civilizate" sunt doar cateva cauze ale acestei stari de fapt. Plus o nota aparte datorata imaginii dezastruoase create de reportajele de senzatie gen "copiii din canale" si mineriade, specifice anilor ‘90. Cu toate acestea, vechile stereotipuri nu si-a facut aparitia, asa dupa cum ne-am fi asteptat. Fascinatia exotismului s-a manifestat insa prin reportaje, cum a fost cel difuzat de televiziunea France 3 in chiar preziua aderarii. Realizat la Brateiu, in sudul Transilvaniei, sat populat in majoritate de tigani mestesugari, reportajul a aratat o Romanie arhaica, ancestrala, populata de personaje cu barba pana la brau, ciocanind de zor alambice pentru tuica, turme de oi in libertate etc. Imagini coborate parca direct din gravurile romantice ale calatorilor francezi in Balcani la inceputul secolului XIX - felicitari romanilor ghizi care banuim ca au condus echipa din Franta! Senzatie de curiozitate si de timp anihilat pentru spectator, dar si de ingrijorare, intr-o tara unde migratia chiar constituie o problema nationala. Unul dintre tiganii intervievati nu ezita sa spuna ca va merge in UE sa caute de lucru, pentru ca "in Romania se moare de foame". Tot in aceeasi categorie poate fi inscris si reportajul realizat de un jurnalist al cotidianului catolic La Croix, care viziteaza Delta Dunarii, descoperind un colt de Europa incantator, unde traiesc oameni care, in ciuda saraciei si vietii grele pe care o duc, sunt increzatori in viitorul european al acestei regiuni. Celebrul si proeuropeanul post ARTE nu ezita sa propuna pe paginile de text, la capitolul "bucatarie traditionala", reteta de preparare a Rouleaux de choux blanc farcis aux noix (pe romaneste, sarmale), pentru a descoperi noul membru al Uniunii prin intermediul senzatiilor culinare, dialogul fiind intotdeauna mai usor de purtat in Franta in jurul unei retete de bucatarie. Iar ca lista sa fie completa, utilizatorii francofoni propun pe un mare forum de discutii de pe yahoo.fr o intrebare simpla, dar nu lipsita de sensuri ascunse: "ce se mananca in Romania?" - poate cea mai buna proba a curiozitatii "populare" suscitate de prezenta mediatica a necunoscutei Romania.
Romania, o problema in plus pentru UE
Ziarul de stanga Libération, eurosceptic, nu ezita sa foloseasca in loc de mesaj de bun-venit urmatorul titlu, foarte elocvent: Romania si Bulgaria se fofileaza in Europa. Limba franceza, limba de o precizie chirurgicala, utilizeaza verbul faufiler pentru a desemna acele persoane care se introduc in societate nevrand sa ofenseze pe nimeni, cu ajutorul norocului, dar si prin atitudine subalterna. Dincolo de capcana lingvistica, ideea de baza a articolului este ca adeziunea celor doua tari est-europene va agrava slabiciunea interna a UE, deja greu pusa la incercare de blocajul constitutional dupa cele doua referendumuri negative din 2006. Pe un ton mai putin pesimist, aceeasi idee apare si in cotidianul de centru-dreapta Le Figaro. Interesant de remarcat este faptul ca discutia despre aderarea celor doua este "topita" intr-un articol dedicat problemelor carora Germania va trebui sa le faca fata in perioada in care se va afla la carma UE. Gestiunea dificila a fondurilor europene, dublata de coruptia "endemica" din cele doua tari "smulse" din Balcani sunt citate ca doi factori de decizie importanti in adoptarea hotararii institutionale de nivel inalt de a stopa extinderea Uniunii in anii urmatori.
Tot la capitolul "probleme" este clasata si delicata problema memoriala a tarii. Televiziunea France 3 a dedicat minute bune din jurnalul sau de noapte Arhivelor Securitatii. Au fost prezentate imagini ale kilometrilor de rafturi de arhiva, interviuri cu Radu Filipescu, dar si cu Liviu Turcu, in rolul de justitiar (sic!) al trecutului. Ideea de baza ce voia sa fie transmisa era aceea ca trecutul comunist inca ridica probleme care fragilizeaza prezentul si, prin ricoseu, democratia actuala. De altfel, intr-una dintre cele mai bune analize dedicate evenimentului, publicata in ziarul Le Monde, autorul vede o legatura directa intre "sechelele culturale" ale comunismului si dificultatea elitelor conducatoare de a incepe un "veritabil examen de constiinta" asupra compromisurilor trecute. Rezultatul imediat: lipsa unui veritabil partid de stanga, care sa construiasca viabil pe bazele a ceea ce a fost bun din vechiul comunism romanesc, necesar intr-o societate victima a unui liberalism feroce. "Dupa 17 ani de la caderea comunismului, aceste tari raman inca politic fragile. Costul social al reformelor, saracia si dificultatea de a asimila valorile democratice deschid un adevarat bulevard pentru nationalism-populism", concluzioneaza editorialistul reputatului ziar francez si european.
Romania, oportunitate economica
Se pare ca lectia campaniei de presa dedicata "instalatorului polonez" a fost bine insusita de media din Franta. Ba, mai mult, dupa ce am audiat interviul ministrului Muncii francez difuzat "in bucla" de radio France Info, vector cu o audienta extraordinara ce emite 24 h/24, putem spune ca este asteptat cu bratele deschise "tehnicianul de lift roman", asa de mare pare a fi nevoia de profesionisti din acest domeniu. Mesajul oficialului francez a fost clar si fara echivoc: Franta are nevoie de forta de munca in acele sectoare de munca, 64 la numar, deficitare in privinta recrutarii. Dincolo de bune intentii politicos ambalate, este nevoie de romani si bulgari pentru meseriile marunte, prost platite si mari consumatoare de timp si energie, pe care mai nimeni dintre autohtonii cu drept de munca nu le doreste. La un alt nivel, nu sunt uitate marile exemple de reusita economica ale Frantei in Romania, in frunte cu "clasicul" Logan, mentiunile si reportajele la uzina de la Pitesti fiind de altfel si cele mai numeroase.
Chiar si aparenta saracie a satelor romanesti poate fi o sansa, daca va fi inteligent folosita. Intr-un articol cu titlu inselator, La Roumanie face à la misère paysanne, publicat in Libération, Luca Niculescu avanseaza ideea ca in spatele saraciei satelor romanesti se ascunde un veritabil potential de practicare a agriculturii biologice (bio), atat de la moda acum in Occident. Spre deosebire de restul continentului, Romania inca nu a trecut in intregime la destructiva agricultura industriala, constatare imbucuratoare si plina de promisiuni pentru viitor, daca acest potential va fi folosit in mod inteligent. Sa fim oare optimisti? Numai ca articolul mai mentioneaza ca 40% dintre pamanturi se gasesc deja in mainile speculatorilor de tot soiul, iar restul de 60% nu se simt nici ele prea bine...
Romania, o tara de frontiera a UE. Dimensiunea geopolitica
O idee ilustrata cu numeroase imagini transformate intentionat in stereotip, pentru a fi usor recunoscute de catre telespectatorul "mediu": camioane si trenuri oprite la control, vamesi in uniforma pentru a apara "fortareata Europa" etc. Cel mai ilustrativ ni s-a parut a fi cel difuzat la ora de maxima audienta pe TF 1, chiar de Revelion: cadre turnate dimineata devreme, ceata subtire, un tren din Republica Moldova tarandu-se incet intre doua lumi, Uniunea Europeana, reprezentata prin Romania, si Moldova, zona nesigura a "celorlalti". Vamesi romani mustaciosi si preocupati, care isi fac de lucru cu un endoscop prin intestinele vagoanelor vetuste nascute in epoca sovietica, in cautarea tigarilor de contrabanda. Exact acelasi tip de imagini au putut fi vazute si in cazul Bulgariei, numai ca rolul Moldovei era interpretat de catre Turcia. Este aratata indelung si granita de Est, echipata cu detectoare termice si aparate de vedere pe timp de noapte, mentionandu-se ca totul a fost cumparat din bani europeni, care sunt astfel bine folositi, nefiind deturnati de la scopul initial, dupa opinia larg raspandita in Occident. Ziarul Le Monde publica cea mai serioasa abordare a jocului geopolitic al regiunii in chiar primul numar din anul 2007. Ideea de baza a articolului este ca cele doua tari se afla intr-o zona de tensiuni geopolitice accentuate, zona Marii Negre. Dupa caderea comunismului, ea a cunoscut un adevarat razboi soft (la guerre molle - in articol) pentru castigarea suprematiei in zona intre SUA, Rusia si diversele organisme satelit, printre care este mentionat si nou-nascutul Forum al Marii Negre al presedintelui Basescu, o creatie indigesta in sine pentru Rusia. Prin aderarea Romaniei si Bulgariei, tari cu fatada maritima importanta, Uniunea Europeana a ajuns sa fie prezenta direct in zona, gasindu-se fata in fata cu SUA, ce joaca un rol de "protector" cu diverse grade de libertate a tarilor de aici, si o Rusie iritata, "tinta unui vast plan de indiguire".
In loc de concluzie
Reflectarea aderarii Romaniei la Uniunea Europeana a fost limitata din punct de vedere temporal in media din Franta (plus/minus trei zile in jurul datei de 1 ianuarie), dar, in mod sigur, vor fi publicate numeroase articole de "monitorizare" in perioada urmatoare, mai ales din partea celor care au sustinut ca aderarea a fost un gest precipitat. Marea majoritate a semnalelor nu au fost tendentioase, ci au cautat sa prezinte realitatea, asa cum se vedea ea insa de la Vestul continentului. Fara urme de fals nationalism, mentionam faptul ca atentia acordata Romaniei a fost sensibil mai mare decat fata de Bulgaria, din cauza ultimelor resturi de "francofonie functionala" ce mai exista, dar si a importantei geo-politico-demografice mai mari a Romaniei in ansamblu. Cel putin in media din Franta integrarea Romaniei a fost perceputa mai degraba ca o "datorie" de onoare a marii familii europene; indeplinita, in ciuda problemelor enorme pe care le mai are de rezolvat tara noastra. Se asteapta ca, pe viitor, Romania (si Bulgaria) sa confirme sperantele si indulgenta aratate. Sau cel putin sa nu dezamageasca, asa cum au inceput deja sa o faca vecinele din Europa Centrala.
