De același autor
In acest sfarsit de martie calduros si tensionat, israelianul constata cu stupoare ca, pentru prima data de la infiintarea statului, in 1948, indiferenta a devenit parte integranta din existenta zilnica. In afara de reclamele introduse in ziare de Biroul Electoral Central si de emisiunile TV de propaganda a partidelor, la care nu mai priveste aproape nimeni, nimic nu lasa sa se intrevada ca Israelul traverseaza o dificila si decisiva campanie electorala.
De la euforia generata de lovitura de teatru data politicii israeliene de premierul Ariel Sharon, prin infiintarea noului partid Kadima, nu a trecut multa vreme, dar apele s-au linistit si nici macar coma dramatica a premierului nu le-a tulburat. Kadima ("Inainte") continua sa conduca flota pe apatica mare electorala israeliana, impinsa mereu in avans de valuri de sondaje, care nu inceteaza sa o considere vasul-amiral al politicii. Celelalte partide, in special cele traditionale - Likud si Partidul Muncii -, se zbat din rasputeri pentru fiecare mandat, reprezentantii lor strabatand tara in toate directiile, doar-doar vor mai obtine un vot. Prapastia voturilor dintre Kadima (34-36) si amintitele partide traditionale, fiecare fiind creditat cu 17 mandate, este negata de victimele sondajelor, dar utilizata din plin de invingatori, al caror lider actual, premierul interimar Ehud Olmert, anunta pe toate caile victoria Kadima, care, sustine el, va forma noul guvern israelian. Un guvern de stanga, sar imediat likudistii, cu Beniamin Netaniahu in frunte, un guvern a carui componenta - Kadima+Partidul Muncii+Meretz -, avandu-l alaturi pe Shimon Peres, va "pava" drumul constituirii unui guvern Hamas in inima Israelului, sustine un alt likudist infocat, Iuval Shteinitz, presedintele comisiei parlamentare pentru securitate si afaceri externe. Victoria, afirma acelasi Shteinitz, si-o vor "sarbatori la Ramallah" si se vor "reuni la Teheran". Reactia Kadima a venit imediat: numai un partid "dereglat" poate asocia Kadima cu Teheran.
Dar astfel de discutii in contradictoriu, acuzatii, atacuri cu sau fara acoperire se pot citi in ziare sau se pot auzi la radio sau TV. Omul de pe strada tace insa. Nu comenteaza la magazin, nu se aduna la cafenea sau pe bancile din parcuri pentru a face si desface politica zilei. Indiferent si apatic, israelianul strabate strazile ale caror ziduri sau locuri de afisaj nu sunt deloc invadate de afise electorale, se gandeste la problemele zilnice si la ziua de 28 martie, nu preocupat de modul cum va vota, daca va vota, ci de numarul crescut al avertismentelor privind intentia teroristilor de a pregati un val de atentate in aceasta zi. Aceeasi grija preocupa si armata, care, in stransa colaborare cu serviciile de securitate si cu politia, a declansat alarma, intarind puternic paza si decizand inchiderea teritoriilor palestiniene.
In privinta alegerilor, se stie clar ca invingator va fi partidul Kadima. Marea intrebare o reprezinta insa ce se va intampla dupa 28 martie, fiindca acest mega-partid este considerat un urias cu picioare de lut, constituit, asa cum mi-a declarat deputata Colette Avital (Partidul Muncii), originara din Romania, "o formatiune a oportunistilor". "Un supermarket care va da faliment curand", mi-a descris acest partid deputatul Avraham Poraz (fost lider Shinui, actual presedinte al partidului Hetz), laic convins, si el originar din Romania. Iminenta destramarii Kadima este, se pare, probata si de istoria statului modern Israel, in care nici un partid de centru, si Kadima este un partid de centru-dreapta, nu a rezistat mai mult de trei ani, cel mai recent exemplu fiind amintitul partid Shinui, vedeta ultimelor alegeri, care a disparut practic intr-o zi. "Calcaiul lui Ahile" al partidului Kadima il reprezinta absenta unei ideologii comune, lipsa de unitate, de omogenitate. Constituit din personalitati politice venite din cele mai diferite formatiuni politice, unele antagoniste chiar, Kadima este la ora actuala practic unicul partid ai carui principali lideri lanseaza idei diferite. Un singur exemplu: in timp ce actualul ministru de Externe, d-na Tzipi Livni, declara sus si tare ca Mahmoud Abbas, presedintele Autoritatii Palestiniene, nu mai este relevant, seful ei, Ehud Olmert, sustine, la o alta intrunire, ca, pentru a obtine concesii de la Hamas, trebuie intarit si sprijinit Mahmoud Abbas. Mai mult decat atat, daca, inainte de fenomenul Kadima, inca likudistul Ehud Olmert sustinea ca laburistul Shimon Peres vrea sa imparta Ierusalimul si sa dea o parte palestinienilor, acum, cand amandoi se afla in aceeasi barca, s-a descoperit, la intalnirea cu mai multi lideri de partid, ca politica partidului Kadima ar fi de a accepta ca Ierusalimul de Est sa fie capitala unui viitor stat palestinian, in timp ce partea Ierusalimului in care traiesc majoritatea israelienilor sa devina capitala statului evreu. Nimic oficial, dar vorbele zboara, divergentele de opinii se amplifica, toate contribuind la erodarea credibilitatii conglomeratului Kadima.
De notat un lucru foarte important, si anume, ca succesul Kadima in sondaje nu reprezinta altceva decat expresia cea mai clara a debusoladei care stapaneste electoratul israelian, satul deja de politica partidelor traditionale si mai ales de uniformitatea platformelor electorale. Votul pentru Kadima este o palma data de strada israeliana acestor partide. Politica israeliana se afla la un moment de mare rascruce, in care este clar ca trebuie sa se produca modificari radicale, atat in ceea ce priveste structura partidelor traditionale, cat si a mesajului pe care-l transmit alegatorului, care se simte tradat de migrarile oportunistilor alesi, care sfideaza pur si simplu opinia celor care i-au trimis in parlament. Kadima poate fi un fenomen trecator, o moda, un moft, poate disparea, trece in anonimat sau amplifica, dar important este ca s-a produs, tragand un puternic semnal de alarma, care ii va trezi poate din letargie pe politicienii israelieni (si nu numai pe cei israelieni), aducandu-le aminte ca ei sunt doar expresia electoratului pe care trebuie sa-l serveasca, in caz contrar putandu-se astepta, asa cum s-a intamplat acum, sa primeasca un rasunator bobarnac electoral.
