Epoca de aur a ordonantelor

N.c. Munteanu 28.04.2003

De același autor

Cand aude vorbindu-se de partidul-stat, Adrian Nastase ia foc. Un deputat al opozitiei îl critica deunazi pentru multele ordonante cu care a desfigurat fata legislatiei. Premierul i-a spus, cu vorbe mester alese, ca guvernarea precedenta a bagat în Parlament atata moloz legislativ, încat guvernul simte nevoia sa puna mana pe aruncatorul de flacari.

Pentru ca lucrurile sa reintre în normal, guvernul a trebuit sa emita sute de ordonante, de la gestionarea cainilor fara stapan la punerea în valoare a plantatiilor viticole, de la protejarea fondului piscicol la accelerarea privatizarii. A pus pe picioare siguranta nationala, regimul proprietatii, a nationalizat prin ordonanta si a privatizat prin hotarare de guvern.

A inventat ministere si noi institutii, a nationalizat Registrul Comertului, CNAS-ul si cooperatia mestesugareasca, a dat taxe si a reformulat legi, totul prin ordonante de urgenta. Parlamentul e prea lent, spune premierul, multe decizii importante trebuie luate repede. Urgenta e un motiv suficient pentru a transforma Parlamentul într-o anexa a democratiei.

Cu toate acestea, alesii au zilnic de lucru. Trebuie sa aprobe ordonante si ordonante de urgenta. N-apuca, bietii de ei, sa discute pe-ndelete decat propriul lor buget, meniul restaurantului din incinta si modificarile de regulament.

Uneori, pentru ca opozitia sa aiba o ocupatie, parlamentarii partidului majoritar le mai pun pe masa cate-o noua jucarie - legea despre protejarea drapelului, despre scurtarea imnului national sau cea despre regimul limbilor straine în spatiile publice.

In rest, birourile permanente si comisiile de specialitate stau în pozitia aport, pentru a prinde ordonantele din zbor. In primii doi ani de guvernare Nastase, prin servietele parlamentarilor au trecut peste 400 de ordonante, multe dintre ele de urgenta. Guvernul a bagat viteza în adunatura astmatica de la Parlament.

Legislativul e mai plin de viata si salta din maini ca într-o sala de gimnastica aerobica. Pe multe dintre ordonante, singurele contributii parlamentare au fost petele de la sandviciul cu salam de Sibiu si mirosul de ceapa lasat de salata de icre.

Nu e de mirare ca acum catva timp ministra Sanatatii spunea ca este inadmisibila încapatanarea opozitiei de a cere socoteala pentru orice fleac. “Unde s-a mai pomenit ca guvernul sa dea socoteala Parlamentului”, se lamenta ea într-un interviu. D-aia le tot spune premierul sa faca ciocul mic atunci cand este interpelat în legatura cu valul negru si sulfuros de ordonante sub care a îngropat Parlamentul.

Aceasta opinie este fata vizibila a unei filosofii politice în voga la sediul partidului de guvernamant. Ganditorii partidului cred si acum ca partidul e-n toate. In fruntea ministerelor, a regiilor, a societatilor comerciale, a televiziunilor, chiar si în esalonul fruntas al partidelor de opozitie. Privindu-le din exterior, e greu sa mai întelegi ceva din separarea puterilor din stat. Justitia motaie orbeste cu capul sprijinit în sabie, în vreme ce Legislativul e în coma si primeste analgezice de la guvern.

Parlamentarii fac, de fapt, ce le-a urat ministra Sanatatii - voteaza. Si nu se pot plange ca nu au ce.

De ce ar mai trebui invocata separatia puterilor într-un stat în care functioneaza în fapt una singura? In acest caz, indignarea premierului sau a ministrei Sanatatii este legitima - a fi împotriva guvernului este de prost-gust si, cum spunea alta colega a ministrei de la Sanatate, pericliteaza securitatea nationala.

Ministra Sanatatii se alatura uneori colegilor din Parlament. Pentru ca mai toti ministrii sunt si parlamentari, iar seful lor de grup este Adrian Nastase.

Uneori trebuie sa raspunda la vreo interpelare, sa motaie la vreo motiune sau sa voteze vreo lege. Aici nu mai functioneaza incompatibilitatea. Apele se împreuneaza în chip natural, aproape fara efort. Cand e nevoie de majoritati consistente, se da sfoara la guvern, sa vina sa-si voteze legile. Dupa ce-si sustin punctul de vedere de la tribuna, ministrii trec în sala, sa-si dea votul.

Printre colegii lor care-si pierd vremea completand integrame si citind suplimentele colorate ale ziarelor, ministrii sunt niste aristocrati. Sunt crema cremei. Au o vertebra în plus.

Cum altfel? Au fost alesi si de electorat pe liste, dar si de premier, în cabinetul guvernamental. Sunt aureolati de merite.

Intruchipeaza, în una si aceeasi faptura, doua puteri în stat. Unii (ca Rodica Stanoiu, senatoare si ministru al Justitiei sub aceeasi palarie), chiar trei. Aroganta lor e explicabila. Spun ca, în ciuda opozitiei si a fostei puteri, ne-au bagat în NATO, ca ne-au împins pe culmile Uniunii Europene, ca ne-au bagat democratia pe facturile de apa calda si reforma pe chitanta de electricitate.

Daca n-ar fi fost puhoiul de ordonante sa ne-mpinga din spate, am fi ramas sa baltim undeva, la portile Orientului. Integrarea si reforma au fost si sunt în continuare doua mecanisme perfecte care au macinat Parlamentul, transformandu-l într-un ONG finantat de la buget. Cam costisitor. Consuma bani si timp pretios. Si, pentru ca nu face nimic altceva decat sa voteze toata ziua-buna ziua ordonantele de urgenta ale guvernului, s-a naravit sa traiasca din munca altuia.
Viitor de aur tara noastra are...

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22