Hrebenciuc era demult european!

N.c. Munteanu 15.09.2003

De același autor

Viorel Hrebenciuc este un cetatean european. Era european, vorba domnului Jourdain, de ani de zile si nu stia. Era in poala Europei inca de pe vremea cand se juca cu banii de la Bancorex si visa la eterna si fascinanta Romanie de pe coperta albumului cu acelasi nume. El le-a povestit tinerilor social democrati, veniti sa invete sa minta frumos la Scoala de Vara de la Costinesti, cum a aflat ca Uniunea Europeana aplica principiile guvernarii PSD. "Aveti in fata si un exemplu de tranzitie catre europolitician", le-a spus Hrebenciuc, aratandu-se pe sine. Politica, activitatea parlamentara era la bufet, m-am simtit ca acasa!

Viorel Hrebenciuc se astepta, odata ajuns la Bruxelles, sa fie coplesit de civilizatie si distinctie. Se astepta sa resimta socul civilizatiilor despre care a citit in cursul scurt. Sa fie marginalizat ca in cartea aia cu ciocnirea civilizatiilor. Sa nu i se spuna unde e sala de mese, ca sa nu mai vorbim despre sala de sedinte unde, oricum, nu ar fi avut ce cauta. Nimic din toate acestea. A fost primit si s-a simtit ca la mama acasa. A fost primit la masa si a vazut ca marea politica tot din cutite si pahare se face. A vazut si s-a-nchinat de bucurie ca ordonantele, hotararile, rezolutiile si retetele de pizza se dau de la masa din cantina politicienilor, ca declaratiile sunt insotite de zgomotul polonicului in supiera, iar marile decizii se iau dupa friptura si sunt semnate cu cabernet. Nimic nu se deosebeste de Romania, isi incuraja Viorel Hrebenciuc ciracii mai tineri. Restaurantul tot doua stele are pe umerii chelnerului sef si trei pe cei ai bucatarului. Politicienii - tot mancai si fara chef! Marea politica de la Bruxelles e mare pentru ca are cateva zerouri in plus in coada produsului intern brut, nu pentru ca s-ar face in catedralele acelea tuguiate si pustii.

De aceea merg politicienii nostri in vizita la Europa ca la mama acasa. Se simt de-ai locului. Nu sunt complexati. Au demonstrat de mult ca nu sunt complexati de sofisticareala partenerilor occidentali. Stiu sa le vorbeasca firesc, ca acasa. E drept, au niste feluri de mancare fistichii si complicate de-ti raman in gat. Vorbesc cateva limbi straine si seara merg la opera si chiar inteleg ceva din vociferarile de pe scena. Deosebiri nesemnificative. I-ai pune in dificultate, de pilda, daca i-ai duce la un concert al lui Vali Vijelie sau Adrian Copilul Minune. N-au fost la festivalul Placintelor organizat pe stadionul Dumitru Sechelariu. Nici de Santa Marie n-au nimerit vreo biserica sa faca politica la strana, pe sub patrafire. Politica romaneasca e mai complexa, are mai multe necunoscute si mai multe cincinale. Singura diferenta e, pare-se, la salariu.

E de inteles cum de vorbea d-l Hrebenciuc fara foi sau fituici si pigmentandu-si povestea cu expresii colorate. N-avea nevoie de bibliografie. Stia de-acasa politica europeana. Familiaritatea cu sistemul european nu se invata la scoala, fie ea si social-democrata. Trebuie sa-l ai in sange. In sange sau in mujdei.

Premierul e deja dascal la catedra de studii europene. A scris si o carte, sa stie toti europoliticienii cum vad romanii problema. E drept, banii cu care si-a tiparit cartea de bucate europene sunt romanesti, luati pe sub tejghea din bugetul de stat. Dar premierul e negustor cinstit. Viziunea sa despre Europa trebuia sa vada lumina zilei. Se apropie publicarea raportului de tara dedicat Romaniei si Adrian Nastase vrea sa faca totul, vorba inaintasului, sa ramanem la aceeasi masa cu europenii. Mai cu seama ca a inceput sa le cheltuiasca banii pentru a aduce Europa la Cornu. El explica, deunazi, cum devine situatia. Avem acum o sansa, le spunea el camarazilor sai. Banii europeni. E drept, trebuie sa puna si statul ceva, o suma oarecare, dar cum sa nu pui daca proiectele propuse sunt adoptate la partid.

Dar si Hildegard Puwak vrea la Europa la masa. Cu familie cu tot. Fiul ei, un tanar de 25 de ani, este bogat ca un european. El ia burse si finantari grase virate din conturile Uniunii Europene sau de la bugetul de stat. Ca unde s-a dus mia, duca-se si suta. Si oarba de la justitie stie ce vrea. E europeana. E o obisnuita a salilor de mese din Parlamentul European. A facut carari pe-acolo, vorbind despre drepturile omului si altele. Stie pe de rost tot jargonul european. Insa, daca o cauti de chitante sa vezi cum i-a cumparat Petrom pe bani frumosi o ruina de casa ori pe ce da banii pentru renovarea Palatului de Justitie, s-ar putea sa te umpli de surprize. Nu e de mirare ca si acum justitia romaneasca ii face pe politicienii europeni sa-si umple caietele cu semne de exclamare.

Lista cu demnitari care traiesc pe picior european este lunga cat o zi de post. Pe ea incap si cei aproape o suta de consilieri si sefi de consilii judetene care au plecat zilele trecute in Franta la vanatoare de investitori. Au luat si cateva elemente de cultura franceza, invatand in tara sa impuste francul si sa cante precum cocosul galic. Printre teleportati in Franta pe banii publici, nume de referinta in programul Romania curata: Nicolae Mischie, Bebe Ivanovici, Marius Oprisan. Nu vorbesc o franceza curata si nu stiu sa numere decat cu milionul de euro, dar au painea si cutitul in mana si scoala lui Hrebenciuc despre cum merg treburile in Europa. Patronii francezi vor fi induiosati de eforturile lor.

Asa ca Europa ar face bine sa se grabeasca cu integrarea. Politicienii lui Adrian Nastase i-au descoperit toate secretele. Viorel Hrebenciuc abia asteapta sa puna mana pe un credit avantajos, sa tipareasca in conditii de lux albumul Eterna si fascinanta Europa. Mischie, Culita, Seche, Micky, Vaca, Oprisan, Priboi, Platica, Hildegard, noua, si toti europeni. Cu Adrian zece, care-i si intrece!

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22