De același autor
Fiecare guvernare a ascuns sub brazda si discursuri problemele satului romanesc, dar ce îngropau toamna crestea si mai abitir primavara. S-au castigat multe campanii electorale, promitandu-le taranilor curent electric, gaze, drumuri, telefoane, apa si o portie din tortul civilizatiei de început de mileniu la care ei au fost mereu prea mici sa ajunga. Politicienii nostri, închiaburiti, cu burti si gusi pe care taranul nu si-ar permite sa le care, si-au uns discursurile cu toate alifiile. Mai nou, Adrian Nastase, si el un fel de taran care-si cauta împlinirea prin fanetele de la Cornu, le promite drumuri si poduri, refacerea sistemului national de irigatii, cate doua milioane de lei de hectar si pensii duble. E drept, cum recunoaste orisicine, aceste masuri folosesc cat o compresa la un picior de lemn, dar gestul conteaza. Satele sunt un teren electoral care trebuie cum-necum cultivat. Premierul a fost scump la vorba. S-a spus ca piscotul si maslina electorala puse de Adrian Nastase pe masa costa cat economia subterana. Scump, dar face.
Pana sa-i suie PSD-ul sacii în car, taranul trebuie sa se descurce cu ce are. Iar taranul din manualul propagandistului nu prea seamana cu adevaratul locuitor al satului romanesc. Acesta are, de regula, un teren de cateva hectare, luat cu japca în arenda de fostii sefi de CAP, pentru ca altfel nu i l-ar lucra nimeni, are o vaca stearpa pe care ar taia-o daca ar fi mai grasa, are niste porci care agonizeaza de foame, are hambare cu grau încoltit, recoltat mai an, pe care nu i-l cumpara nimeni, pentru ca s-a dat liber la import din Ucraina si Rusia, ca tot semnaram tratate si acorduri politice.
Paralel cu mult-trambitata împroprietarire a taranilor, are loc marea lor expropriere. Taranul, care s-a priceput cateva milenii sa faca porumbul sa creasca mai mare decat caii invadatorilor, nu-l mai poate trece de roata Jeep-ului celui mai netrebnic agricultor de partid. Taranul trebuie sa faca fata concurentei harciogilor de partid. Acestia au strans în gusa mii de hectare, pe care, ca niste daunatori ce sunt, n-au stiut sa semene decat parloaga. Altminteri, au fost primii la placinta creditelor externe si ajutoarelor de la stat. Ei au rasarit ca Athena din teasta agriculturii comuniste, unde faceau recolte-record la hectar si purtau medalia de fruntas în întrecerea socialista. Pofta lor de lacusta a înghitit judete întregi, cu tot cu drumuri comunale, surse de apa, animale si masini agricole.
Pe de alta parte, taranimea trebuie sa faca fata si invaziei interne. Eternitatea sateasca s-a umplut de smecheri. Cine citeste cartile de folclor si psihologie a poporului roman risca sa plasmuiasca un taran cum nici în basme nu-i. Un taran care citeste versuri de Cosbuc si Eminescu, canta din frunza si tine piept pana la moarte hoardelor de invadatori care-i vor pamantul. Cine ia cursa interjudeteana si face o escapada în orice directie rurala va vedea, însa, ca vatra satului s-a umplut de zgura. Taranul nu mai canta la frunza, iar vaile infinit ondulate rasuna de acordeoane paroxistice si manele agonice.
Au disparut aproape complet casele batranesti si au fost înlocuite cu altele din caramida aparenta, termopan si azbociment. Invadatorii au contaminat satul cu masinile lor de teren, cu constructii faraonice si cu sticlele de plastic. Si-au adus modelele lor culturale, muzica arabeasca, reclame cu Coca-Cola si treninguri de plastic violet. Putini sunt politicienii, consilierii locali, sefii de filiala, bancherii, politistii, secretarii de primarie sau procuratorii de fotbalisti care sa nu umble cu limba scoasa dupa o casa de vacanta. Cu totii au intrat cu buldozerul în partia de la Clabucet, în fondul forestier, în terenuri extravilane sau în situri istorice, pentru a-si ridica palatul viselor din copilarie. Satul a devenit un ghetou al marilor orase, plin de "disponibilizatii" industriei socialiste si de functionari migranti care traiesc viata la tara din week-end în week-end. S-ar zice ca legile funciare i-au fericit mai degraba pe oraseni. Umbli cu lampa-n mana din sat în sat, doar-doar vei mai gasi un taran. Dupa atatea pariuri cu agricultura, taranul s-a retras în istorie si iese de-acolo rar, ca Yeti, în bataia lanternelor. De acolo îl scoate, cu haitasii, doar guvernul, care tine mortis sa-l civilizeze. Adica sa-l transfere în balanta de plati de la capitolul debite neachitate la datoria publica interna. Sa-l nationalizeze cu totul. Si sa-l faca fermier.
Intre timp, din statistici au disparut un milion de tarani. Potrivit datelor provizorii ale ultimului recensamant general agricol, populatia ocupata în agricultura reprezinta doar 28,3% din populatia activa, fata de 43%, cat se vorbea pana acum în statisticile oficiale. Pentru a ne alinia la norme europene, s-a schimbat metodologia de înregistrare! Un destept a explicat ca, pana acum, "orice taranus care statea cu capra în sant era considerat ocupat în agricultura". Nu era corect, a zis alt destept, ca "o persoana de 70 ani care praseste trei straturi" sa fie catalogata drept "ocupata in agricultura". Gata, taranusul cu capra din sant si babuta care prasea trei straturi au transformat plugu-n condei si brazda-n calimara! In ancestrala noastra caruta, ministrul Agriculturii, Ilie Sarbu, joaca maneaua fondurilor SAPARD.
