De același autor
La jumătatea lunii octombrie, China a desfășurat o veritabilă armată navală în jurul Taiwanului, exersând totodată diverse elemente care țin de specificul operațional al unei blocade și vizând porturile cheie ale insulei. Mișcarea Beijingului survine la câteva zile după ce Taiwanul a celebrat ziua sa națională (10 octombrie). Cap de afiș al întregii operațiunii a fost portavionul Liaoning, un simbol al ambițiilor maritime ale unei puteri în ascensiune.
Foarte probabil, Taiwanul va rămâne un punct fierbinte în relația dintre SUA și China pentru restul deceniului (și mai ales în perspectiva anului 2027, moment în care se estimează că regimul lui Xi Jinping va avea capacitatea de a invada Taiwanul). În egală măsură este de așteptat ca Taiwanul să rămână pe agenda oricărei viitoare administrații americane, indiferent de cine câștigă pe 5 noiembrie.
Pe parcursul ultimilor ani s-a văzut o presiune pe care chiar președintele Biden personal a exercitat-o în repetate rânduri pentru claritate strategică în privința poziției SUA față de securitatea Taiwanului (fără însă a opera modificări majore în politica tradițională a Washingtonului). Foarte probabil o administrație democrată va continua să adopte o linie similară. Acest aspect poate căpăta accente încă și mai profunde sub o administrație republicană, în special dacă voci precum Elbridge Colby, Mike Gallagher sau Matt Pottinger se vor regăsi în poziții de influență. Desigur va conta enorm cum se va executa această recalibrare, de resurse și, atenție, spre Indo-Pacific. Voci influente aflate în siajul republican vorbesc despre necesitatea unei forme de secvențializare strategică unde accentul să cadă mai întâi pe ranforsarea Ucrainei înainte de recalibrarea resurselor spre primul lanț de insule din proximitatea Chinei. O analogie istorică în acest sens ar fi situația Imperiului Britanic după 1905, când anihilarea flotei țariste în strâmtoarea Tsushima de către Japonia (de facto un aliat proxy al Imperiului Britanic) a permis concentrarea resurselor în teatrul vital, pentru a răspunde amenințării germane în ascensiune. Atunci, deprioritizarea teatrului secundar a fost posibilă prin orchestrarea unei înfrângeri proxy („prin intermediari”) a principalului rival (Rusia Țaristă). În acest sens, în termeni contemporani, o recalibrare spre teatrul vital (Indo-Pacific) depinde/trece mai întâi prin Ucraina.
Și totuși, este sugestiv modul în care Matt Pottinger, unul dintre principalii consilieri pe probleme de securitate națională al președintelui Trump între 2017-2021, pledează public pentru apărarea Taiwanului. Recent, el a coordonat o colecție de eseuri – apărută sub egida Institutului Hoover și a Universității Stanford –, care arată cum ar trebui făcut acest lucru. Însă cel mai important indiciu se află chiar în titlu: „The Boiling Moat”. Inspirându-se din istoria chineză a dinastiei Han, el recomandă o strategie de tip „boiling moat”, care trimite la imaginea simbolică a unei fortărețe apărată de șanțuri în flăcări. Cu alte cuvinte, cheia apărării insulei este strâmtoarea Taiwan și transformarea acesteia într-un cimitir pentru forțele navale chineze.
Pentru ceva foarte similar se pregătesc chiar în aceste momente forțele americane desfășurate în Indo-Pacific. Mai mult, lecțiile Ucrainei sunt studiate pentru dezvoltarea conceptelor operaționale care ar putea ține în șah China în Indo-Pacific. Iar unul dintre acestea, menit a răspunde unei eventuale invazii chineze asupra Taiwanului, este intitulat foarte sugestiv – „Hellscape”. Foarte probabil, multe dintre tehnologiile dezvoltate sub umbrela Inițiativei Replicator, anunțată de Pentagon în august 2023, se vor afla în serviciul acestui concept operațional. Ideea de fond este aceea că SUA trebuie să suplinească cumva avantajele cantitative ale Beijingului („mai multe nave, mai multe nave, mai multe rachete, mai mulți oameni”) optând pentru desfășurarea a mii de sisteme autonome multi-domeniu în perspectiva desfășurării unei campanii de uzură (care vor opera inclusiv în formațiuni de swarming-roiuri de drone). Miza este aceea de a nu da Beijingului posibilitatea de a purta un război scurt și decisiv, punând lumea în fața faptului împlinit. Exact cum Kievul a oprit blitzkriegul Moscovei sau cum a forțat migrarea Flotei ruse în Estul Marii Negre. Ucraina, o țară fără flotă, a arătat întregii lumi cum se poate străpunge și lovi chirurgical în inima bulelor antiacces și de interdicție regională, folosind proliferarea mașinilor inteligente. Este spiritul din spatele „Hellscape”. În cuvintele Amiralului Paparo, comandantul forțelor americane din Indo-Pacific: „Vreau să transform strâmtoarea Taiwan într-un infern al sistemelor fără pilot, folosind o serie de capabilități clasificate. Ideea este să le pot face viața complet mizerabilă timp de o lună, ceea ce îmi dă timpul necesar pentru mobilizarea celorlalte resurse. Nu pot spune în ce constă. Dar este real și poate fi implementat”.
