De același autor
Imediat după plecarea de la Casa Albă și revenirea la Breitbart, Stephen Bannon, cel căruia îi place să se proclame drept un „luptător de stradă“, a declarat război Partidului Republican. „Declar război establishment-ului republican care nu susține agenda electorală a lui Donald Trump și pe președintele SUA“, anunța acesta marțial în interviul acordat lui Sean Hannity la Fox News în prima jumătate a lunii octombrie. Ținta sa predilectă este „clica establishement-ului globalist“ din Congres, care nu are decât „dispreț pentru omul uitat și pentru bază“. Să ne amintim că în această categorie globalistă, trădătoare, Bannon i-a încadrat deseori pe cei care l-au forțat să părăsească administrația - precum generalii McMaster sau Kelly - sau pe cei care proiectează poziții bipartizane. Miza lui fundamentală este nici mai mult, nici mai puțin decât reinventarea GOP-ului după chipul și asemănarea lui Donald Trump, pivotând și mai mult partidul în direcția platformei America pe primul loc. Iar testul o să vină anul viitor, când intenționează să-i conteste la firul ierbii pe toți candidații susținuți de leadership-ul republican (excepția fiind, desigur, Ted Cruz), prin impunerea unei noi garnituri, cu alt profil electoral, și colonizarea Congresului cu prozeliți care au trecut testul de integritate și puritate ideologică al grupării Bannon. Se încearcă nu doar preluarea și deturnarea GOP-ului, cât mai ales un transplant de filozofie. Sunt câteva elemente cheie care descriu optica fostului strateg al Casei Albe și care, în esența ei, este reprezentativă pentru aproape jumătate dintre cei care au votat Donald Trump anul trecut (potrivit FiveThirtyEigth): izolaționismul (puțin interesați de cauzele și angajamentele globale, de alianțe, vor să privească spre interior), naționalismul identitar (antiimigraționist, predispus conservatorismului cultural, susținător al „zidului“), populismul economic (anti-free trade, orientat spre protecționismul sectoarelor necompetitive, favorizând ample cheltuieli de infrastructură).
Războiul civil din interiorul GOP s-a intensificat în ultimele săptămâni alimentat mai ales după ieșirea la rampă a unor importanți senatori republicani care nu doar că au renunțat să intre în competiția pentru un nou mandat, dar au avertizat că partidul se îndreaptă spre sinucidere politică. În plus, ei au lansat fără menajamente atacuri împotriva lui Donald Trump, arătând că „regele este gol“. Într-un interviu acordat ziarului New York Times, Bob Corker (cel care s-a aflat pe lista scurtă pentru postul de secretar de stat), care conduce influenta Comisie de Relații Externe din Senat, a spus că pentru cei de la Casa Albă și pentru Cabinet „fiecare zi este o luptă de îndiguire“, dusă de cei care încearcă să controleze, să modereze „cele mai rele instincte“ ale unui președinte „volatil“. Mai mult, pe scena Congresului, Jeff Flake, senator de Arizona, îl considera pe Trump drept „un pericol pentru democrație“: „există momente în care trebuie să ne riscăm carierele de dragul principiilor noastre. Astăzi este un astfel de moment (...) Când păstrăm tăcerea și eșuăm să acționăm din cauza unor considerații politice, de teamă să nu alienăm baza, ne dezonorăm principiile și ne uităm datoria (...) Furia și resentimentele nu sunt o filozofie de guvernare. Impulsul de a căuta țapul ispășitor amenință să ne transforme într-un popor temător și retrograd“. Și o spune un true-believer în piețele libere, statul minimal și în conservatorismul tradițional.
De departe, însă, cele mai importante prin simbolismul lor rămân discursurile a doi republicani de cursă lungă, care rezumă prin parcursul și biografiile lor spiritul contemporan al GOP, direct amenințat acum de proliferarea bannonismului. Mai întâi, fostul președinte George W. Bush, care a atacat la scenă deschisă valorile „alt-right“: „vedem naționalismul distorsionat în nativism uitând de dinamismul pe care imigrația l-a dat mereu Americii; vedem tot mai puțină încredere în rolul piețelor libere și al comerțului internațional, uitând că instabilitatea, conflictul și sărăcia urmează protecționismului; vedem reîntoarcerea sentimentelor izolaționiste, uitând că securitatea Americii este direct amenințată de haosul și disperarea din teritorii îndepărtate“. Desigur, pentru el America este o comunitate civică unde oricine, indiferent de „rasă, religie, etnie“, poate să fie american, iar „bigotismul și supremația albă în orice formă este o blasfemie împotriva crezului american“. Poate încă și mai sugestiv este apelul lui John McCain (un politician aflat la final de carieră, bolnav de cancer, preocupat de testamentul lăsat generațiilor de mâine) și pentru care lipsa patriotismului înseamnă tocmai „teama de o lume pe care am organizat-o și condus-o timp de trei sferturi de secol, abandonarea idealurilor pe care le-am avansat pe glob sau refuzul datoriei de a rămâne ultima cea mai bună speranță de pe pământ“.