De același autor
N-ar trebui sa ne surprinda inregimentarea politica a sindicatelor. De cativa ani, dar mai cu seama in aceasta toamna, se observa o apatie a sindicatelor. Lipsa de reactie se imbina cu dorinta liderilor de a incheia intelegeri politice. Fiecare dintre marile centrale sindicale a asteptat un moment prielnic pentru a negocia diverse acorduri. CNSLR Fratia a anuntat ca se pregateste de o intelegere cu PSD. O legatura fireasca, am putea adauga, cat timp, dupa alegerile din 2000, liderul confederatiei, Pavel Todoran, n-a mai fost nici vehement, nici caustic, nici ferm, n-a simtit nevoia sa protesteze la masurile anuntate de PSD. CNSLR Fratia va oficializa o relatie cu PSD, pe care nimeni n-a negat-o in cei patru ani scursi de la preluarea puterii de catre guvernul Nastase.
Un caz destul de ciudat este asocierea BNS cu Partidul Romania Mare. BNS a parut cea mai impulsiva confederatie. A avut puterea sa adune, mai mereu, cateva mii de oameni, pentru a-i aduce in fata guvernului. BNS a fost mult mai aproape de ceea ce s-ar numi societate civila. A sprijinit protestul din fata Palatului Parlamentului, cand s-a cerut deconspirarea Securitatii. A sprijinit campania initiata de Academia Catavencu pentru salvarea Deltei Dunarii si s-a aflat in fruntea mitingului desfasurat in fata Ambasadei Ucrainei, cand s-a protestat impotriva construirii canalului Bistroe. Liderii BNS au parut ceva mai rezonabili si ceva mai atenti cu propria lor imagine publica. Isi puteau conserva aceasta imagine, de sustinatori ai celor multi, fara sa faca pasul spre politica. Prin apropierea de politica, ei devin mai expusi discutiei publice. Si ce observam? Si Dumitru Costin si Matei Bratianu isi tradeaza bunastarea. Ei au un nivel de trai ridicat, pe care nu si-l ascund. BNS este actionar la Eurom Bank, iar Matei Bratianu este membru in Consiliul de Administratie la Eurom, ceea ce ii aduce lunar aproape 600 de dolari. Se vorbeste si de alte surse de venituri.
In aceste conditii, prin pasul spre PRM, BNS isi taie craca onorabilitatii de sub picioare. Intai, au produs destula zarva printre lideri de sindicat din teritoriu, care au anuntat ca se vor retrage din BNS. In al doilea rand, PRM-ului i se ofera un nou prilej de a se lauda ca este apropiat de muncitori. Deja, Corneliu Vadim Tudor n-a pierdut prilejul sa spuna ca alianta PRM-BNS este un "moment istoric", iar el, "ca fiu de muncitor", va ramane "pana la moarte, alaturi de muncitori" si "va da de pamant cu ciocoii, baronii si talibanii". Dincolo de aceste sforaitoare vorbe mari, ramane targul. Oferta PRM este avantajoasa pentru BNS. Confederatia sindicala va primi 15 locuri eligibile: 5 la Senat si 10 la Camera Deputatilor. Intrati in Parlament, liderii BNS isi vor pierde coloratura sindicala. Deja, de la anuntarea acestei aliante, BNS este orice (remorca a PRM, unealta a partidului, floare la butoniera liderului Vadim Tudor), dar in nici un caz nu se va mai putea considera un reprezentant al sindicatelor. Identitatea lor se va pierde in PRM, mai devreme sau mai tarziu.
Un alt pas de ingenunchere a sindicatelor a fost ratata greva a profesorilor. O singura confederatie a rezistat pana la capat si a refuzat oferta guvernului: Federatia Sindicatelor Libere din Invatamant, condusa de Aurel Cornea. Ceilalti lideri din invatamant au semnat protocolul cu guvernul. Va fi foarte greu, acum, dupa inceperea anului scolar, cu sindicalisti divizati, cu frigul din octombrie, sa se mai poata iesi in strada pentru noi negocieri. Guvernul a triumfat si, cu siguranta, o contributie in aceste negocieri lejere au avut-o si sindicatele, prea dispuse la compromisuri.
Peste toate aceste cedari se ridica o caracteristica generala. Imaginea unor lideri de sindicat tot mai departati de aspiratiile, nemultumirile si apasarile membrilor de sindicat. Avem lideri de sindicat care plutesc in zonele eterate ale puterii, imbibati cu functii si privilegii, iar pe de alta parte, sindicalistii care isi platesc cotizatia si infrunta singuri saracia. Asistam la imburghezirea liderilor de sindicat. Deja fenomenul este ireversibil si el a dus la paralizia, amortirea miscarii sindicale. Problema este ca aceasta distanta enorma dintre liderii de sindicat si membri va incurca directionarea automata a votului, in alegeri. Chiar daca BNS a semnat un acord de colaborare cu PRM, asta nu inseamna ca toti cotizantii de la BNS vor vota cu PRM. La fel de adevarat este ca nici CNSLR Fratia nu va oferi neaparat o zestre de voturi sindicale pentru PSD.
In definitiv, este si foarte greu pentru sindicalistul fara functie sa accepte neconditionat o directiva a liderilor, fara sa rabufneasca. Acesti lideri au insemnat prea putin pentru implinirea doleantelor sindicale. Membrii de sindicat au fost prea putin consultati si prea putin ascultati. Liderii de sindicat repeta situatia intalnita la nivelul clasei politice. Marea intrebare a acestor alegeri este una formulata recent de istoricul Sorin Antohi: "Cat va continua aceasta sustinere pentru o clasa corupta, imburghezita, spectaculos de prospera, pentru niste lideri sindicali si politici tot mai opulenti si tot mai departe de interesul national?". Raspunsul: o mare doza de scepticism ca pactul sindicatelor cu partidele politice se va concretiza si printr-un vot dictat de intelegerile la varf.
