CRISTIAN PIRVULESCU

Programele partidelor reprezinta o proba obligatorie ce nu poate fi eludata de candidatii importanti. Regulile jocului electoral, dincolo de dictatul marketingului politic si al predilectiei pentru comunicarea directa, nemediata, prin clipuri sau publicitate, presupun (re)constructia simbolica de catre concurentii reali a doua axe ale politicii: consistenta doctrinara si competenta guvernamentala. Chiar daca personalizarea campaniilor electorale si dezinteresul partidelor fata de educatia politica a electoratului au limitat impactul aspectelor programatice, disputa creata in jurul lor ofera un cadru, fie si secundar, pentru competitie. Experientele acumulate in cei 15 ani de politica postcomunista au redus capacitatea partidelor de a manipula optiunile alegatorilor. Receptand semnalele politice, dincolo de controlul conjunctural si intotdeauna contraproductiv al mass-media sau de dezechilibrul politic artificial, alegatorii si-au inteles rolul. Pana acum spectatori ai jocului electoral, alegatorii se mobilizeaza nu in favoarea unui partid sau a altuia, ci ca arbitri. De aceea, proba programelor devine un fundal al confruntarii personalizate. Dinamica vietii politice romanesti este o consecinta a ciclurilor electorale. In afara perioadei electorale, politica se inchide, afirmand suprematia solutiilor tehnocratice si privilegiind spatiul restrans al confruntarii parlamentare. Anii electorali - 1990, 1992, 1996 sau 2000 - au determinat politica romaneasca, dandu-i directia (oricare ar fi fost aceasta) pe termen mediu, iar 2004 nu va face exceptie. Daca 1990 reprezenta un moment fondator, iar confruntarea viza configurarea noilor institutii ale statului, din 1992 ciclurile electorale ar fi trebuit sa presupuna initierea alegatorilor in domeniul proiectelor de politici, mai intai locale, apoi nationale. Daca aceasta nu s-a intamplat, atentia alegatorilor fiind deturnata spre disputa personalizata sau alternanta terapeutica, in 2004, electoratul, cel putin cel ce intelege sa foloseasca votul util sau votul sanctiune, nu mai este dispus sa accepte doar spatiul conflictual creat de partide. Programul de guvernare devine un reper discret, o marca a produsului, ce confera onorabilitate. Cum in virtutea traditiei PSD, ca si antecesoarele sale, FDSN in 1992 sau PDSR in 1996 sau 2000, a prezentat un program stufos (218 pagini), menit sa sublinieze competenta, Alianta D.A. trebuia sa raspunda provocarii. Folosind un stereotip din campania pentru alegerile parlamentare si prezidentiale din 2000, PSD a incercat permanent sa forteze asocierea Aliantei D.A. cu CDR, a carei imagine publica pare definitiv, si nedrept, compromisa. Aparuta in septembrie 2003, Alianta trebuia sa convinga electoratul indecis. Or, acesta este un electorat preponderent rural si mai degraba indiferent in raport cu politica, disponibil pentru programele asistentiale si votant circumspect. Temele programatice ii sunt straine, si chiar in cazul unui interes pentru acestea, spectacolul confruntarii, iar nu esenta doctrinara conteaza. Impactul aspectelor programatice depinde de deschiderea electoratului si de natura mesajului. Un sondaj de opinie lansat pe 20 octombrie, cu o saptamana inaintea inceperii campaniei electorale oficiale, Barometrul de Opinie Publica al Fundatiei pentru o Societate Deschisa (realizat pentru acest val de cercetare de Gallup Organization Romania) ofera o imagine sintetica a starii de spirit a societatii romanesti. Cum diferenta dintre cele doua formatiuni si dintre cei doi candidati va fi data de nehotarati, votul acestora devine crucial. Doua din temele forte ale partidului de guvernamant nu trezesc entuziasmul subiectilor BOP. In privinta protectiei sociale, 39% dintre respondenti cred ca situatia este aceeasi ca in decembrie 2000, 32% optand pentru o imbunatatire si 23% pentru o inrautatire a politicii in acest domeniu. Nici in privinta economiei situatia nu sta altfel, 41% considerand ca nimic important nu a intervenit in cei patru ani, 27% ca starea economiei s-a inrautatit si doar 21% ca s-au realizat progrese in aceasta privinta. Pe de alta parte, subiectul vedeta al campaniei electorale de la alegerile locale, coruptia, trezeste o puternica reactie negativa: 62% dintre cei chestionati cred ca in ultimii patru ani aceasta a crescut, 19% ca a ramas la fel si doar 6% ca acest fenomen s-ar fi diminuat, 23% dintre cei ce opteaza pentru varianta agravarii situatiei indicand guvernul ca principal responsabil. Nici modul in care functioneaza democratia nu este satisfacator: 38% dintre subiecti fiind nici multumiti, nici nemultumiti, pe cand 34% se declara nemultumiti fata de doar 22% multumiti. Starea de spirit inaintea ultimei etape a campaniei electorale denota un realism amar, care va influenta optiunea de vot in functie de prestatiile candidatilor. Constienti ca marja de manevra a viitorilor guvernanti va fi redusa, alegatorii par sa isi rezerve ultimul cuvant. Programele devin in aceasta situatie pretextul unor strategii divergente: pentru PSD+PUR trebuie sa se sublinieze continuitatea guvernarii, dar mai ales incompetenta adversarilor, pentru Alianta capacitatea teoretica si disponibilitatea practica de a face fata problemelor administrative, in conditiile integrarii accelerate in UE. Pe de alta parte, tema programelor este, in viziunea consultantilor electorali ai Uniunii, un mod de a proteja campania lui Adrian Nastase si de a-l menaja pe prezidentiabilul care va folosi doar mijloace de comunicare directa, fara a se lasa expus in cazul imprevizibilelor dezbateri directe cu contracandidatii.

Doua viziuni social-liberale

Inca de la Congresul extraordinar din 27 august, PSD a lansat Proiectul social democrat pentru o Romanie europeana - oferta electorala a PSD, pentru ca pe 9 septembrie, odata cu infiintarea Uniunii Nationale PSD+PUR, acest text sa ia forma Programului de guvernare a PSD+PUR pe perioada 2005-2008 Oamenii inainte de toate si a Manifestului pentru o buna guvernare. Structurat in zece capitole (Principalele realizari obtinute in perioada 2001-2004, Politica macroeconomica, Modernizarea economiei nationale, Cresterea nivelului de trai, Educatia, cercetarea si cultura, Consolidarea statului de drept si imbunatatirea actului de justitie, Apararea nationala, ordinea si siguranta publica, Reforma administratiei publice, Relatiile interetnice, Politica externa si integrarea europeana), programul PSD pledeaza pentru continuitatea politicilor deja demarate, in cazul capitolelor delicate, cum este cazul statului de drept si al reformei administratiei publice, ocolindu-se problemele cele mai controversate precum limitarea libertatii de expresie, a libertatii presei sau regionalizarea, iar atunci cand aspecte critice sunt abordate, se prefera formule vagi privind independenta justitiei sau solutii ambitioase si, de aceea, nerealiste in privinta combaterii coruptiei. Numit, simplu, Platforma de guvernare (insotit insa si de o Metodologie a Modelului Economic General al Aliantei si a Modelului Bugetului de Stat - un exercitiu de 55 de pagini, pentru a convinge ca exista o alternativa teoretico-politica la PSD), programul Aliantei D.A. numara nu mai putin de 25 de capitole prezentate pe parcursul a 137 de pagini. Fara a compensa absenta unui document-mesaj, capitolele I si II ale Platformei Aliantei (Temeiul Aliantei "Dreptate si Adevar" si Principiile de guvernare ale Aliantei "Dreptate si Adevar") introduc elemente doctrinare si principiale, care insa nu fac recognoscibila identitatea doctrinara a formatiunii politice. Daca social-democratia PD-ului si liberalismul cu tenta conservatoare al PNL-ului au un numitor comun, acesta este social-liberalismul. In aceste conditii, ambiguitatea campaniei electorale din 2004 provine din disputa dintre doua viziuni social-liberale. Cum PSD isi definea in 2002, prin programul Spre normalitate: O viziune social-democrata moderna privind viitorul Romaniei, o orientare social-liberala (care corespundea intereselor economice ale liderilor partidului si se inspira din curentul la moda cu cativa ani mai devreme in Anglia lui Tony Blair), iar PUR se revendica chiar prin denumire de la social-liberalism, identitatea Uniunii, ca si a Aliantei, ar trebui sa se gaseasca in aceasta arie doctrinara. Intr-o dezbatere electorala reala, politicile publice de interes general vizeaza domenii precum sanatatea si educatia. In privinta perspectivelor privind sanatatea publica, diferentele dintre cele doua competitoare nu privesc doar aspectele practice, ci denota viziuni distincte. In privinta viitorului spitalelor, Alianta D.A. propune in mod ambitios si riscant "privatizarea preponderenta a infrastructurii unitatilor medicale... cu exceptia celor de importanta strategica pentru sanatatea populatiei", careia PSD ii opune reabilitarea a 200 spitale la nivel national, (realizata din fonduri ale Bancii Mondiale, de care programul nu spune nimic) sau "imbunatatirea managementului spitalelor prin introducerea indicatorilor pentru masurarea performantei si calitatii serviciilor si utilizarea tehnicilor de comparare intre managerii de spital". In domeniul educatiei, diferentele decurg tot din abordari valorice distincte: o viziune centralista in cazul PSD (cu accentul pus pe programe coordonate nationale) si descentralizarea si depolitizarea sistemului educativ in cazul Aliantei D.A. O prioritate a Aliantei ce nu este dezvoltata in programul PSD se refera la compatibilizarea europeana si scoaterea invatamantului romanesc din izolare, dar nota distinctiva o constituie alocarea a 6% din PIB pentru educatie. In forma sa didactic-televizuala, confruntarea dintre Alianta si Uniune s-a concentrat asupra politicii de impozitare. Dupa ce, in 2003, partidul de guvernamant a incercat promovarea cotei unice de impozitare si doar opozitia vehementa a lui Ion Iliescu si a sindicatelor a blocat initiativa, in campanie, PSD, reintors la o social-democratie de manual depasit, a devenit campionul impozitarii progresive. Falsa disputa incearca sa acrediteze orientarea sociala distincta a celor doua formatiuni, ocultand probleme cruciala a campaniei din perspectiva publicului: coruptia. In privinta cultelor, identitatea doctrinara precara a principalelor formatiuni politice romanesti apare cu claritate. Pentru PSD-ul social-democrat laicitatea nu este o prioritate. Atenti la voturile credinciosilor (99,9% din populatie, conform recensamantului din 2002), reprezentantii partidelor nu se pierd in formulari doctrinare. Colaborarea cu Biserica ia in programul PSD forma dezvoltarii "unui parteneriat social real in colaborare cu Biserica Ortodoxa din Romania, dar si cu alte culte religioase, in vederea promovarii unei atitudini de solidaritate filantropice si social-caritative in randul cetatenilor", iar in acest sens "va fi sprijinit, in continuare, invatamantul religios in scolile laice, in spiritul respectarii diversitatii religioase si pentru crearea unui comportament civic si european, democratic, tolerant si constructiv". Abordand o viziune tipic conservatoare ce nu are nici o legatura cu un eventual social-liberalism, Alianta D.A. este si mai transanta: plecand de la ideea ca "statul nu trebuie sa manifeste tendinte de secularizare programatica", Alianta D.A. propune "salarizarea preotilor", "urmarirea si sustinerea ferma a construirii Catedralei Patriarhale a Mantuirii Neamului", "incurajarea continua a dezvoltarii si obligativitatii invatamantului religios". Autentice catch all programs, abordarile celor doua formatiuni politice importante ce isi disputa guvernarea par doar fundalul unei campanii, ultima pentru douazeci de ani, in care personalizarea datorata candidatilor la Presedintie mai este posibila. Poate in 2008, intr-un alt context politic, vom asista la o reala disputa intre viziuni si programe, iar nu doar la depasirea formala a unor probe obligatorii.
(Subtitul apartine redactiei)