Dincolo de sanctiunea Legii

Nimic nu ar mai fi de adăugat după decizia finală a ICCJ în dosarul Adrian și Dana Năstase. Pentru faptele comise instanța supremă s-a pronunțat printr-o hotărâre adoptată în unanimitate, iar subiectul este închis din punct de vedere juridic. Mi se par cu totul nefericite declarațiile partizane ale unora dintre colegii de partid, care, sub semnul unei ”solidarități” prost înțeleasă, se aventurează dincolo de hotarul care marchează teritoriul inviolabil al Justiției – cum la fel de blamabile mi se par chiotele de bucurie și de imensă satisfacție cu care oameni care se află astăzi în opoziție cu PSD exultă la condamnarea fostului președinte al acestuia. Pedeapsa este devastatoare pentru cariera politică a unui om care, ani la rând, a crezut și i-a făcut și pe cei din  subordinea lui să creadă că este sortit unei glorii eterne. Sfidarea măsurii îl face astăzi pe Adrian Năstase să descopere efemeritatea, într-o ipostază în care pentru nimic în lume nu s-ar fi putut imagina. După numeroase confruntări publice, cu miză mare, în care am fost angajați face to face pe scena politică (Ristea Priboi, Truică, etc.) îmi iau dreptul să declar regretul pentru felul în care iese din scenă un om ale cărui calități de necontestat s-au dovedit insuficiente ca să-l ferească de un asemenea deznodământ.

Pentru faptele comise, Justiția s-a pronunțat. Există, însă, o greșeală comisă de Adrian Năstase pe care o consider infinit mai gravă decât toate cele reținute de judecători și pe care, imparabil, trebuie să și-o asume. Greșeală care se numește: Victor Viorel Ponta! Niciun personaj care a evoluat pe scenă politică a țării, din decembrie '89 și până în prezent, nu a produs deservicii mai grave României și mai greu de îndreptat decât cele pe care, cu o sârguință și constanță malefică, le-a reușit de când se află în fruntea Guvernului Victor Viorel Ponta. Ceea ce la început puteau fi confundate cu ieșirile inadecvate ale unui ”cârlan tânăr” s-au dovedit a fi, exponențial agravate, tarele mentale și de comportament ale unui om pentru care nu există limite. Nimic din datele absolut obligatorii unui om politic: elementară instrucție, responsabilitate, respect necondiționat față de lege, cinste, onoare, consecvență, onestitate, limbaj adecvat nu suportă a fi alăturate de numele celui care va rămâne în istoria politică a țării ca singurul prim-ministru prins în flagrant de furt intelectual, de plagiat. Lista completă a gravelor erori de care se face vinovat premierul Ponta în fața României ar avea deja, cu siguranță, grosimea cărți de telefon. Greșeli repetate cu obstinație și care afectează până la anulare, ceea ce probează că și dorește, creditul politic de care România încă se (mai)bucură în fața partenerilor occidentali. Nu invoc niciuna dintre loviturile date de Ponta statului de drept pentru că toate mi se par de aceeași magnitudine, cu costuri pe care astăzi mulți încă nu și le pot imagina. Nimic nu este mai greu de dobândit pentru o țară după schimbarea regimului politic decât încrederea internațională. Acordurile parafate la cel mai înalt nivel, declarațiile solemne și promisiunile nu capătă nicio valoare decât probate și susținute zi de zi printr-un comportament adecvat, fără cusur. Erorile începutului de drum pot fi înțelese, dar încălcarea programată a normelor fundamentale ce stau la baza statului de drept și a instituțiilor fundamentale ale acestuia sunt impardonabile și sunt tratate ca atare. Costul este uriaș și îl plătește o țară întreagă. Îl plătește fiecare cetățean în parte.

Este situația pe care o trăiește astăzi România.

Că numele Victor Viorel Ponta va rămâne înscris ca o pată neagră în istoria României nu mai este o temere – este o certitudine. Și timpul cât va mai rămâne personaj public va continua să înregistreze salturile uriașe pe calea discreditării totale a țării.

Pentru Adrian Năstase care a zămislit acest mutant politic, legea nu prevede nicio amendă. Dar aș vrea să cred că acum, într-un ceas în care are nefericitul prilej să mediteze la toate cele care se leagă de numele lui, va avea tăria să conștientizeze răul pe care l-a făcut.