De același autor
Toamna parlamentară ar trebui, în mod firesc, să debuteze cu câteva proiecte lăsate în suspensie la începutul verii, dintre care cele mai contestate au fost, fără îndoială, reforma administrativă şi revizuirea constituţională. Ca mai toate proiectele-şantier lansate în ultima vreme – schiţate în ideea mult anunţatei modernizări a statului –, şi acestea au ocupat prima pagină o perioadă şi au căzut apoi în uitare, acoperite de praful verii. Procedura nu are, de altfel, nimic original, iar arta de a arunca pe masă proiecte care depăşesc vizibil capacităţile iniţiatorilor, însăilate şi discutabile, aşa cum a fost ideea reformei administrative în formula sugerată de partidul de guvernământ în luna iunie, nu e deloc nouă în metodele de lucru ale politicianului român.
Tocmai de aceea, a căuta continuitate şi coerenţă în demersurile legislative sau consecvenţă şi rigoare în fixarea priorităţilor devine – cu excepţii rarisime – o întreprindere din ce în ce mai anevoioasă. Mai cu seamă dacă privim la agenda politică a toamnei, sugerată nu numai de principalul partid de guvernământ, ci şi de partidele de opoziţie, reunite sub sigla deja fragilizată a Uniunii Social-Liberale. Pentru toţi, mai mult sau mai puţin evident, a început precampania electorală. Se caută acum strategiile optime de configurare a alianţelor, se identifică oamenii cei mai potriviţi, se doreşte schimbarea Legii electorale, după bunul obicei local, după chipul şi asemănarea persoanelor, care, mai mult sau mai puţin trecător, se vor găsi în situaţia de a candida, fie pentru alegerile locale, fie pentru cele generale. Atât PDL, cât şi USL au lucrat intens în ultimele zile ale lui august pentru definitivarea propunerilor şi listelor de candidaţi posibili la locale. S-au evocat nume, mai cu seamă pentru primăriile importante, iar USL a executat câteva fandări culpabile în direcţia lui Sorin Oprescu, urmate de înfoierile cocoşeşti ale lui Crin Antonescu, repede înăbuşite de atitudinea mai prudentă a colegilor de coaliţie, care văd mai limpede.
De partea cealaltă, PDL a dat uitării zborul constituţionalist la înălţime şi, îmbătat de aerul rarefiat al subtilităţilor de filosofie juridică, a coborât acolo unde se simte mai bine: la negocierile interne pentru stabilirea candidaţilor. Criticile preşedintelui Traian Băsescu la adresa inconsecvenţei PDL şi a indisciplinei în alegerea şi menţinerea temelor de dezbatere publică, formulate la şcoala de vară a PDL, sună fals, pentru că nu ar fi prima dată când partidul domnului Boc porneşte la drum şi face uitate, în timpul unui popas nu se ştie cât de bine meritat, bagajele incomode cu care a fost presat să plece la drum. Modernizarea e un concept interesant şi uşor de pus în faţa oricărui proiect, dar în spatele lui stau declaraţiile citate „pe surse“ din PDL, care amintesc deja noile priorităţi ale perioadei următoare, anume comasarea alegerilor şi modificările legislative de operat în consecinţă. Dezbaterile pe marginea sistemului de vot fac parte din acelaşi instrumentar pregătit în zilele acestea.
Agitaţia pe marginea comasării alegerilor e un bun indicator al viziunii despre fidelizarea candidaţilor în PDL. O mărturisesc şi voci din interiorul formaţiunii, atunci când expun motivele reale, „pragmatice“, aşezate la baza propunerii: „Candidaţii la primării, consilii locale şi judeţene intră în campanie şi este mobilizare generală la nivelul fiecărui partid în parte. După alegerile locale, cei aleşi în funcţii îşi pierd interesul de-a mai face campanie pentru parlamentare pentru partid. Ştim cu toţii cum românul, după ce s-a văzut în funcţie, nu-l mai interesează partidul şi, cu atât mai mult, soarta celor de la centru“.
Cu alte cuvinte, viziunea PDL – şi care evident, nu este diferită de a oricărui alt partid românesc aflat, într-un moment sau altul, în aceeaşi situaţie – despre administraţia locală fidelizată este că întreaga structură – primării, consilii judeţene – e datoare să se transforme într-o mare şi harnică maşinărie electorală. Orice abatere trebuie anticipată, orice risc calculat: iar constrângerea alegerilor comasate pare a fi soluţia optimă.
În fapt, PDL începe să culeagă deja roadele unei politici susţinute la nivel local, care a constat în politizarea administraţiei publice locale. Pusă în aplicare poate şi mai eficient pe vremea sa de Guvernul Năstase, practica, profund păguboasă pentru democraţia locală, a politizării funcţiei publice prezintă pentru partidul aflat la putere avantajul unui control masiv al resurselor şi deciziei, dar are un revers important, în aceeaşi logică a interesului de partid: din fideli membri, aleşii locali se pot oricând transforma în cei mai înverşunaţi adversari, ademeniţi de cântecele de sirenă ale celui care oferă mai mult. Din vasali credincioşi, ei se transformă în mercenari instabili. Iar proiectele toamnei electorale care începe par a se orienta către evitarea, cu orice preţ, a acestei situaţii. //
Citeste si despre: administratie locala, comasarea alegerilor, alegeri locale, acord politic, .
