Alegeri înzăpezite și absenteism

Parlamentul pleacă la drum cu un handicap de legitimitate democratică, ceea ce nu-i va stânjeni, cu certitudine, pe cei aleși.

USL a câștigat, conform datelor oficiale ale BEC, în jur de 60% din opțiunile de vot exprimate de cetățenii prezenți în sec­țiile de votare. Rezultatul era previzibil pen­tru orice observator cât de cât lucid și care nu a încercat să se îmbete cu apa rece oferită pe post de discursuri electorale de ARD. După o campanie ane­mică și o conduită de eșec din care nici asalturile la baionetă ale lui Traian Băsescu nu au reușit să îi mai scoată, liderii ARD au ieșit imediat după anun­țarea primelor sondaje ca să parafeze noua lor condiție de membri ai opoziției. Cele aproximativ 17 procente obținute conform sondajelor plasează ARD la o distanță neliniștitor de mare de USL și periculos de mică față de PP-DD, urmat la procente bune în urmă, cât pe ce să nu treacă pra­gul electoral, de UDMR.

Ce a atârnat greu în stabilirea procentelor respective - variațiile până la comunicarea rezultatelor finale nu vor fi atât de mari încât să modifice fundamental orientarea generală - a fost, printre altele, pro­cen­tajul mare de absenți la vot. Prezența co­municată de BEC a fost de 41,72%, cu două procente mai mare decât la prece­dentele alegeri parlamentare (39,26%), dar cu 15% mai mică decât la alegerile lo­cale din iunie, unde s-a ridicat la 56,39%. Într-un răstimp relativ scurt, e vorba de jumătate de an, 15% din electoratul Ro­mâniei și-a pierdut interesul în alegeri.

Cauzele absenteismului sunt multe, in­ter­pretabile, în mare măsură, sociologic. Exis­tă, cu toate acestea, câteva elemente de natură să întregească tabloul, unul dintre ele fiind episodul referendumului din va­ră. Mobilizarea unui electorat deja „obo­sit“ de efortul alegerilor locale, de cam­pa­nie, de frecventele schim­bări de guvern, de veștile din ce în ce mai neli­niști­toare privind creșterea fac­turilor la utilități, de pre­țurile umflate de pe o zi pe alta din rafturile ma­ga­zi­ne­lor și din piețe a tăiat și mai mult suflul participativ al românului obișnuit. S-a ajuns astfel la situația pa­radoxală în care, deși me­sajul oficial al politicienilor din toate ali­anțele și partidele, de această dată, a fost ca oamenii să meargă la vot, ei să nu mai fie dispuși să asculte nici măcar în măsura în care au făcut-o pe 29 iulie, cu toate bobârnacele ajutătoare date de USL.

Absenteismul a fost mai mare decât pe 29 iulie, lucrând cu liste electorale reduse ne­semnificativ - cetățenii cu drept de vot sunt cu 44.000 mai puțini decât la ale­gerile locale sau la referendum.

Și nu vremea nefavorabilă va fi fost prin­cipalul motiv care a ținut oamenii în casă pe 9 decembrie. Rezerva electoratului ro­mân întregește tabloul preocupant al de­mo­crației suferinde, unde retragerea ce­tățeanului activ în zona gri a indiferenței lasă spațiu de manevră demagogilor, oli­garhilor și profitorilor.

Electoratul român nu a excelat în dorința febril exprimată de participare la treburile cetății, nici în momentele electorale și cu atât mai puțin în forme alternative și in­termediare de acțiune, generic unificate sub umbrela din ce în ce mai golită de conținut a societății civile.

Iar stimularea potențialului participativ nu a fost în mod vizibil scopul real al for­mațiunilor politice angrenate în cursa elec­torală. Parlamentul anterior și-a încheiat mandatul în mod rușinos: cazul Ion Stan plutește ca o emblemă finală pusă pe o ins­tituție care a discreditat nepermis ideea de delegare, de reprezentare democratică. Fapt și mai grăitor, același Ion Stan pare să fi câștigat pe 9 decembrie un nou man­dat de parlamentar, ceea ce confirmă mo­tivul de căpătâi aflat la originea deciziei a mai mult de jumătate dintre cetățenii cu drept de vot care au ales să stea acasă.

Migrația politică a fost un alt element care a destabilizat încrederea cetățenilor în ca­pacitatea votului de a ajunge acolo unde a fost trimis. Dată fiind configurația pro­ba­bilă a parlamentului și proiectul de amen­dare a Constituției, e foarte posibil ca în următoarele săptămâni și luni să asistăm la o reeditare a fenomenului. USL va încer­ca să își bricoleze majoritatea dorită pen­tru modificarea Constituției, iar dezertorii nu vor întârzia să apară, mai ales din par­tea unui ARD vlăguit de eșecul în alegeri și prost plasat în teritoriu.

Parlamentul pleacă, așadar, la drum cu un handicap de legitimitate democratică, ce­ea ce nu va stânjeni, cu certitudine, pe ni­meni dintre cei aleși. În fond, condusă de o figură politică atât de imună la orice tip de reproșuri și culpe, oricât de dovedite, do­cumentate sau întemeiate ar fi ele, cum este primul ministru în exercițiu Victor Ponta, USL nu se va împiedica în scrupule morale legate de reprezentarea șchioapă, ci va face ceea ce știe mai bine, urmând pilda trusturilor de televiziune aflate la co-guvernare: va decupa realitatea așa cum îi convine și va selecta numai feliile frecventabile, le va cosmetiza cât e nevoie și le va întoarce apoi, frumos ambalate, spre public. Cu ce costuri, electoratul ro­mân va fi primul care va afla - iar pers­pectivele anului 2013 sunt mai degrabă sumbre. //