De același autor
Incredibil, dar adevărat. În linii mari, opoziţia şi puterea au fost, iniţial, de acord în privinţa ideii săptămânii, lansate, ce-i drept, din direcţia PDL, de comasare a alegerilor locale cu cele parlamentare şi, deci, de împingere a localelor spre toamna anului 2012. Cu o grabă şi o seninătate suspecte, principalii lideri ai opoziţiei au ridicat nonşalant din umeri şi, cu bravada cheguevaristă obişnuită, şi-au declarat disponibilitatea pentru toate formulele de calendar electoral. După care, câteva zile mai târziu, au revenit prin vocea lui Crin Antonescu la sentimente mai „bune“, declarând că, de fapt, nu vor comasare, ci anticipate.
În fapt, elementul fundamental care a dus la mimarea consensului a fost argumentaţia vagă şi generală a propunerii. În mare, s-a evocat momentul economic dificil şi, tot în mare, s-a spus – de altfel, la prima vedere, argumentul este greu de contrazis – că două momente electorale de asemenea amploare, înşirate de-a lungul întregului an 2012, ar paraliza complet orice voinţă politică de a mai continua reformele şi ar da peste cap planurile de austeritate deja anunţate de Guvernul Boc.
Natura motivaţiilor este cea care operează, însă, distincţii în abordarea subiectului, repede alungat de pe prima pagină, pentru că nicio temă politică nu poate face faţă concurenţei unei nunţi de mogul al fotbalului. (Nu pot să nu evoc aici spectacolul halucinant al transmiterii live şi al emisiunilor nesfârşite în care fiecare îşi dădea cu părerea asupra meniului, în care demimondeni cu parfum interlop, spălaţi la maşină şi făcuţi „elite“, îşi dădeau ochii peste cap fără să fie capabili să pronunţe corect numele felurilor de mâncare pentru care plătiseră, iar în studiourile de televiziune se înfiera proletar risipa şi sfidarea. Contextul de maxim amuzament a fost cel în care, la Antena 3, Andrei Marga şi Ecaterina Andronescu, vorbind grav despre starea învăţământului, erau puşi în ferestre concurente cu crema de homari a lui Borcea.)
La o privire mai atentă, singurul punct iniţial de convergenţă a fost austeritatea. Într-o democraţie reală, un asemenea tip de motivaţie ar trebui plasat în plan secund. Nu poţi, în mod credibil, construi o strategie electorală viabilă, bazându-te pe circumstanţe, oricât de „bugetare“ ar fi. Nu economia în sine este scopul organizării alegerilor, ci funcţionarea şi modernizarea statului, iar alegerile bine organizate sunt un factor determinant în punerea pe şine a acestor obiective.
Există, totuşi, anumite încercări de a introduce pe agenda publică o dezbatere mai credibilă legată de tipurile de scrutin şi de efectele pe care sistemul deja experimentat la alegerile precedente a influenţat, în bine sau în rău, prestaţia parlamentarului în contexte locale. Aici, consensul dispare, ceea ce e, în sine, un fapt semnificativ.
În cazul în care situaţia actuală rămâne neschimbată, lucrurile ar putea arăta astfel: primari şi preşedinţi de consilii judeţene, aleşi în uninominal într-un singur tur, combinaţi cu parlamentari, aleşi, prin uninominal mixt, în două tururi. Riscul major în această situaţie este generat de confuzia nu numai posibilă, ci şi probabilă între cele două, dacă nu trei tipuri de funcţii şi instituţii care-şi vor chema concomitent votanţii la urne. Adminţând că propunerea PDL rămâne în picioare, iar opoziţia, trecând de declaraţiile insolate de tip şcoală de vară la Mamaia, piscinele lui Mazăre, turism decomplexat etc., rămâne la opiniile exprimate de Victor Ponta, e limpede că o modificare în corectarea marilor neajunsuri ale amestecului tipurilor de scrutin devine cu atât mai necesară. Sunt deja opinii care aduc în discuţie, de pildă, renunţarea la pragul electoral în contextul asumării comasate a unui vot uninominal într-un singur tur (Cristian Preda este unul dintre cei care avansează ideea). Propunerea e logică în contextul descris mai sus, pentru că menţinerea unei combinaţii de tipul uninominal într-un tur şi prag electoral este, în mod evident, redundantă. Opoziţia a reacţionat, semnificativ, împotriva acestei idei. Victor Ponta a sărit ca ars, afirmând că nu vede „utilitatea renunţării la pragul electoral“. Mai direct şi mai tovărăşesc a exprimat poziţia PSD veşnicul Ion Iliescu, preşedinte de onoare, care a declarat că prin susţinerea eliminării pragului electoral „se caută încurajarea altor partide care n-au suport“. Reacţia acră a lui Ion Iliescu pare a fi legată de speculaţiile privind intenţia unui grup pornit din interiorul PDL de a lansa la apă, în previziunea alegerilor din 2012, un nou partid.
La fel de multe rezerve ridică în interiorul partidelor politice şi tema, deja lansată în coaliţie, a modificării Legii electorale pentru alegerile din 2012, în sensul introducerii votului uninominal necompensat, care ar putea elimina o parte dintre distorsiunile votului uninominal mixt cu redistribuire de la alegerile precedente, responsabil de situaţiile paradoxale în care deţinătorul numărului celui mai mare de voturi în mod absolut nu a fost desemnat neapărat şi câştigător în circumscripţia respectivă. Marele beneficiar al acestui sistem, la alegerile din 2008, a fost PNL. Deocamdată, liberalii s-au pus la adăpost prin crearea USL, dar durata de viaţă a acestei construcţii politice nu este, evident, garantată. Pe lângă caracterul hibrid din punct de vedere doctrinar, care nu pare a mai conta pentru cineva, USL a intrat deja într-o pană de inspiraţie de zile mari. E emblematică pentru credibilitatea USL scena savuroasă de la Mamaia, cu un Victor Ponta decontractat, în cămaşă albă şi jeans, învitându-l, fără succes, pe un Crin Antonescu în costum închis până la gât, din ce în ce mai ridicol, captiv al propriei imagini supradimensionate de sine, să renunţe la cravată. Corolarul sunt declaraţiile aceluiaşi Crin Antonescu din ultima săptămână, „ultimative“ şi arţăgoase toate: ba că USL nu-l sprijină pe Sorin Oprescu decât dacă actualul primar general candidează sub sigla USL (ca şi cum ar avea un candidat alternativ convingător), ba că UDMR ori se aliază acum cu USL, ori intră la puşcărie din 2012 încolo şi aşa mai departe. Cu un asemenea comunicator talentat – pe lângă el, Victor Ponta pare a fi un maestru al combinaţiilor –, USL nu pare dispusă să-şi dea prea multe şanse.
Viziunea de ansamblu asupra ideii de comasare a alegerilor, venită din partea partidelor politice, sugerează un consens superficial, repede amendat de intrarea în materia concretă a modificării Legii electorale. Sănătatea bugetară a României şi interesul naţional sunt, însă, haine de vreme rea pentru toţi liderii politici. E, aşadar, de aşteptat ca nici unul dintre ei să nu se grăbească să le abandoneze în mod explicit, mai ales în prag de an electoral, ci le va răscroi după bunul plac. //
Citeste si despre: comasarea alegerilor, atitudinea schimbatoare a USL, consens de conjunctura, opozitie falsa, motivatie politica.
