Determinarea juridică a unui plagiat politizat

Cazul plagiatului lui Victor Ponta a trecut deja în dezbaterea publică prin toate etapele posibile: de la insinuările din faimosul discurs prezidențial până la bomba de presă, trecând prin schimbările la comandă politică operate în interiorul instituțiilor și comisiilor responsabile cu tranșarea cazului.

USL și-a lansat cu mare fast, miercuri 17 octombrie, candidații pentru alegerile din 9 decembrie. Nu pe toți, după cum am aflat ulterior, mai ales în cazul PNL, ocu­pat să facă loc pe liste iluș­trilor nou-veniți cu bu­zu­narele doldora. Pentru ei, Crin Antonescu e nevoit să facă un pic de curățenie prin liste, să identifice vo­cile supărătoare și să le pu­nă la punct. În toată agi­tația prilejuită de su­pra­punerea spectacolului tri­um­falist și găunos de pe Are­na Națională cu Con­gresul Partidului Popular European de la Palatul Parlamentului, s-a mai strecurat o știre. Săptămâna trecută a readus în dez­baterea publică, deși în mod limpede acest lucru nu a picat bine USL, che­s­ti­unea plagiatului primului ministru Victor Ponta. După ce Comisia de etică a Uni­versității din București decisese pe data de 20 iulie că teza de doctorat susținută de Victor Ponta este un plagiat, oferind cu acest prilej ample explicații într-o con­ferință de presă extinsă, Senatul a aprobat raportul respectiv pe data de 12 sep­tem­brie. El a ajuns la Minister o lună mai târ­ziu. Rectorul Universității din București, profesorul Mircea Dumitru, a precizat și atunci că, deși plagiatul este un fapt constatat, iar raportul a fost aprobat de Senat, Universitatea nu poate lua nicio mă­sură și nu poate propune nicio sancțiune din cauza calității de demnitar a lui Victor Ponta. Fapt remarcat cu satisfacție ne­as­cunsă de ministrul Învățământului, Eca­terina Andronescu. „Este legea lui Fu­ne­riu“, spunea doamna ministru vinerea trecută, demnitarii sunt direct și exclusiv responsabili în fața Con­si­liului Național de Etică. Aceeași instituție a cărei compoziție a fost abuziv mo­dificată de ministrul in­terimar Pop, exact în sco­pul de a-l scăpa de povara plagiatului pe Victor Ponta. Există însă o aparentă bre­șă legală în verdictul res­pectiv. Prevederea în cauză este Ordonanța de Guvern 28/2011 privind modificarea şi com­ple­tarea Legii 206/2004 privind buna con­duită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare. Art. 4, alin. 3, din OG 28/2011 arată că: „Se exceptează de la prevederile alin. (1) lit. a) sesizările sau contestațiile care vizează conducători de instituții și unități de cercetare-dez­vol­tare ori de instituții publice, membri ai consiliilor de administrație, ai comi­te­telor de direcție, ai consiliilor știinţifice sau ai comisiilor de etică ale instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare ori persoane cu funcții de demnitate publică, care (sic!, n.n.) sunt analizate direct de Consiliul Naţional de Etică“.

Confruntată cu întrebările insistente ale presei, Ecaterina Andronescu s-a ascuns sub acoperișul confortabil al ordonanței, apoi a completat, la o zi distanță: o decizie în cazul de față cere „determinare ju­ri­dică“. O formulă curioasă, ușor de în­lo­cuit cu „încadrare juridică“. Dar cono­ta­țiile celei din urmă formule erau de evitat. Are oare doamna ministru nevoie de de­terminare juridică sau este mai degrabă vorba de voință politică, de vreme ce ins­trumentarul legal îi stă la dispoziție?

Cazul plagiatului lui Victor Ponta a trecut deja în dezbaterea publică prin toate eta­pele posibile: de la insinuările din fai­mo­sul discurs prezidențial până la bomba de presă, trecând prin schimbările la co­man­dă politică operate în interiorul ins­ti­tu­țiilor și comisiilor responsabile cu tran­șarea cazului. La nivelul receptării pu­blice, cazul lui Victor Ponta nu a ținut capul de afiș, ceea ce nu a constituit o surpriză, de vreme ce chiar și lumea universitară a filtrat politic problema. Nume respectabile și consacrate ale cer­ce­tării științifice și ale spațiului academic au adoptat brusc o poziție plină de nuanțe suspecte în fața plagiatului evident. Or, când impostura științifică începe să caute și chiar să capete scuze politice, reperele, atâtea câte mai există ele în regulile ones­tității academice, se clatină. Luată de va­lul suspendării, apoi al telenovelei cons­tituționaliste din luna august, presa a uitat subiectul, ușor animat, preț de o seară, pe 20 iulie, apoi preț de o știre, pe 12 septembrie.

Și, până la urmă, ce ar fi atât de teribil pentru cariera politică românească a lui Victor Ponta retragerea titlului de doctor? A spus-o el însuși de atâtea ori: titlurile științifice nu înseamnă mare lucru pentru parcursul său profesional. Dimpotrivă, tolerarea unei situații clare de plagiat și menținerea titlului în condițiile descrise atât de limpede și de explicit de raportul Comisiei de etică a Universitatea din Bucureşti poate lega, definitiv, numele profesorului universitar Ecaterina An­dro­nescu de impostura cea mai flagrantă a scenei politice și academice românești din ultimii ani. Dar mai are oare vreo im­portanță? //