De același autor
Un proiect de hotărâre a guvernului, dată publicităţii la sfârşitul săptămânii trecute, prevede desfiinţarea Gărzii Financiare şi a Autorităţii Vămilor, atribuţiile acestora urmând să fie preluate de Agenţia Naţională de Administraţie Fiscală (ANAF), care va funcţiona ca „instituţie publică cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Finanţelor Publice“.
Iniţiativa guvernamentală vine după câteva săptămâni în care vămile şi Garda Financiară au fost vedetele primelor pagini ale ziarelor şi buletinelor de ştiri, cu arestări spectaculoase, plimbări în elicopter şi acuzaţii de corupţie la nivel înalt.
Deşi, se pare, activitatea în vămi, după o scurtă perturbare mediatică, şi-a reluat cursul ei „firesc“, iar Garda Financiară a făcut câteva descinderi la fel de ostentativ-eficiente, responsabilii instituţiilor se declară uimiţi de iniţiativa guvernului de a-i comasa şi de a reduce personalul, mai ales cel de conducere. „De ce trebuie să restructurezi o instituţie care este eficientă?“, se întreba retoric, în urmă cu câteva zile, comisarul general adjunct al Gărzii Financiare, deşi eficienţa instituţiei pe care o conduce nu a fost nici pe de parte dovedită. Însă, ca şi în cazul acţiunilor de control şi descinderi de la vămi, despre care s-a susţinut că nu au în niciun fel legătură cu amânarea aderării la spaţiul Schengen, nici despre acţiunile din ultima săptămână ale Gărzii nu s-a avansat un punct de vedere diferit. Nici vămile, nici inspectorii financiari nu ar acţiona circumstanţial, ci mânaţi de inspiraţia lucrului bine făcut şi animaţi de o înaltă conştiinţă profesională. Teoria e de natură să stârnească cel puţin rezervele.
Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Administrare Fiscală, Sorin Blejnar, personaj des invocat în ultima perioadă în legătură cu scandalul corupţiei din vămi, recunoaşte într-un interviu acordat ziarului România liberă că „parte dintre angajaţi nu sunt pregătiţi pentru funcţiile pe care le ocupă“, deşi afirmă că instituţiile în sine sunt foarte eficiente.
Cât de eficiente şi de bine gestionate sunt acestea, mai ales la nivelul resurselor umane, ne-a putut convinge Sorin Blejnar şi săptămâna trecută, când proaspătului director executiv al Direcţiei Municipiului Bucureşti pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, Silviu Văduva, i s-a cerut să-şi dea demisia „pentru a nu ştirbi imaginea instituţiei“, destul de şifonată şi fără contribuţia acestui personaj cunoscut, se pare, mai degrabă în lumea mondenă a cluburilor din Capitală decât ca expert în controale fiscale şi vamale. Numirea a fost cu atât mai nefericit aleasă, cu cât, la capitolul imagine, preşedintele ANAF a avut de luptat în ultima perioadă cu acuzaţii de corupţie formulate de mai mulţi lideri sindicali sau de parlamentari ai opoziţiei. Polemicile şi litigiile au fost mutate, începând cu 1 martie, în instanţă, unde au fost chemaţi în judecată pentru defăimare senatorul PSD Valer Marian, Diana Severin, fosta şefă a Vămii Ploieşti, şi preşedintele sindicatului Pro Lex, Vasile Lincu. În afara litigiilor civile în care este implicat preşedintele său, ANAF mai are însă de rezolvat o mulţime de neajunsuri legate de personalul prea numeros, de lipsa de organizare şi de comunicare.
Proiectul de comasare propus săptămâna trecută ar presupune o organigramă modificată a celor două autorităţi, unde preşedintele ar avea patru vicepreşedinţi, un secretar general şi personalul contractual, numărul de posturi urmând să fie diminuat cu aproape 5.000 faţă de cel prezent. Măsura în sine ar corespunde observaţiilor şi recomandărilor ultimului raport al Băncii Mondiale dat publicităţii de HotNews săptămâna trecută, în care se arată: „alocarea de personal nu pare să fie pe deplin aliniată la nevoile curente. Distribuţia de personal din MFP este mai degrabă o moştenire istorică decât o reflectare a nevoilor curente“, cu alte cuvinte trebuie regândită utilizarea mai eficientă a resurselor electronice prezente, cu reducerea personalului uman, de multe ori necalificat, pletoric şi corupt. Pentru relevanţă, raportul aduce în discuţie câteva date comparative: Franţa, la o populatie triplă, are 990 de angajaţi în Finanţe. Anglia are 1.200, Germania are 1.300, faţă de cei 1.432 ai României. În afară de ineficienţa unui personal mult prea numeros, raportul citat remarcă şi lipsa de coordonare dintre acţiunile aripii de investigaţie a ANAF, Garda Financiară şi concretizarea anchetelor ei în justiţie. //
Citeste si despre: ANAF, Garda Financiara, accize, guvernamental, Banca Mondiala.
