De același autor
Prestația Ecaterinei Andronescu în ultima ei trecere pe la Ministerul Educației a reușit, în pofida duratei reduse a mandatului, să provoace consecințe dureroase pentru una dintre categoriile altfel căinate de aceeași doamnă senator: educatorii și învățătorii. Demnă purtătoare a valorilor liberale preluate probabil de la partenerii de alianță - transferul ideologic dintre PSD și PNL, după cum se vede și la Sănătate, tinde să atingă perfecțiunea -, doamna Andronescu s-a gândit să stimuleze o dată în plus inițiativa privată, fără de care, nu-i așa, economia se sufocă.
Într-o ordonanță dată în ultimele zile de ministeriat, la finele anului trecut, ministrul Educaţiei îi obligă pe educatori și învățători ca, în termen de șase ani de la data publicării respectivului document, să obțină o diplomă de licență, fără de care nu mai pot profesa în învățământul preșcolar, respectiv în primar. Explicația fostului ministru, lacrimogenă ca de obicei, e că, deși la prima vedere textul pare abuziv, el nu face decât să identifice o soluție mai puțin traumatizantă la efectele pretins perverse ale Legii educației nr. 1/2011. Potrivit lecturii oferite de Ecaterina Andronescu, din lege s-ar fi eliminat categoriile profesionale de educator și învățător, înlocuite cu profesor în preșcolar și primar, ceea ce ar conduce automat la concedierea tuturor cadrelor didactice care nu îndeplinesc condițiile minimale cerute profesorilor - studiile de licență. Doamna Andronescu a încercat așadar să prezinte o hotărâre care avea toate aparențele unui abuz aberant într-un demers de salvare a cadrelor didactice, expuse unui risc nepermis de iresponsabila lege a lui Daniel Funeriu.
În realitate, ca în bancurile cu Radio Erevan, educatorii și învățătorii nu erau deloc în pericol să-și piardă slujba, ci, dimpotrivă, prevederile legii expuneau 22.000 de cadre didactice „riscului“ teribil de a primi o mărire de salariu, care ar fi mers, în cazul învățătorilor cu vechime, chiar și până la 25%.
Potrivit Legii educației, desființarea categoriilor de educator și învățător și transformarea lor în profesor în preșcolar, respectiv primar, avea printre altele ca scop tocmai posibilitatea încadrării lor în grile superioare de salarizare. Legea, combinată cu normele metodologice adoptate apoi de minister, stipula proceduri concrete de echivalare. Astfel, în articolul 248, la alineatul trei se precizează că învăţătorii şi educatorii „care au dobândit formal, nonformal sau informal competenţe profesionale până la intrarea în vigoare a prezentei legi îndeplinesc condiţia pentru ocuparea funcţiei didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, profesor pentru învăţământul primar (...) în baza unei metodologii de recunoaştere şi echivalare elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului“. Procedurile de calculare a punctajelor în vederea echivalării au dus la constituirea a 22.000 de dosare depuse la inspectoratele județene, în urma cărora a fost elaborat un Ordin de ministru pentru oficializarea lor. Semnătura pe respectivul ordin nu a mai venit.
Rezultă că ordinul ministrului de la sfârșitul lui decembrie 2012 nu numai că nu „salva“ de la concediere pe nimeni, ci încerca să ascundă, în cel mai bun caz, o impardonabilă neglijență a doamnei Andronescu - de unde și graba de a anunța posibila retragere a articolului cu pricina din ordonanță. Dacă nu cumva - așa cum unii lideri sindicali din învățământ au sugerat-o - la originea documentului nu s-a aflat și nevoia de hrănire a efectivelor de studenți de la particulare.
Cu atât mai mult, cu cât Ecaterina Andronescu nu este la prima inițiativă de acest fel. Anul trecut, pe la începutul școlii, doamna ministru punea în circulație contestabila idee a bacului profesional, ca refugiu al elevilor slabi în fața examenelor prea riguroase de sfârșitul liceului. Cu un an înainte, doamna senator PSD avusese o propunere și mai năstrușnică. Împreună cu doi colegi din PSD, anume Titus Corlățean și Cristian Dumitrescu (soțul Corinei Dumitrescu, rectorul Universității Cantemir), depusese, în septembrie 2011, în Senatul României, o inițiativă care îi trimitea pe picații la bac la universitate pentru efectuarea unui an pregătitor - echivalabil în cazul unui bac reușit anul următor, cu primul an de facultate.
Devine din ce în ce mai incomprehensibilă reputația doamnei Andronescu de mare apărătoare a intereselor „dascălilor“, cum îi place atât de mult să spună, atâta vreme cât această categorie, probabil cea mai prost plătită din tot sistemul bugetar, se transformă într-o vacă bună de muls pentru afacerile prietenilor de familie. Îngrijorătoare sunt disprețul total pentru competențele adunate în zeci de ani de practică la catedră și lipsa evidentă de grijă pentru starea financiară mai mult decât precară a acestei categorii profesionale - cu atât mai surprinzătoare, cu cât vine din partea unei reprezentante a social-democrației românești. //