Guvernul Ponta și audiovizualul toxic

Marți 27 noiembrie, Cabinetul Ponta a votat Ordonanța de Urgență pentru modificarea și completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002, amendând astfel, într-o simplă ședință de guvern, o lege organică. În țara USL, în mod din ce în ce mai evident, noțiunea de separație a puterilor în stat nu mai există de mult.

Guvernarea prin ordonanțe de urgență este, din păcate, o practică de mult încetățenită în politica românească, ea fiind, de altfel, una dintre cauzele fundamentale ale fra­gi­lizării statutului puterii le­gislative. Atunci când pre­șe­dintele Băsescu este ame­nințat cu sus­pen­darea în even­tualitatea no­mina­li­ză­rii unui alt prim-mi­nistru decât Victor Pon­ta, avem de a face cu un tip similar de confuzie, ca­re tinde să înlocuiască lo­gica ins­titu­țio­nală proprie democrației cu per­so­na­li­zarea bolnăvicioasă - in­du­când, subreptice, ideea personajelor unice și salvatoare. Mai mult decât atât, se pi­cură în mod voit confuzia privind obiectul alegerilor din 9 decembrie. Există par­la­mentari liberali dispuși să susțină sus și ta­re că duminică alegem... guvernul, iar o ma­joritate USL confirmată prin vot echi­va­lează cu alegerea lui Victor Ponta ca prim-ministru. Trecând peste ridicolul și pe­ni­bilul evident al unor astfel de afirmații, care într-o țară civilizată, unde par­la­men­tarii sunt selectați printre cetățenii com­petenți și de bună-credință, nici nu ar fi luate în seamă, confuzia voită între Exe­cutiv și Legislativ pare a fi tot mai mult parte a unui program politic extrem de bi­ne pus la punct. El pare a avea ca punct fi­nal demantelarea fragilei țesături demo­cra­tice existente în România de azi.

Episodul ordonanței de guvern privind Le­gea audiovizualului este un bun exemplu, pentru că documentul respectiv nu a fost nici făcut public, nici trimis înainte către dezbatere părților im­pli­ca­te, nici dezbătut, deși pu­blicitarii, CNA, cabliștii, al­te foruri ceruseră in­sis­tent o discuție publică, după ce o versiune anterioară a do­cumentului, neasumată ofi­cial, a circulat pe piață.

Adoptată, așadar, fără con­sultarea tuturor părților im­plicate, ordonanța de ur­gen­ță pare să dea câștig de cauză trus­turilor media, aducând în schimb atingere celorlați actori implicați în audiovizual și, mai ales, aruncând în derizoriu influența Consiliului Național al Audiovizualului, care va deveni un spectator la fel de ne­pu­tincios ca și abonații furnizorilor de te­le­viziune, reduși la gestul simbolic de pro­test al închiderii televizorului. De altfel, Ca­mera de Comerț Americană Am Cham a protestat la două zile după adoptarea ordonanței de urgență în numele com­pa­niilor de media, publicitate, servicii de te­leviziune prin cablu afectate de amen­da­mentele adoptate.

Ordonanța este construită în mod evident în beneficiul trusturilor media, fapt re­cu­noscut chiar de președintele CNA, Răsvan Popescu, dar aduce atingeri intereselor ce­lorlalte părți implicate. În modificarea Le­gii audiovizualului nu a fost consultat Con­­siliul Concurenței, dar nu li s-a cerut pă­rerea nici furnizorilor de cablu, afectați de noile prevederi care reglementează re­lația cu posturile de televiziune. Se sta­bi­lesc noi prevederi legate de penalități ge­nerate de nerespectarea unor obligații con­trac­tuale, considerate de furnizorii de ca­blu drept disproporționate, la fel ca și nu­mă­rul mare de obligații din partea ace­lorași furnizori față de posturile de tele­vi­ziune.

Protestele furnizorilor de cablu au fost du­blate de cele formulate de 5 dintre cei 11 membri CNA, care au organizat pe 28 no­iembrie o conferință de presă. Potrivit ana­lizei celor cinci, Ordonanța de urgență ar fi una „cu dedicație“ pentru trustul In­tact, fără ca ea să supere însă în vreun fel celelalte posturi de televiziune, care pro­fită în aceeași măsură de prevederile ex­trem de favorabile ale amendamentelor adoptate. Printre acestea, unul dintre cele mai semnificative este prevederea ca de­ci­ziile CNA, contestate în instanță, să nu poa­tă fi aplicate decât după o decizie fi­nală a instanței, și nu imediat după co­mu­nicarea deciziei. Însă membrii CNA care au comentat ordonanța au arătat că, deși ma­joritatea litigiilor în instanță legate de sancțiunile date posturilor de televiziune au fost câștigate de Consiliu, termenele de judecată extrem de lungi fac ca CNA să devină un instrument cu totul ineficient. Dacă durata medie de judecare a unei con­testații este un an şi jumătate, iar sanc­ți­u­nea se aplică cu un decalaj similar față de momentul comiterii abaterii sancționate, atunci efectul sancțiunii devine, de fapt, nul.

Aproape în același timp (pe 29 noiembrie), în Marea Britanie, lordul Leveson făcea pu­blic raportul anchetei pe care a condus-o vre­me de un an şi jumătate - și care-i poar­tă numele, Leveson Inquiry - menită să documenteze relația din ce în ce mai problematică a mass-media cu sfera pri­va­tă și efectele uneori nefaste pe care le poa­te avea. O impresionantă colecție de inter­viuri, documente și, mai presus de toate, o îngrijorare autentică față de limitele din ce în ce mai neclare ale definiției abuzului în comunicarea publică, dezbaterile pe mar­ginea anchetei, publicată în patru vo­lume, de abia încep.

În România, în absența unor mijloace de sancționare a abuzurilor de tot felul ale te­leviziunilor, CNA va deveni și el un te­le­spectator neputincios. Televiziunea face par­te din existența cotidiană a fiecărui ce­tățean, iar posibilitatea de a sancționa abu­zurile și derapajele de tot felul ale pos­tu­rilor de televiziune este una dintre con­di­țiile esențiale ale menținerii unui climat mă­car parțial respirabil în spațiul public. Dar civilitatea, educația par a fi acum mai degrabă piedici puse în fața unei coaliții al cărei unic „principiu politic“ pare a fi în­scăunarea abuzului, grobianismului și au­to­ritarismului la rang de program de gu­vernare. //