Justiția, marele obiectiv al USL

Raluca Alexandrescu 28.08.2012

De același autor

Anumite episoade arată cât de selectivă a fost doamna Mona Pivniceru  în ultimii ani în apărarea unor principii, altfel extrem de nobile, cum ar fi independența justiției.

Avem un ministru al Justiției, numit pe 23 au­gust (dată care era, până acum vreo 22 de ani, zi­ua națională a Republicii Socialiste România). Se pune astfel capăt interimatului asumat cu atâ­ta devotament de primul ministru Victor Ponta. Și, am adăuga, spre marea sa ușurare: atingerea obiectivelor aflate pe lista de priorități a gu­ver­nării USL - printre ele, numirea unor persoane convenabile la cârma Justiției - a suferit deja, din pricina întârzierii numirii doamnei foste ma­gistrat Mona Pivniceru, un proces de încetinire.

Fostă membră în Consiliul Superior al Ma­gis­tra­turii (unde ar mai fi avut patru ani de mandat), fostă judecătoare la Înalta Curte de Casație și Justiție, Mona Pivniceru și-a dat demisia din magistratură după 22 de ani de activitate în domeniu, pentru a ocupa fotoliul de ministru al Justiției într-un cabinet a cărui existență este cer­tă, în viitorul previzibil, până în luna de­ce­m­brie a acestui an. Deși președintele interimar Crin Antonescu i-a făcut la numire o Laudatio demnă de Premiul Nobel pentru Pace, acțiunile publice ale doamnei Pivniceru lasă loc unor se­rioase semne de întrebare ridicate de motivațiile acceptării unei funcții atât de vremelnice. Și numai prevederile legale au ferit-o de o cer­ce­tare privind buna reputație profesională la Ins­pecția Judiciară, singura instituție abilitată să se autosesizeze în acest sens, potrivit pre­ci­ză­rilor făcute de CSM pe 16 august, dar care a ales să nu o facă.

Nu e vorba de vreun proces de intenție, ci de anu­mite episoade care arată cât de selectivă a fost în ultimii ani actuala doamnă ministru în apărarea unor principii, altfel extrem de nobile, cum ar fi independența justiției. În calitate de lider al Asociației Magistraților din România (AMR), a jucat cartea sindicalistă pentru apă­ra­rea avantajelor salariale ale magistraților. A fost unul dintre personajele centrale în greva din iu­lie 2009 a judecătorilor și grefierilor, care pro­tes­tau față de reducerile salariale operate de Mi­nisterul Justiţiei, condus la data aceea de Că­tă­lin Predoiu, împotriva căruia a depus atunci și o plângere penală pentru abuz în serviciu. (Tre­bu­ie notat că singura asociație profesională care nu s-a raliat acestui demers, deși participa la gre­vă, a fost Uniunea Națională a Judecătorilor din România.)

Mediatic, Mona Pivniceru era însă extrem de pre­zentă și înainte de iulie 2009, cu ieșiri critice la adresa puterii politice de atunci. La începutul lunii martie 2009, aceeași doamnă s-a simțit vi­zată de o observație a președintelui Băsescu pri­vind rata mică a mandatelor de arest preventiv și lentoarea Ministerului Public în soluționarea dosarelor. Uitând că nu e șef de ONG și nici moderator la Antena 3, ci li­der al magistraților, s-a văzut obli­ga­tă să apere drepturile omului, fără să sufle un cuvânt despre partea a doua a problemei, semnalată de altfel în fie­care an de rapoartele pe Justiție ale Co­misiei Europene: tergiversarea ma­rilor dosare de corupție.

Astfel că, devenită o vajnică apă­ră­toare a drepturilor omului, Mona Piv­niceru nu a revenit pe platourile de te­leviziune la sfârșitul lui ianuarie 2011 pentru a lua, bunăoară, poziție față de imixtiunea liderilor opoziției de atunci într-un act de justiție - cum a fost bâlciul din jurul arestării pre­ven­tive a președintelui CJ Argeș Cons­tan­tin Nicolescu (PSD). Și-a adus apoi din nou aminte în no­ie­m­brie 2011, când s-a opus unui proiect de lege realizat de guvern și trimis în pro­ce­dură de urgență în parlament care con­ferea prerogative ministrului Jus­tiției, președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) și pro­cu­ro­rului general să sesizeze Inspecția Ju­diciară și să pornească acțiuni dis­ci­plinare împotriva judecătorilor și pro­curorilor. Apoi a uitat din nou și s-a trezit filmată urcându-se în ma­șina fiului lui Adrian Năstase. Nu e de mi­rare că nu a mai văzut niciun atac la independența magistraților în alo­cu­țiunea președintelui interimar Crin An­tonescu, care a cerut public pro­curorului general Laura Codruța Kö­vesi, președintelui CSM Alina Ghica și ministrului interimar al Justiției Vic­tor Ponta explicații în legătură cu natura anchetelor „în masă“ pe care Parchetul General sau procurorii DNA le desfășoară într-un mare nu­măr de localități din țară. Domnul An­tonescu, licențiat în istorie (?!), a com­parat atunci an­chetele cu te­ri­bi­lele colectivizări din anii ‘50.

Cu toate acestea, primul ministru Victor Ponta ne asigură că numirea doamnei Pivniceru nu are nicio le­gă­tură cu dorita schimbare a pro­cu­ro­rului general Laura Codruţa Kövesi sau a șefului DNA, Daniel Morar, amân­doi susținuți intens, deschis și re­petat de oficialii europeni și de am­basadorul american Mark Gitenstein - adică de reprezentantul în România al Statelor Unite, acea țară de dincolo de Atlantic față de care domnul Crin Antonescu nutrește sentimente pu­ternice și amestecate. Încercând să ne convingă - cu mult năduf - de in­tențiile sale principiale, primul mi­nistru a transmis - poate fără să vrea - contrariul. În primul rând, a măr­turisit că își dorește foarte mult să îi schimbe pe Daniel Morar și pe Co­druța Kövesi, dar că are niște an­ga­jamente de respectat față de José Ma­nuel Barroso, așa încât nu a putut lua asemenea măsuri în calitate de mi­nistru interimar, ajutat de un pre­ședinte la fel de interimar. În al doi­lea rând, că numirea doamnei Piv­ni­ceru în funcția de ministru al Justiției va permite schimbarea unor oameni pe care domnul Ponta „personal nu îi place“ fără ca Uniunea Europeană să mai poată obiecta în vreun fel. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22