De același autor
Alianta D.A. a reinventat solutia fuziunii. Poate pentru a le improspata si celorlati membri ai coalitiei amintirile privind raportul de forte in cadrul guvernarii. Dupa ce a fost in cateva randuri amanata, pentru a fi socotita apoi un proiect al trecutului glorios dar apus, fuziunea dintre PNL si PD a inceput sa fie rediscutata, la inceputul anului. Alianta D.A., dezechilibrata din interior de vesnica intrebare “cine este cel mai puternic, PD sau PNL?”, cauta din nou rezolvari holiste pentru o suma de probleme distincte, izvorate dintr-un sentiment, din ce in ce mai distinct, al urgentei date de erodarea interna, pe de o parte, si de presiunile coalitiei, pe de alta.
Primul set de chestiuni este generat de suprematia in interiorul Aliantei. Dincolo de statisticile emise periodic, realitatea practicii coalitiei a orientat evaluarea polilor liberali si democrati in directia lecturii schimburilor dintre presedintele Traian Basescu si primul ministru Calin Popescu Tariceanu. De acestea a depins sensul curbei - ascendente sau descendente - a relatiilor dintre liberali si democrati. In cursul anului precedent au existat de altfel cateva momente critice care au pus sub semnul indoielii nu numai soarta unui proiect privind fuziunea, ci chiar viitorul coalitiei de guvernare.
Presedintii liberal si democrat par a fi trecut, odata cu inceputul anului 2006, la ganduri mai bune, inspirati probabil de indemnul mobilizator al presedintelui Traian Basescu de fixare, ca obiectiv al guvernarii in 2006, a integrarii cu tot ceea ce depinde de ea. Nu este un obiectiv suficient in sine pentru o guvernare, adauga presedintele, dar este de ajuns pentru cristalizarea unei conceptii despre ceea ce trebuie sa fie guvernarea. Insufletiti, probabil, de acest apel, Calin Popescu Tariceanu si Emil Boc discuta din ce in ce mai apasat despre fuziune.
Initiativa presedintelui liberal a fost rapid salutata de fostul lider al partidului, Valeriu Stoica, un adept al solutiei fuziunii, autor al mai multor proiecte formulate in aceasta directie si facute publice de-a lungul anului trecut. Intr-o scrisoare adresata lui Calin Popescu Tariceanu, Valeriu Stoica observa ca decizia privind o eventuala unificare ar trebui trecuta prin dezbaterea liberala la nivel national - solutie concurenta celei propuse de premier, care priveste fuziunea ca efect mai degraba al initiativelor locale - dar ca, pe de alta parte, declaratia premierului trebuie sa fie urmata de un efort de asumare a unei “strategii politice coerente si responsabile”. Aceeasi fuziune este privita cu prudenta din alte directii. Liberalul Viorel Catarama a gasit cu cale sa-si expuna viziunea proprie in legatura cu acest subiect, propunand doua etape: prima, fuziunea PNL cu PPCD, constituirea unui puternic pol crestin-democrat care sa fuzioneze, intr-o a doua etapa, dupa alegerile din 2009, cu PD.
Reprezentantii PD, prin vocea lui Sorin Frunzaverde, au ales sa-si sprijine decizia privind o eventuala fuziune pe “cercetari sociologice” comandate de Biroul Permanent National al partidului. Aceasta, in conditiile in care presedintele Emil Boc declara in urma cu doua saptamani ca spera in gasirea unei “solutii tehnice” pentru fuziune.
Initiativa celor doi parteneri de Alianta pare a fi animata si de urgente exterioare: termenele scadente anul acesta, in care este angajata Romania, pe de o parte, iar pe de alta parte, tensiunile din interiorul coalitiei si desfasurarile spectaculoase din tabara PSD-ului, unde unii monstri sacri dau in sfarsit semne ca se clatina.
Tensiunile si compromisurile pe care s-a jucat de la bun inceput echilibrul coalitiei par a se reduplica, odata cu exercitarea actului de guvernare insusi. Cu UDMR, negocierile privind Statutul minoritatilor nu avanseaza in mod spectaculos: la inceputul lunii decembrie, Emil Boc, presedintele PD, declara ca Romania nu are o obligatie juridica de a adopta o lege a minoritatilor, dar ca, potrivit avizului Comisiei de la Venetia, ea ar fi un demers receptat pozitiv. Atitudinea liderului UDMR Markó Béla nu a fost nici ea mai deschisa concesiilor. La sfarsitul saptamanii trecute, Markó Béla declara ca UDMR are interesul “ca PD sa devina membru cu drepturi depline al PPE, dar trebuie sa-si schimbe abordarea in legatura cu proiectul de lege privind statutul minoritatilor nationale”, adaugand ca mizeaza pe buna lor credinta in a gasi o solutie deoarece, la un moment dat, Uniunea va fi intrebata de popularii europeni despre PD, iar reprezentantii ei vor trebui sa formuleze o parere fundamentata pe prestatiile efective ale democratilor.
Reprezentantii conservatorilor au avut mai putine atuuri de jucat. Pentru unii dintre cei mai sonori reprezentanti ai sai, chiar si functiile detinute in guvern par acum sub semnul intrebarii. Vicepremierul George Copos, ministru de stat pentru coordonarea mediului de afaceri si intreprinderilor mici si mijlocii, este de cateva zile in mijlocul unui rasunator scandal de coruptie. Departamentul National Anticoruptie a anuntat la 19 ianuarie declansarea urmaririi penale impotriva vicepremierului, pentru modul in care a derulat anumite afaceri cu Loteria Romana. Deocamdata, George Copos nu a anuntat ca intentioneaza sa-si dea demisia, iar primul ministru Calin Popescu Tariceanu declara, la o zi dupa anuntul DNA, ca nu exista inca motive pentru a-i cere vicepremierului un asemenea gest. In afara de acest episod de natura sa puna intr-o pozitie cel putin delicata partidul condus de Dan Voiculescu (proprietar al postului de televiziune la care s-au mutat, cu arme si bagaje, toate emisiunile Loteriei Romane), ministrul Economiei si Comertului, Codrut Seres, a avut si el parte, la inceputul anului, de zile grele, in momentul izbucnirii crizei gazelor in Ucraina si al declansarii discutiilor privind pretul contractat de Romania pentru acelasi produs. Partidul Conservator trebuie in acest moment sa-si rezolve propriile probleme de imagine, desi isi propune sa discute in Biroul Permanent, pentru a nu se stie cata oara, oportunitatea “iesirii de la guvernare” (una dintre specialitatile fostului Partid Umanist).
In tot acest tablou, care nu da semne ca si-ar gasi “linistea”, presedintele Traian Basescu a indepartat macar una din fixatiile mediatice si politice ale anului trecut: alegerile anticipate. Cel putin deocamdata...
