Starea educației și buna guvernare

Actul ministrului Pop nu face decât să continue o politică explicit favorabilă învățământului particular și mai ales afacerilor imense care stau în spatele fabricilor de diplome.

Condamnarea lui Adrian Năstase și mai cu sea­­mă tot spectacolul care a urmat, departe de a se fi terminat, a avut, printre altele, da­rul de a deturna aproape complet atenția atât de la problema plagiatului de care este acuzat primul mi­nistru Victor Ponta, cât și de la multe alte probleme – gre­le și afectând interesul public într-o măsură mult mai mare decât dramele politicianului con­damnat la doi ani de în­chisoare cu executare și care ar fi vrut să-și pună capăt zilelor. A dispărut criza, sa­la­riile bugetarilor s-au mărit, economia duduie din nou, nu mai suntem conectați la rea­li­tatea internațională decât tot printr-un scan­dal, acela privind participarea înalților oficiali români la summit-ul UE de săptămâna aceas­ta. Iar la guvern treburile merg ca unse.

Mai ales la Ministerul Educației, unde un in­te­rimar sindicalist cu probleme de gestiune a gra­maticii elementare este lăsat să organizeze cele mai importante evenimente din viața șco­larilor: evaluarea națională și examenul de ba­calaureat.

Victor Ponta, cel suspectat de plagiat și apă­rat în mod cu totul șocant de oameni aflați, te­oretic, în elita universitară a României, cu zeci, sute de conduceri de doctorat la activ, cu cărți publicate, alege așadar, în calitatea sa de prim-ministru, să lase să curgă ne­tul­burat interimatul domnului Pop de la sindicate. Educația mai poate să aștepte 45 de zile, chiar dacă nu e vorba de 45 de zile oarecare în eco­nomia anului școlar.

Situația devine cu atât mai intolerabilă, cu cât interimarul de la Educație a început re­pede să-și ia rolul mult mai în serios decât ar trebui. Pla­nurile de reformă, proiecțiile strategice pe termen mediu privind educația au început să curgă mai ceva ca fotocopiile din mașinile de „xeroxat“ la care a menționat domnul mi­nis­tru în CV că știe să umble. În schimb, la adă­postul scandalurilor mult mai mari, care ocu­pă prima pagină, interimarul de la Educație își îndeplinește, meticulos, misiunea. Primul punct bifat a fost modificarea compoziției Comisiei de Etică numai cu trei zile înaintea pronunțării în cazul de plagiat al fostului ministru Mang. Corolarul este sugestia formulată de același domn de la sindicat de a trece Comisia de Eti­că din subordinea ministerului în cea a par­lamentului, mai precis a Comisiei de Cultură a Senatului, unde, întâmplător, îl regăsim tot pe Ioan Mang.

Al doilea – cu bătaie mult mai lungă – este contestarea în instanţă a sistemului criteriilor de clasificare a universităţilor introdus, în 2011, de fostul ministru Funeriu, după ce, cu puţin timp în urmă, repartizase cifrele de şco­larizare chiar pe baza aceluiaşi sistem. Efectul principal a fost reducerea cifrelor de șco­la­rizare la studii masterale și doctorale pentru în­vățământul privat, clasificat fără excepții în categoria C a actualei grile. Impactul asupra veniturilor obținute de universitățile par­ti­cu­lare este semnificativ, pentru că scade nu­mă­rul studenților înmatriculați la alte cicluri de studiu decât licențele. Corina Dumitrescu, rec­tor al uneia dintre principalele instituții de în­vățământ superior privat afectate de aceste măsuri, contestase de anul trecut, în instanță, clasificarea. Actul ministrului Pop nu face, așa­dar, decât să continue o politică explicit fa­vorabilă învățământului particular și mai ales afacerilor imense care stau în spatele fa­bri­ci­lor de diplome. Să o continue și, de ce nu?, să pregătească terenul pentru venirea atât de mult așteptată pe fotoliul ministerial a Eca­te­rinei Andronescu, transformată – de unde și până unde? – într-un fel de garant al calității și corectitudinii, deși ca profesor universitar, ca „dascăl“, cum îi place, sămănătorist, să-și spună, și-a permis să relativizeze inadmisibil scandalurile de plagiat care au curs în ultima vreme.

Pentru cineva însă care anunța din iarnă, du­pă demisia Guvernului Boc, că e pregătit să preia guvernarea într-un minut, că are ca­bi­net din umbră și idei concrete și ferme des­pre cum trebuie să arate buna guvernare în vremurile complicate pe care le trăim, ac­tua­lul ocupant al fotoliului de prim-ministru are preocupant de multe dificultăți în a găsi omul potrivit la conducerea destinelor învăță­mân­tului românesc. După un demaraj în trombă – numele vehiculate inițial promiteau măcar o oarecare respectabilitate a personajelor pre­conizate –, copilotul Ponta s-a ciocnit întâi de impostura academică a Corinei Du­mi­tres­cu, apoi de relativismul auctorial al lui Ioan Mang. Interimatul actual nu face decât să con­solideze o politică de descurajare a merito­crației, de întârziere a instaurării unor ierarhii atât de necesare, în spațiul universitar și nu numai. Corectitudinea – în cercetarea aca­de­mică sau oriunde altundeva – nu e un moft, ci un semn al civilizației. De care ne în­de­părtăm, după ce nici măcar nu reușisem să o atingem, cu pași repezi și siguri. //