De același autor
Motiunea de cenzura depusa la Parlament de USL a fost adoptata, aproape spre surpriza USL insusi, cu 235 de voturi pentru, adica mai precis cu patru voturi mai mult decat ar fi avut nevoie. Negocierile intense din ultimele zile au dat, pana la urma roade, iar PDL a confirmat impresia din ce in ce mai puternica din ultimele zile, de formatiune aflata in plin proces de implozie. Cele 9 voturi inregistrate impotriva motiunii de cenzura au vorbit de altfel foarte graitor despre gradul de implicare al membrilor fostului principal partid de guvernamant.
Guvernul Ungureanu, cel mai scurt guvern din istoria postdecembrista a Romaniei, a iesit astfel de pe scena dupa numai 78 de zile, iar visul de aur al USL s-a implinit. Traian Basescu a anuntat in seara aceleiasi zile nominalizarea lui Victor Ponta ca prim ministru desemnat si i-a incredintat acestuia misiunea de a forma noul cabinet.
Traian Basescu s-a vazut confruntat -- nu ar fi pentru prima data -- cu dificila decizia de a reveni pe propriile urme si de a face un gest politic despre care cu patru luni in urma afirmase ca este de negandit. A urmat desemnarea lui Mihai Razvan Ungureanu. Episodul bizar provocat de dezvaluirea continutului negocierilor prealabile de la Cotroceni, in care presedintele Traian Basescu i-ar fi propus liderului PSD sa formeze cabinet iar acesta nu ar fi reactionat suficient de rapid a intregit filmul ciudat al relatiei Traian Basescu-Victor Ponta.
USL-ul a castigat ieri o batalie si, cel putin deocamdata, se vorbeste despre alternanta.
Despre ce alternanta este insa vorba? De obicei, ea se realizeaza prin vot, prin confruntarea cu electoratul real si prin negocierile care urmeaza apoi privind degajarea, daca rezultatul votului nu este suficient de clar, a unei majoritati. Parlamentul Romaniei se pregateste insa de abia de acum incolo de alegeri. Ieri, USL a castigat puterea la masa verde, nu la urne, pentru ca motiunea de cenzura a trecut gratie extremei fluidizari a dinamicii parlamentare.
Motiunea de cenzura de ieri a fost, formal, un exercitiu democratic. Dublat, fireste, de o retorica pe masura, mai ales din partea reprezentantilor USL. Problema alternantei este insa o chestiunea care nu are multe de a face cu reconfigurarea majoritatii parlamentare, asa cum s-a petrecut ea ieri si in zilele precedente. Fenomenul migratiei politice, asa cum exista el in viata politica romaneasca -- fara un echivalent pe masura in sistemul de partide european din tarile cu democratii consolidate -- a viciat fara indoiala profund atat natura procesului de constituire a majoritatii, cat si credibilitatea optiunilor doctrinare. USL a castigat ieri puterea mizand si atragand de partea sa o categorie de alesi fara de partid, aflati deja -- macar unii dintre ei -- la a doua sau la a treia schimbare de partid numai in ultima jumatate de legislatura.
PDL culege de altfel ce a semanat, pentru ca natura selectiei de cadre si a modului de promovare a acestora implica riscuri asupra carora PDL a fost nu o data avertizat. Daca ne uitam si mai in urma, observam ca politizarea administratiei si traseismul politic sunt tare mai vechi ale modului romanesc de a face politica: guvernarea Nastase a fost o campioana in acest sens. E o boala asadar veche a sistemului de partide iar evenimentul de ieri nu fac decat sa-i confirme amploarea.
In interventia sa de ieri, de dupa consultarile de la Cotroceni, Emil Boc, presedintele PDL, a recunoscut ca PDL impreuna cu fostii parteneri de guvernare nu mai formeaza o majoritate si ca nu mai sunt in masura sa propuna un prim ministru. A vorbit de asemenea, mai devreme in zi, de o curatare, de o purificare a partidului dupa hemoragia parlamentara la care a fost supus in saptamanile din urma. E greu sa vorbesti despre purificare in masura in care masa critica plecata acum din PDL a fost adusa de aceiasi lideri aflati acum in postura de cavaleri ai politicii curate.
Guvernarea a fost insa pierduta pe mana acestui partid care nu a stiut sa-si gestioneze nici macar in al doisprezecelea ceas potentialul avut la start de guvernul Ungureanu, pus de fapt sa rezolve chestiuni lasate in suspensie de guvernul Boc sau adus sa scoata castanele fierbinti ale unor dosare extrem de sensibile, cum sunt privatizarile sau cum se profila -- ca tema data de presedintele Basescu insusi -- dosarul exploatarii de la Rosia Montana.
La aflarea rezultatului motiunii, Victor Ponta s-a grabit sa spuna ca majoritatea care l-a adus la Palatul Victoria nu poate fi considerata una stabila, ca exista o precaritate constitutiva care va cere, in permamenta, negocieri. S-ar putea ca realitatea sa-l contrazica, iar oportunismul parlamentarilor PDL sa-i intreaca, inca o data, asteptarile.
Fundamental insa, analiza e corecta: ea indica in subtext o realitate trista a sistemului de partide romanesc.
Motiunea de ieri nu a schimbat numai un guvern, ci a marcat o etapa importanta in consolidarea unui sistem politic in afara partidelor, in care Parlamentul serveste ca bazin de recrutare a unor grupuri volatile, instabile, rezultante ale unui mod vicios si corupt de a face politica si a unui sistem de vot generator de efecte perverse.
