De același autor
Sa spunem ca acesta s-a indoit in soapta de inteligenta colegului de Alianta, sau cum se spune azi, de IQ-ul acestuia. Soapta a ajuns totusi la urechile unui functionar parlamentar care s-a grabit sa se faca util, comunicand senatorului ultragiul guvernamental.
Acesta si-a iesit firesc din sarite si i-a tinut calea ministrului pe hol. “Ia mai spune odata, ma”, i-a strigat el si l-a si agatat de brat. Ministrul n-a repetat cuvantul infamant, pe care nici nu stiu daca l-a rostit cu adevarat in barba, asa pretinde un functionar gogolian.
Insa Olteanu s-a tinut tare pe pozitia politica: “Vezi ca tocmai nu sustii o lege a guvernului. Te rog frumos, nu te mai face de ras”. Senatorul a ridicat tonul, ceea ce intra in logica lucrurilor, acuzand guvernul de privatizarea avutiilor nationale in favoarea unui grup de interese. Ministrul i-a replicat ca tipa ca sa auda ziaristii cat e el de patriot. Ulterior, Olteanu a recunoscut ca s-a temut sa nu-l bata, mai ales ca senatorul face culturism. Se spune chiar ca Marinescu ar fi salvat o femeie de niste derbedei, fara mare efort. Iar cand a intrat in conflict cu Basescu, cu ani in urma, a parasit sediul luand cu el WC-ul si bideul pe care le instalase acolo, ceea ce iarasi nu e usor.
Ce a urmat nu e greu de imaginat, desi iarasi nu avem imagini, contam doar pe presa scrisa. Marinescu l-ar fi imbrancit pe Bogdan Olteanu. Altii scriu ca “s-a dus cu burta peste el”. Totusi ministrul a reusit sa-si pastreeze echilibrul si sa se indeparteze cu demnitate. El a regretat public ca a fost antrenat intr-un asemenea incident. Cat despre senator, acesta a negat ca l-ar fi bruscat, afirmand ca ministrul s-ar fi dezechilibrat singur si “s-a lasat spre mine”. Oricum, “astfel de gesturi nu ma caracterizeaza”.
Mai departe au intrat in scena colegii impricinatilor. Seful grupului senatorial al PD, Radu Berceanu, a ridicat din umeri, asa e felul lui Marinescu, “este un atacant”... Seful deputatilor liberali, Crin Antonescu, a abordat chestiunea in regim dramatic, aratand ca el de la inceput s-a impotrivit aliantei cu asemenea oameni, dar ea s-a facut peste capul sau. Ar fi timpul sa se recunoasca esecul. Presa a intrat si ea in joc. Ziarele au jubilat, titrand cu litere de-o schioapa “Alianta Da”, sau “Boul si Bideul”, iar televiziunile si-au ilustrat jurnalele cu batai crunte din parlamentele unor tari asiatice.
Pentru o zi nu s-a mai vorbit de Nastase si Dana, de casele, colectiile si termopanele lor. Asta a fost tot. Insa casandrele de serviciu ne invita la reflectie. Ele vad in maruntul incident din Senat escaladarea iminenta a conflictelor din coalitia guvernamentala, revarsarea paharului, ca sa nu zic a bideului. Iata unde am ajuns! Pacat ca PSD-ul nu-i in masura sa revina la putere. Atunci sa vezi ordine si reclama de la stat.
Deocamdata, sa stam stramb si sa judecam drept: violenta in viata publica romaneasca a existat cu asupra de masura, dar ea a avut cu totul alte resorturi. Si nu vorbesc aici despre precedentul parlamentar, cand fostul deputat Aristide Dragomir, exasperat de discursul vadimist, a incercat sa-i aplice o corectie liderului PRM si a fost doborat de bodiguarzii acestuia. Si nici de retorica la moda, tip Vadim-Becali: “esti o maimuta/iti rup botu”. Pare sa tina de sfera comportamentului deviant.
Violenta in politica romaneasca are radacini mult mai adanci. Am sa plec de la exemplul relativ recent al mineriadelor, pentru care n-au fost adusi in fata justitiei decat niste simpli executanti, dar simpli de tot. Mergand inapoi in timp, la momentul renasterii serviciilor secrete in 1990, pentru conflictul interetnic sangeros de la Tg. Mures au fost scosi ispasitori o mana de tigani maghiari. Iar pentru majoritatea mortilor revolutiei, a celor cazuti dupa 22 decembrie ’89, nu plateste nimeni.
O coliva pe an si gata. Ca sa nu mai vorbim de crimele regimului comunist, pe care nu le investigheaza Parchetul, ci un institut de cercetari. Ca asa-i la noi.
Adevarul este ca pana de curand violenta a fost o forma curenta de dobandire si de exercitare a puterii, lasand in urma morti si schilozi pe viata.
Cu gratie, justitia a facut figuratie.
