Acum ori niciodata

PSD s-a jucat cu bumerangul. L-a aruncat asupra guvernului si se pregatea sa plece in vacanta. Bumerangul s-a intors si l-a izbit in plina figura. Cam asa vad eu actiunea PSD-ului la Curtea Constitutionala. A sesizat Curtea, plina de dinozaurii erei Iliescu, in diferitele sale perioade: fosti ministri, parlamentari, procurori generali, chiar si-un sot de fost ministru. Intrati in adormire, ei au tresarit brusc la glasul partidului care i-a promovat. Timbrul grav, partinic, a intrat in rezonanta cu interesul lor personal. Reforma justitiei ii afecteaza direct, omeneste, isi pierd privilegiile, i-au sesizat si sotiile de la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Asa functioneaza institutiile noastre, in familie. Noile legi ale justitiei interzic cumulul de functii, pensii si salarii, ii obliga pe membrii Consiliului Suprem al Magistraturii sa lucreze zilnic si pensioneaza judecatorii dupa Codul Muncii, ceea ce pentru niste dinozauri este de neimaginat. Ce rost are sa te pui in slujba partidului-stat atatia amar de ani, ba sa-i si supravietuiesti, daca o “civila” ca Monica Macovei te poate trimite dupa medicamente compensate, odata cu toti amaratii. Asa ceva e curat neconstitutional. Iar decizia Curtii este irevocabila si de neschimbat, nici Parlamentul nu-i poate muta o virgula. Cel mult sa adopte repede alta lege. Nu exista mecanism legal de atac nici la judecatorii solzosi, nici la actele lor. Si e inutil sa le bati obrazul.
Reactia Aliantei D.A. (PNL-PD) este singura posibila. La o provocare politica se raspunde cu aceeasi moneda, dar de o valoare sporita. Cu asa o musca pe caciula, PSD a facut totul pentru paralizarea justitiei. Fostul partid de guvernamant nu a dat pretextul anticipatelor, pur si simplu si-a dat masura. Desigur, alegerile nu vor schimba Curtea Constitutionala, dar probabil ca vor aduce Aliantei D.A. o majoritate parlamentara ferma, pe urmatorii patru ani. Liberalii si pedistii, care incepusera sa se creada singuri pe teren si se loveau cu stangu-n dreptul ca-n vremea CDR, s-au trezit din aburii puterii si sunt impinsi din nou unii catre altii. Listele electorale paritare reprezinta pretul corect al unui parteneriat onest si de durata. Nu s-a mai apelat la sondaje, nu s-au mai invocat protocoale. Sub lovitura de maciuca “constitutionala”, liberalii si pedistii si-au redescoperit adversarul comun si intra in ordine de bataie. Acum se pune la punct calendarul anticipatelor, care vor fi cel mai probabil in octombrie. Ceea ce face ca urmatorul scrutin parlamentar la termen sa se suprapuna cu cel prezidential, cand iarasi Basescu va putea trage Alianta in sus. De altfel, asa cum il cunoastem pe presedinte, el nu va sta deoparte nici acum. Va gasi el o forma sa spuna alegatorilor, ca la Capitala: dati-mi echipa!
Toate, dar absolut toate consecintele atacului pesedist via Curtea Constitutionala sunt devastatoare pentru autor. Daca si-ar fi propus sa se sinucida politic, nu gasea o cale mai sigura. PSD e singur, izolat, scazut in sondaje la jumatatea scorului Aliantei, cu un Iliescu revansard, care nici nu rupe partidul, nici nu pleaca, nici nu raspunde entuziast chemarii la strangerea randurilor.
Partidul e bantuit de stafia lui Hayssam si o serie de fosti lideri sau clienti politici fac coada la Parchet, intra, stau peste noapte si ies, iar intra...
Degeaba clameaza Geoana ca le da aliatilor o batalie politica de nu se vad. El il reclama pe Basescu ca a indus o criza politica artificiala si tot la el apeleaza pentru medierea crizei, de nici nu mai intelegi ce vrea. Va negocia preelectoral cu formatiuni mici, neparlamentare, dar tot el ne spune ca organizatiile PSD prefera ca partidul sa mearga singur in alegeri. Geoana a fost incoerent, Nastase palid, Cristian Diaconescu iritat. Si-au luat un aer ofuscat: ce-ati sarit asa? V-am sicanat, n-am dat cu parul.
Conservatorii domnului Voiculescu au amutit: la procentele lor, risca sa zboare din Parlament. Stau la intersectie si fac cu mana cand la stanga, cand la dreapta, doar-doar i-o lua cineva in spate, sa-i treaca pragul electoral. UDMR s-a raliat in sila liberalilor si democratilor, maghiarii se vad obligati la un nou efort electoral, la capatul caruia, daca totul merge bine, se vor regasi exact de unde au pornit, adica intr-un guvern liberal-democrat.
Lui Vadim Tudor anticipatele ii pica destul de bine, are ocazia sa acopere gaura pe care i-a facut-o Ciontu, sa completeze volumul dislocuit. Pe fondul absentei lui Iliescu din jocul electoral, Vadim ar mai putea ciupi cativa nostalgici si alegatori sarmani de la PSD. Acum urmeaza circul, cum ii spune Geoana, si aici are ceva dreptate. Procedura e caznita rau, daca nu chiar hilara: doua guverne, sau unul si acelasi, vor veni in fata Parlamentului solicitand sa cada. Dar asa e Constitutia noastra, pe masura parintelui ei Iorgovan, si Curtea cu Juri cuirasati o pazeste neclintit. Guvernul demisionar se va stradui sa convinga electoratul ca nu se poate altfel. Ar putea chiar sa ne mai slabeasca din chingile deficitului bugetar, ca ne sufocam. PSD il va acuza demagogic ca “activeaza nebuneste” clauza de amanare a integrarii, uitand ca a facut din coruptie un brand national si s-a opus reformarii justitiei, adica exact capitolului pe care avem clauza. Iar vocile rosii din presa vor face ecou, n-au mai vazut atata autoritarism de la Ceausescu. E adevarat ca la unele mineriade au lipsit, nimeni nu-i perfect.
La sfarsitul acestui vacarm, lucrurile se vor aseza mai bine. Puterea va fi intreaga si guvernarea mai coerenta. Doar PSD se va intreba retoric: cine m-a pus?!