De același autor
prezidentiale, alimentand ideea ca Adrian Nastase e mult mai potrivit sa reprezinte Romania. Marea intrebare este daca electoratul in 2004 se vrea reprezentat cu staif sau prefera un presedinte care, la limita prevederilor constitutionale sau chiar peste, sa se inhame alaturi de primul ministru. La noi Constitutia, ca si atatea alte legi, nu s-a facut plecand de la un model ideal, ci de la Ion Iliescu. Ca o haina croita direct pe om. Prima noastra lege fundamentala avea de rezolvat relatia complexa de putere intre vechiul activist de partid, autoinsarcinat cu tranzitia la o noua societate, si noii "emanati" ai revolutiei, grupati in special in guvern. Modul cum au reusit ei sa-si imparta puterea s-a consfintit apoi prin referendum. A rezultat un hibrid. Presedintele a pastrat in mana sa apararea, serviciile secrete, politica externa, lasand economia guvernului. La randul sau, guvernul a incercat sa recupereze terenul, creand servicii de informatii paralele de tip "doi si un sfert" si concurandu-l pe presedinte in plan extern. Aparent, fiecare din cei doi presedinti pe care i-a avut Romania, Ion Iliescu si Emil Constantinescu, si-au respectat limitele constitutionale si nu s-au amestecat in guvernarea economiei, incercand sa-si conserve astfel capitalul popular de imagine pe care mersul impotmolit al acesteia nu putea decat sa-l traga in jos. In realitate, reformele abia incepute de guvernul Roman l-au panicat atat de tare pe presedintele Iliescu, incat, vorba lui Dan Amedeo Lazarescu: "a facut ca-n tren, a tras de miner".Ca succesor, Nicolae Vacaroiu a intors economia la metodele Consiliului de Stat al Planificarii, a sustinut masiv intreprinderile neperformante si a pus frana privatizarii. Cand in vecini Volkswagen prelua uzinele Skoda, noi dadeam parti sociale la salariati prin Mebo. Desi il avea la dispozitie si atunci pe Nastase, d-l Iliescu a preferat sa-l mentina in fruntea guvernului pe fostul CSP-ist pana-n ultima zi de mandat, asigurand Romaniei cea mai mare productie pe stoc si cel mai lent ritm de schimbare din fostele tari socialiste. Amestecul in atributiile Executivului a continuat si in mandatul lui Adrian Nastase, exemplul cel mai flagrant fiind momentul in care Iliescu a blocat intentia guvernului de a accelera cresterea economiei prin introducerea cotei unice de impozitare. La presedintele Constantinescu lucrurile au stat invers. Exasperat de ineficienta si lentoarea guvernului Vasile, Emil Constantinescu a declansat o criza guvernamentala prin demisia ministrilor fideli, ca apoi sa invoce o prevedere constitutionala de forta majora destul de confuza. Cateva zile am avut doi prim-ministri, unul interimar,
altul care nu se dadea dus. Vreau sa spun ca fiecare presedinte, in felul sau, s-a amestecat in treaba Executivului, fie ca transformarile sa mearga mai incet, in cazul lui Ion Iliescu, fie mai repede, in cazul lui Constantinescu. Pe acest fond, intentia lui Basescu de "a pune guvernul la treaba" nu poate decat sa-l ajute. Oamenii nu voteaza un presedinte pentru ca apoi acesta sa se retraga in gradina Cotroceni si sa dea decoratii. "Voi avea grija ca problemele oamenilor sa se regaseasca pe agenda guvernului", spune Basescu. "Nu se poate sa plangi pe umarul saracilor si sa nu faci nimic. Nu se poate sa deplangi coruptia si sa nu se intample nimic." In aceasta ordine de idei, daca principala problema a Romaniei este coruptia generalizata, atunci chemarea "la tepe" nu face decat sa vina in mod firesc, si nu excentric. Sigur ca, cel putin formal, procurorul general si seful PNA sunt numiti de ministrul Justitiei, dar in eventualitatea unui guvern al Aliantei D.A. (PNL-PD) un presedinte ca Basescu, care s-a angajat atat de plastic sa combata coruptia, ar putea usor obtine numirea unor oameni intransigenti. Ma indoiesc ca o asemenea persoana ii va mai lua razand partea lui Adrian Nastase in afacerea imobiliara din strada Zambaccian.
Sunt amuzante incercarile acelor gazete care, profitand de excesele marinaresti de limbaj, incearca sa faca din Basescu un viitor dictator al Romaniei. Autoritarismul sau popular place mai ales romanilor simpli, care au ramas cu nostalgia unui tatuc al natiunii. Pe acest culoar alearga si Vadim, dar alearga de unul singur, ca un general fara armata, PRM-ul nu trece de 10 procente. Basescu are in spate a doua forta politica a tarii: cand spune ca va face ceva poti sa-l si crezi, are cu ce. In politica externa se va descurca, desigur, fara antrenamentul lui Nastase, dar si fara morga acestuia. La urma urmei a fost coordonatorul programelor cu FMI si Banca Mondiala si n-au fugit negociatorii de el. Ca ministru in trei guverne, a sustinut discret politica de interventie a SUA, insa fara sa-si faca imaginea de bastion american in ochii europenilor. Si nu-i exclus ca stilul sau direct si lipsit de aroganta sa fie mult mai potrivit in relatia cu tarile din regiune, relatie care s-a degradat considerabil, cu exceptia celei cu Ungaria. Bulgarii au dat mereu de inteles ca nu sunt fericiti sa fie asociati cu Romania in procesul de extindere a UE, de Polonia n-am auzit de mult, relatia cu Moldova e mai proasta ca oricand, cu Ucraina ne judecam la Haga. Iata tot atatea corectii necesare. Unde e greu sa ti-l imaginezi pe Basescu este rolul constitutional de mediator. Aici are el nevoie de o schimbare.
