Fundesac

 In urma cu un an, eram nominalizat la  Premiul "Giuseppe Acerbi" cu un roman care, in versiunea italiana, s-a numit, surprinzator, Fundesac. In versiunea aparuta la noi si ecranizata de Lucian Pintilie, romanul se chema Prea tarziu, dar organizatorii italieni au preferat, in locul traducerii obisnuite, Fundesac. Li s-a parut ceva exotic, neobisnuit, original si foarte, foarte romanesc. Cuvantul vine din limbajul mineresc si defineste o lucrare fara iesire, o fundatura care mai e si toxica. Gazele se acumuleaza mereu, pericolul asfixiei creste, ca si al exploziei. A persevera e sinucigas.

 In registrul politic suntem tot la fundul sacului.  Constitutia facuta pentru un sistem cu un partid dominant - urmasul partidului-stat - isi da obstescul sfarsit, odata cu vremurile pe care le-a intrupat. Spectrul politic s-a sfaramat in mod natural, cati romani - atatea pareri. Ne indreptam catre o zona de fragmentatie in care presedintele si premierul nu mai reprezinta obligatoriu aceleasi interese. Castiga cine reuseste sa adune cioburile. Foarte probabil ca ani buni Romania va fi condusa de coalitii eterogene, cu viata scurta. Asa cum, in plan economic, suntem in faza acumularii primitive de capital, cu toate tarele acesteia. Poti sa te superi pe cosuri, dar, pana nu trece pubertatea, degeaba dai cu alifie.

 Analistii par si ei la varsta intrebarilor fundamentale. Ce fel de republica este Romania, parlamentara sau prezidentiala? Si cine este seful? Doar  MAE stie ce ne caracterizeaza: spiritul fabulos.

Pana la intalnirea cu fictiunea, iata-ne insa in cea mai reala fundatura. Nimic nu mai merge. Incercarile repetate ale presedintelui de dislocare a premierului au facut din Alianta D.A. o amintire pioasa. Majoritatii formale PNL- PD-UDMR i-a luat locul una de conjunctura, in care legile trec sau se intepenesc, in functie de interesul altor forte, din afara arcului guvernamental. Opozitia jubileaza, face agenda publica, pretinde un guvern mai mic, ca si cand ar fi al ei. Lupte in noroi, fiecare cu fiecare, au inlocuit confruntarea clasica, stanga-dreapta, ideologiile sucomba chiar inainte de a renaste dupa inghetul rosu. Tara s-a impartit in pro si anti-Basescu. Presedintele si premierul zboara separat la Bruxelles, nu mai comunica decat prin virulente scrisori deschise. La fiecare lovitura se raspunde cu asupra de masura. La un bilet al premierului se dezgroapa doua rezolutii prezidentiale interpretabile. La referendumul privind suspendarea presedintelui, fluturat de opozitie, domnul Basescu a raspuns cu un referendum privind votul uninominal. Amandoua, fara sanse de validare. Dar, nu-i nimic, comisiile parlamentare de resort au grija sa lungeasca boala. Halucinant, un fost colaborator al Securitatii ancheteaza faptele presedintelui Romaniei democrate.

 In loc de reinnoirea juramintelor, PD a decis sa candideze separat la euroalegeri. Partenerul liberal a fost impins automat sa le amane pana trece  "climatul deformat si emotional". PNL il suspecteaza pe presedintele Basescu ca vrea sa fure statul in favoarea PD, cu referendumul lui "uninominal" drept si campania electorala. Atunci sa vezi "apostolat", din sat in sat.

In sfarsit, acuzatiilor de coruptie din energie li se raspunde cu poze si contracte in care si fratele presedintelui, Mircea Basescu, face afaceri cu "baietii destepti". De unde se vede ca acestia sunt, totusi, putini.

Cum o dai, e prost, toate variantele sunt mai mult sau mai putin pierzatoare, toata lumea scade in sondaje. Doar pe ruinele "dreptatii si adevarului" creste ca o balarie Gigi Becali, care aduna sperantele scuturate sub semnul crucii.

Aceasta sa fie calea? E mai rau ca pe vremea CDR. Cand sa cantam si noi in concertul european, inecam fluierul national cu saliva. Asta da fabulospirit.