De același autor
Înghetata noastra justitie, încremenita ca o banchiza din epoca de gheata rosie, trosneste din încheieturi. Inca nu se crapa, dar paraie promitator. Prima schimbare palpabila s-a produs în urma cu cateva luni la Parchet, cand ministrul Justitiei, Monica Macovei, a obtinut numirea unui nou departament anticoruptie si revocarea unor procurori care pareau a-si fi pierdut sensul. Steaua lor crestea pe masura ce nu întocmeau rechizitorii. Urcau în rang pe masura ce nu puneau sub acuzare, cresteau cu fiecare NUP, neînceperea urmaririi penale, înscris triumfator în coltul dosarului.
Oameni care au tarait cele mai importante dosare, de la revolutie la coruptie, pana le-au îngropat, s-au suit deasupra, ca într-un pisc, si-au binemeritat de la patrie. Cand, în sfarsit, noul sef al DNA le-a cerut revocarea, si-au înaintat cererea de pensionare catre CSM. Consiliul le-a aprobat-o pe loc, iar presedintele Lupascu a vorbit de “telereforma” lui Macovei. N-are sens sa mai dam nume, sunt lucruri deja vechi. In orice caz, cu mana acestor procurori, statul si-a amputat cu buna stiinta functia de acuzator public. In principiu, ea este acum redobandita si ramane ca rezultatele sa o confirme.
Acum, fisura a ajuns la varful sistemului judiciar, la Consiliul Superior al Magistraturii, considerat un fel de “parlament al justitiei”. Lupascu pleaca ofuscat. Si-ar cere pensionarea, dar n-are varsta. Presedintele acestui consiliu devenit o adevarata reduta în calea reformei îsi încheie mandatul ca într-un basm, aruncand în urma ultimele acuzatii la adresa ministrului. Acestea sunt menite sa se transforme în tot atatea obstacole în calea celor trei proiecte de legi privindu-i pe magistrati. Lupascu reclama “multe prevederi neconstitutionale”. Nu sunt specialist, dar toate seamana mai degraba cu ofurile unor oameni care îsi pierd privilegiile. De pilda, proiectul interzice cumulul de functii, cu veniturile aferente. Alte prevederi par niste sicane, cum ar fi imposibilitatea demisiei magistratului în cazul în care i s-a propus revocarea din functie. Este calea pe care “s-au scos” fostul procuror general anticoruptie si adjunctii acestuia. Mai departe, se blocheaza, timp de patru ani, posibilitatea promovarii celor care au fost revocati.
E suparator, fara discutie, mai ales pentru cei care îsi leaga sperantele de revenirea PSD în 2008, dar ce e neconstitutional în asta?
Neputand sa schimbe CSM cu unul mai cooperant, ministrul Monica Macovei a recurs anul trecut la reducerea prin lege a atributiilor Consiliului. Atunci, CSM a ramas doar cu aviz consultativ la numirile în conducerea Parchetului, iar acum Macovei a trecut la reducerea privilegiilor membrilor CSM, pana cand acestia îsi iau lumea-n cap.
S-ar fi putut altfel? Cu cine se lupta “cea care vine pe un cal alb”?, cum a luat-o în ras pe d-na Macovei însusi presedintele CSM. Presa a aratat ca, dintre cei 19 garanti ai independentei si ai calitatii actului de justitie, 13 au fost fie asociati cu PSD, fie implicati în diferite scandaluri. In CSM se regasesc fosti parlamentari PSD, judecatori promovati în Consiliu de fostul ministru Rodica Stanoiu, un fost consilier al lui Ion Iliescu, un procuror controversat, acuzat de implicare în cazurile “Ursu”, “Armaghedon”, de arestari abuzive în Piata Universitatii, o judecatoare care i-a scapat de închisoare pe Stanculescu si Chitac în “dosarul Timisoara”, alta care a colaborat cu Securitatea...
Ce trebuia sa faca Macovei? Sa faca reforma justitiei cu ei? I-au respins mai toate propunerile. In viziunea lui Lupascu, reforma se rezuma la mai multi bani, judecatori si calculatoare. Si mai ales e convins ca reforma justitiei trebuie facuta cu oameni ca el, oamenii sistemului. Asa cum Iliescu credea sincer ca transformarea democratica a tarii trebuia facuta de un fost activist comunist.
Astazi Lupascu ne paraseste cu un aer ultragiat, urmat de “mai mult de trei membri care vor sa iasa din justitie cu fruntea sus, nu calcati în picioare”. Lupascu se întreaba retoric: “în alte organe ale statului, oare nu sunt probleme? E perfectiune? Sunt îngeri în alte institutii? Suntem noi cei mai diavoli, e dracul mai negru la CSM decat în general? Ma îndoiesc. Numai ca noi trebuia sa iesim în evidenta pentru ca unii din Consiliu nu convin si în al doilea rand pentru ca ne-am trezit cu acest CSM care încurca lucrurile. Consiliul sesizeaza din presa si verifica chestiuni legate de telefoane, CSM efectueaza anchete fara nici o retinere despre cine este vorba, pai pana unde o sa-si permita acest Consiliu?”. Lupascu încheie apoteotic si pleaca jignit. O singura problema nu si-o pune: pana unde trebuia sa ajunga marea coruptie, ca sa avem un condamnat, macar unul de samanta? Pana cand trebuia sa contemplam un fiasco?
La aceasta întrebare, cuminte, domnul Lupascu nu vrea sa raspunda.
