De același autor
Sa fie el vreun nebun furios? Nici vorba. Cristian Pavaluca nu e un marginal confuz ca Isaia, omul care l-a improscat cu cerneala pe fostul presedinte Constantinescu. Pavaluca este un om cu studii superioare, pe care le-a absolvit cu o medie aproape de zece, ceea ce i-a permis apoi sa inceapa o cariera universitara. In '90 emigreaza in Canada, unde lucreaza ca inginer, intre proiectele sale inregistrandu-se masini digitale, linii tehnologice si chiar o fabrica. In particular, conduce o trupa de teatru de amatori, punand in scena spectacole de Caragiale, Kiritescu si Musatescu. In sfarsit, este secretar al unui consiliu parohial. Este aceasta biografia unui dezaxat, certat cu normele de convietuire sociala? Mie mi se pare ca este a unui cetatean in cel mai strict sens. De altfel, la manifestarile de inaugurare a pietei romanesti din Montreal, Pavaluca era invitat oficial de primarie. El nu vrea altceva decat sa-l faca "de caricatura" pe Iliescu, sa nu se poata lauda ca a fost admis si de diaspora, cum a fost in tara. Pentru aceasta cheltuie douazeci de dolari, incercand sa gaseasca "branza cea mai puturoasa". S-a inspirat din "modelul Jean Crétien", fostul premier al Canadei, caruia i s-a aruncat o tarta cu frisca, forma de protest care a si luat numele de "entarter". Protestatarul nu risca sa fie arestat pentru ca o tarta nu raneste decat in orgoliu. Dar sa vedem filmul evenimentelor. Pavaluca rateaza momentul intampinarii oficiale, Iliescu trece prea repede si el ramane cu branza in mana. Nu misca toata ceremonia de frica sa nu atraga atentia; branza i se scurge pe pantaloni, pe pantofi... In sfarsit, Iliescu revine, Pavaluca arunca ce i-a mai ramas, nu-l nimereste, dar "ca si la cadourile pentru femei, gestul conteaza". Garzile de corp ii rasucesc mainile la spate in timp ce el ii striga presedintelui, incercand sa-i parafrazeze o vorba mai veche: "de ce inaugurezi, mai animalule?!". Presedintele e evacuat in viteza, apuca totusi sa-i raspunda: "esti ceea ce spui!". Unde esti tu, Nene Iancule? Ce scena! Ce replici! Ce personaje! Atunci are loc momentul de intoarcere in registru dramatic. Ca pe vremuri, cand era huiduit la Constanta, Iliescu nu se poate obisnui cu ideea, se rasuceste cu tot dispozitivul dupa el, vrea sa afle de ce i se intampla asta tocmai lui, care este atat de bine intentionat si mai si reprezinta Romania. E randul lui Pavaluca sa nu inteleaga. "Cum sa ma intrebe el pe mine, la cat rau a facut tarii, de ce am procedat eu asa? Putea sa ma intrebe cine sunt, avea tot dreptul, dar sa ma intrebe de ce am facut asta, el sa ma intrebe? Pai nu stie?!"
Incidentul de la Montreal demonstreaza o data in plus ca d-l Iliescu chiar nu stie. El are o anumita viziune despre rolul sau pozitiv, de factor de echilibru in acesti ani de tranzitie care nu se mai termina, si nu realizeaza ca ea nu se mai termina din cauza lui. Rechizitoriul lui Pavaluca e scurt, cat putea rosti cu mana "rasucita in briceag la spate si cam la orizontala": a deturnat revolutia punandu-se in capul ei, a determinat emigrari din motive politice, chiar Pavaluca a plecat din cauza lui, patroneaza coruptia etc. In opinia mea, lista e mult mai lunga. Ea incepe cu parodia de proces al lui Ceausescu, care, o data cu dictatorul, a inmormantat pe vecie sansa unui adevarat proces al comunismului. Un proces indelungat si transparent ar fi limpezit in opinia publica mecanismele terorii si ale manipularii unui neam, dar si lipsa de legitimitate a noilor "emanati" ai revolutiei. Cu aceeasi abilitate cu care a evitat un proces al comunismului, noua putere a ingropat si dosarele revolutiei. Teroristii au disparut ca un vis urat, iar familiile au ramas sa-si planga mortii pentru care nu plateste nimeni. Pe fondul unei relatii niciodata limpezite cu trecutul, in barca noii puteri, dar si a partidelor istorice si chiar a presei libere, s-au putut catara o multime de oameni vechi si resturi de structuri oculte. Un lest pe care il taram dupa noi si astazi.
Nu stiu daca va mai amintiti prima declaratie istorica a lui Iliescu, atunci cand spune ca Ceausescu si Elena au intinat idealurile socialismului. Atunci cand, de la sediul fostului CC, s-a sunat la Ambasada Sovietica ca sa se anunte "cine suntem si ce vrem". Daca URSS ar fi rezistat, e posibil sa ne fi impotmolit si noi intr-un soi de gorbaciovism desuet. Din fericire, sovietele au expirat si in vechiul lor spatiu de influenta, ca in principiul vaselor comunicante, s-au revarsat NATO si Uniunea Europeana. De voie, de nevoie, autoritatile de la Bucuresti au intrat pe acest fagas istoric, in care Romania a fost mereu la urma. Cand altii imbratisau democratia si drepturile omului, la noi veneau minerii si inecau in sange demonstratia antiguvernamentala din Piata Universitatii. Iar presedintele Iliescu le multumea ca au pus flori pe spatiul degajat. Acelasi Iliescu va critica tovaraseste justitia care incepuse timid sa restituie case nationalizate, inhiband procesul pentru ani buni. Cand ungurii, cehii, polonezii faceau pasi hotarati in directia economiei de piata, noi nu ne vindeam tara si experimentam Mebo. In acest timp, presedintele Iliescu declara proprietatea "un moft" si califica retrocedarea padurilor drept "o prostie istorica". Si asa mai departe si asa mai departe. Ce-i reproseaza pe fond Cristian Pavaluca lui Ion Iliescu? Ce altceva decat rolul de frana pe care l-a jucat in toti acesti ani?! Unde cred eu ca greseste Cristian Pavaluca? Nu te poti desparti de trecut razand. Nu de unul ca al nostru...
