De același autor
Interesant este ca nici un analist nu l-a anticipat, nici un politician si nici un sondaj. Socul alegerilor locale ne-a trezit pe toti in fata unei realitati despre care nimeni nu parea sa stie, sau, in orice caz, nu vorbea cu voce tare, ca si cand ar fi fost o infirmitate: PSD nu mai e atotputernic, alternativa exista.
Am trait intr-o Romanie suprarealista, a partidului-stat, in timp ce, in realitate, acesta scazuse la 33%, cat a reusit sa obtina la consiliile judetene. Adversarul principal, Alianta D.A. (PNL-PD), careia cei mai multi analisti ii dadeau a doua sansa, l-a depasit cu doua procente. Lucrurile sunt limpezi: chiar daca PSD continua sa domine mediul rural conservator, adjudecandu-si cele mai multe mandate de primar, Alianta D.A. a cucerit orasele, obtinand pe ansamblu mai multe voturi.
In perspectiva alegerilor generale din toamna aceasta, este aspectul cel mai important. Trendul s-a inversat si toate incercarile disperate de acoperire mediatica a acestei noi realitati seamana cu o patura prea scurta, lasa ori capul, ori picioarele afara.
Asa s-au petrecut lucrurile si in vara lui '96, cand nemultumirile acumulate la adresa PDSR au dat castig de cauza CDR in marile orase, ca semn al victoriei de la alegerile parlamentare si prezidentiale. Si tot pe valul anticoruptie, dar si anticomunism. Intre timp, PSD-ul d-lui Nastase, urmasul politic al PDSR-ului d-lui Iliescu, a renuntat in fapt la orice ideologie, asa ca anticomunismul a cazut in desuetudine.
Coruptia insa, care este boala congenitala a oricarui partid-stat, a ocupat si volumul dislocuit. Din fericire, electoratul nu mai crede in minuni, in consilii cetatenesti de combatere a coruptiei sau in procese vadimiste pe stadioane, astazi aspira la o economie normala, in care accesul la resurse sa nu mai fie conditionat politic. Baronii locali sunt respinsi in primul rand ca gestionari ai resurselor locale in folosul personal si al camarilei si abia apoi pentru atitudinea lor ciocoiasca, cum pare sa creada d-l Adrian Nastase. La Bacau, fratele primarului Dumitru Sechelariu, secretar de stat in Ministerul Transporturilor si Constructiilor, a bagat in drumuri banii din cateva judete. In acelasi timp, asa cum a aratat Antena 1, consiliul local a subventionat masiv firma de transport a mamei primarului, Agripina. La sfarsit, Dumitru Sechelariu a iesit din primarie sub protectia jandarmilor, huiduit de cetateni. Avea lacrimi in ochi. Unde a gresit? PSD-ul se surpa incet dar sigur pe fondul inlocuirii din mers a partidului celor multi si neadaptati la rigorile economiei de piata, cu partidul celor care se descurca foarte bine in apa tulbure a tranzitiei. Problema principala a PSD-ului este ca, pe masura modernizarii Romaniei sub presiunea UE si a organelor financiare, e din ce in ce mai putina "apa". Privatizarea s-a cam ispravit, subventiile devin ori imposibile, ori transparente, tarifele se aliniaza la cele europene, cheltuirea fondurilor e controlata.
Degeaba sunt baronii pestii piranha, daca in acvariu nu mai e apa. Anchilozarea partidului se vede clar in lipsa de reactie la avarie: cu tot teatrul ieftin de-a asumarea raspunderii, nici Viorel Hrebenciuc, nici Dan Ioan Popescu nu s-au dat si n-au fost dati la o parte. Ici-colo, soapte timide despre indepartarea de oameni, maraieli, aluzii, poate ca cineva ar trebui sa plateasca. Dar nu urmeaza nici o masura, nimeni nu e vinovat. Si nu e deloc sigur ca revenirea la carma partidului a fondatorului Iliescu mai poate colora PSD in "rosu", in timp util. Comentatorii care s-au pronuntat dupa locale cred ca sansa PSD-ului este doar posibilitatea ca Alianta D.A. sa-si dea cu stangu-n dreptul. Nu din punct de vedere ideologic, cele doua partide componente sunt suficient de compatibile si electoratul nu prea e sensibil la doctrine, iata un lux care va veni cu timpul. Cei care spera sa vada Alianta capotand, o fac tot din perspectiva tarelor fostei Conventii Democratice: reprosuri publice intre parteneri, incompatibilitatea vechilor taranisti care au facut puscarie politica cu "lupii tineri" ai lui Petre Roman, venind din Primaverii, instrainarea electoratului fidel prin abandonarea temelor specifice, dispute pe functii, prea putini specialisti, indecizie in actul guvernarii etc.
Sunt tot atatea lectii din care Alianta poate sa invete, mai ales ca exista o vasta bibliografie, multi participanti si-au scris memoriile si sunt semne ca ele au servit la ceva. In primul rand, euforia lipseste, Aliantei nu i s-a suit sampania la cap. Cu exceptia Brasovului, liberalii si democratii, desi concurenti, nu si-au dat cu farfuriile in cap, astfel incat strangerea randurilor in vederea alegerilor generale merge destul de usor. Partidele au ponderi apropiate, nici unul din parteneri nu-l domina pe celalalt, nu pot reusi decat impreuna. Spre deosebire de CDR, condusa de lideri in varsta, repere morale fara indoiala, dar care s-au dovedit repede depasiti de problemele economice, Stolojan si Basescu au experienta exact in aceste domenii. Si, in general, o experienta relativ comuna de viata. Ei au reprimat cu duritate orice cochetarie cu inamicul politic si incearca sa-si apropie potentialii aliati, PUR si UDMR. Daca la toamna vor iesi inaintea PSD-ului, probabil ca vor si reusi. PUR are tot interesul revenirii la putere pentru a-si continua politica privind IMM-urile si incepand din '96 incoace, UDMR merge mereu cu invingatorul, asa cum a facut recent la Cluj. N-am inteles de ce asta se cheama modelul romanesc.
