De același autor
Totusi, Valeriu Stoica la PNL si Sorin Frunzaverde la PD au ramas sa tina proiectul la cald pentru un viitor neprecizat.
PNTCD, care n-are grija guvernarii si nici macar a participarii parlamentare, s-a miscat ceva mai repede, desi lasa impresia unei miscari in gol, orice ar face. Nereusind sa adune toate aschiile crestin-democrate intr-un singur partid, fie el si neparlamentar, PNTCD si-a improspatat totusi randurile absorbind tinerii oameni de afaceri din minuscula Uniune pentru Reconstructia Romaniei. Cu aceasta ocazie, si-a modernizat brandul invechit, taranesc, intr-o Europa a oraselor, in cel popular-crestin. Desi demersul era unul legitim si de mult asteptat, ecoul a fost modest, sansa de crestere a acestui partid fiind pe termen mai lung, in conditiile erodarii treptate la guvernare a liberal-democratilor. Dar guvernul este abia la inceput, asa ca proaspetii populari ai d-lui Ciuhandu au de asteptat.
Pe acest fond vine miscarea surpriza a lui Vadim Tudor. Aproape nimic care s-o anticipeze. Au existat desigur cateva voci din PRM care s-au ridicat dupa alegerile generale, dar pareau izolate. Au fost si cateva demisii, urmate de apropieri discrete de PSD sau chiar de coalitia guvernamentala. Insa asa e la noi cand pierzi alegerile. Si mai ales cand pierzi nadejdea de a ajunge intr-o zi la putere. Izolat politic atat in plan extern, unde era considerat un partid nationalist-extremist, cat si in tara, unde nimeni n-ar fi indraznit sa se afiseze cu asa ceva, PRM parea destinat disparitiei. In sondajele recente, aparea scazut la sapte procente, cu perspectiva naruirii lente pana sub pragul electoral. Vadim Tudor era de mult constient de pericol. In primul rand, suporta tot mai greu exasperarea activistilor sai. Cu exceptia unei scurte perioade de participare la putere, si aceea la periferia guvernarii Vacaroiu, peremistii pareau condamnati la o vesnica opozitie, ceea ce este totusi frustrant, oricat ar fi cauza de mare.
In al doilea rand, cu toate ca a cheltuit enorm pe o consiliere "made in Israel", Vadim Tudor n-a reusit sa scape de eticheta de extremist, nici macar de vechile acuze de antisemitism. Bustul ridicat lui Itzak Rabin la Brasov n-a starnit decat protestele familiei ilustrului soldat al pacii. Europa a ramas surda, iar presa romaneasca i-a ironizat la sange piruetele politice. Bomboana pe coliva politica a pus-o insa un recent scandal mediatic in care era acuzat, cu transcrieri ale unor interceptari telefonice ale Securitatii, ca ar fi procurat femei fostului sau patron spiritual, Eugen Barbu.
"Alo, patronelo?", asa incep celebrele inregistrari (el spune facaturi) jenante de la un cap la altul.
Asadar, izolat politic, compromis in tara si in afara ei, aratat cu degetul, Vadim avea doua posibilitati: sa infrunte Europa sau sa se dea pe brazda. In prima varianta, sa fie anti-NATO si anti-UE, un Le Pen autohton care sa-i adune pe nostalgicii si "ostenii" vechiului sistem, alaturi de scepticii integrarii care vine cu tarife mai mari. Dar si sa obtina finantarea profitorilor tranzitiei, inspaimantati de spectrul concurentei internationale, in care capitalismul nostru de cumetrie se va topi ca untul la soare. Una peste alta, un potential considerabil, desi minoritar in contextul eurointegrist.
Din fericire, Vadim n-are curaj sa se opuna curentului. Niciodata n-a avut. Intotdeauna a functionat de partea puterii, fie ca a fost vechea putere comunista, fie derivata ei iliesciana, atunci cand aceasta l-a ingaduit prin preajma. Nici acum nu cere altceva. In definitiv, ce vrea "inalta poarta" ca sa se intredeschida si pentru PRM?
Surse PRM spun ca PPE are trei pretentii: schimbarea liderului, a denumirii partidului si a doctrinei.
Ei bine, Vadim le va da impresia ca se conformeaza. Ramane seful partidului, o spune raspicat, dar din pozitia "onoare"; in functia de presedinte l-a impus pe vechiul sau adjunct, lipsit de orice charisma, Corneliu Ciontu.
Ca sa nu-si piarda influenta in randul membrilor, Vadim Tudor promite sa-si faca emisiune la postul partidului. Nu va mai fi nevoit "sa se ocupe cu toti nebunii din filiale", sarcina care ii revine noului presedinte. De altfel, Corneliu Ciontu nici macar n-a aparut la conferinta de presa ce a urmat alegerii sale, sugerand o data in plus rolul secundar ce i s-a incredintat. Important e ca nu-l cheama Vadim Tudor, iar PRM se cheama acum si popular. Si, cu asta, totul s-a rezolvat cu iuteala de mana si pe nebagate de seama. La iesirea de la plenara, participantii aveau ochii umezi de "sacrificiul lui Vadim". Iar Mitica Dragomir a sintetizat totul in stilul sau de peluza: "daca n-a innebunit, atunci e un mare strateg".
Eu cred doar ca Vadim isi face iluzii.
