De același autor
Deprecierea leului din ultimele saptamani, scaderea cotatiei actiunilor tranzactionate la bursa, cresterea preturilor, toate acestea anunta reasezari importante in economia si finantele din Romania. Potrivit unor specialisti, se anunta apropierea unei crize serioase.
Am incercat sa luam pulsul finantelor romanesti impreuna cu trei cunoscuti analisti carora le-am adresat urmatoarele intrebari:
1. Deficitul de cont curent, care pune presiune asupra cursului leului, a atins cote ingrijoratoare. Pana acum structura valutara a economiei era sustinuta din veniturile din privatizari, din remitente si din investitii straine directe. Ce credeti ca ar trebuie sa faca acum guvernul pentru stabilizarea balantei de plati externe?
2. Credeti ca vor exista bani pentru a acoperi cresterea cheltuielilor sociale (pensiile din 2009 si salariile promise pe fondul presiunilor sindicale)?
3. In actualul climat al deteriorarii situatiei economice, va mai continua independenta economiei fata de politica?
DANIEL DAIANU, profesor de economie
Nu este criza financiara in Romania
1. Cativa politicieni de la varf si chiar unii analisti economici au caracterizat starea economiei romanesti ca reveland simptome ale unei crize financiare; unii chiar au afirmat ca suntem in prag de "colaps". Este necesar sa lamurim cateva aspecte. O criza financiara inseamna o deteriorare majora a situatiei sistemului financiar (mai cu seama in domeniul bancar), care ar periclita stabilitatea economiei in ansamblu. Asa ceva am avut in deceniul trecut, cand au fost injectate masive lichiditati (circa 5% din PIB) pentru a se salva sistemul bancar, pentru a se evita un dezastru precum in Bulgaria. Consecinte au fost insa un deficit bugetar mai mare si presiuni inflationiste accentuate. Dar este drept sa constatam in 2007 inrautatirea sensibila a unor indicatori macroeconomici, care reliefeaza vulnerabilitati in crestere. Si nu atat derapajul inflationist din 2007 (inflatie de 6,57%) este cel care da alerta mai sonora, daca avem in vedere socurile din anul trecut (seceta, preturi la energie etc). Mai ingrijoratoare este deteriorarea puternica a structurii finantarii deficitului de cont curent (investitii straine directe sub 50%, concomitent cu o crestere rapida a indatorarii externe pe termen scurt). Desi s-ar putea spune ca bancile straine cu sucursale in Romania au interesul funciar sa ajute Romania, daca ar fi nevoie (desi tot ele stimuleaza creditarea…). Un deficit de cont curent de peste 13% din PIB in 2007 ne plaseaza in pluton cu Bulgaria si Tarile Baltice, ca fiind tarile din UE cu cele mai mari dezechilibre externe. Aceasta situatie trebuie judecata in contextul crizei de pe piata ipotecara din SUA, al turbulentelor pe pietele financiare internationale. Ce era posibil ca finantare externa nu va mai fi tot atat de lesne in 2008 si in anii ce vin. Scade apetitul investitorilor externi de a-si asuma riscuri si cresc dobanzile pe pietele de credit (in pofida reducerilor de dobanzi de politica monetara efectuate de banci centrale mari).
In timp ce SUA se confrunta cu o recesiune tot mai probabila, iar tari mari din Uniune au de surmontat efecte ale expunerilor unor grupuri bancare fata de piata ipotecara americana (ce le-a cauzat pierderi foarte mari), Romania are de evitat un derapaj inflationst accentuat si adancirea in continuare a deficitelor externe. Mai ales ca avem an electoral si presiunile asupra bugetului avand originea in populism si dispute politice interne sunt inevitabile. Un deficit bugetar superior in acest an fata de cel din 2007, cumulat cu o inflatie mai inalta ar fi combustia pentru presiuni excesive pe leu. Afirm aceasta intrucat nu numai iesiri de fonduri importante ar apasa pe piata valutara interna. Riscul cel mai mare ar fi sa se piarda increderea in leu, care ar putea sa aiba ca efect o conversie masiva a depozitelor/plasamentelor din lei in valuta. Leul romanesc o fi el convertibil, dar nu este moneda de rezerva! Avem un sistem monetar dual (adica se pot face depuneri si se pot acorda/contracta imprumuturi, fie in moneda autohtona, fie in valuta), ceea ce complica mult sarcina BNR de a proteja stabilitatea sistemului financiar in cazul unei crize de incredere. Sa fiu mai explicit: daca s-ar ajunge la o puternica inclinatie de conversie a plasamentelor din lei in valuta, iar BNR ar incerca sa o combata prin vanzare de rezerve, aceasta actiune a Bancii Centrale ar trebui sa aiba in vedere toata masa monetara, adica circa 30% din PIB - care ar echivala cu rezervele sale totale, ce includ si aurul (trebuie retinut ca unele dintre aceste rezerve nu sunt propriu-zis ale BNR, fiind vorba de rezerve minime obligatorii); comprimarea masei monetare interne ar fi foarte mare, ceea ce ar restrange mult si activitatea economica (am putea ajunge in recesiune), dobanzile ar creste mult etc. Ce descriu acum este o situatie extrema, dar nu de domeniul SF, in cazul, repet, al pierderii increderii in leu. De aceea, o "cadere libera" (free fall) a leului trebuie evitata (deprecierea leului din ultimele luni o consider partial necesara, fiindca aprecierea din prima parte a anului era nesanatoasa, nesustinuta de fundamentele economiei!). Ca sa fie evitata o "cadere libera" este nevoie, dincolo de vorbe linistitoare (dar intelepte) ale autoritatilor, de actiuni concrete. Adica: a) o politica monetara ferma (sugestia unora de reducere a dobanzii, in conditiile de acum, este de neinteles…); b) o executie bugetara cu un deficit cat mai mic. Se impune o reexaminare a cheltuielilor bugetului public. Unele dintre veniturile bugetare pentru 2008 mi se par optimiste si cred ca trebuie sa fie revazute. Altminteri putem ajunge intr-o situatie delicata; c) nu trebuie acceptate revendicari salariale mai mari de o cifra si trebuie respinsa indexarea trimestriala; trebuie evitata cu oprice pret o spirala preturi-salarii. Stiri precum mutarea fabricii Nokia la Cluj-Napoca, ce indica interes pentru Romania ca zona pentru investitii in productie, ar ajuta enorm in perioada ce vine. Eu sper ca si situatia investitiei Ford de la Craiova sa fie validata de Comisia UE, intrucat avem nevoie de asemenea investitii!
2. Varujan Vosganian a afirmat recent ca bugetul de stat va contribui la cel al asigurarilor sociale cu resurse substantiale in acest an. Transferul necesar de resurse de la bugetul de stat ar creste substantial in 2009, daca s-ar dori aducerea punctului de pensie la 45% din salariul mediu (ar creste si in cazul ca punctul ar ramane in jur de 38%). Opinia mea este ca un volum al transferului ca cel ce este de anticipat in 2009, alte conditii fiind neschimbate (ceteris paribus), este periculos pentru stabilitatea economiei, avand in vedere resursele bugetului consolidat in conditiile fiscalitatii actuale (al nivelului taxelor si impozitelor de acum). Fara crestere de taxe si impozite, concomitent cu taieri de cheltuieli bugetare, o incercare de a duce raportul pensii-salariu mediu la 45% ar conduce la dublarea deficitului bugetar in 2009 fata de cel prevazut pentru 2008. Va imaginati ce ar fi un deficit bugetar ajuns la peste 5% din PIB cu deficit de cont curent excesiv… Si aici nu ma gandesc la conditiile de la Maastricht. In opinia mea, MFP trebuie sa reexamineze situatia bugetului public, sa verifice realismul unor venituri bugetate pentru acest an, mai ales in conditiile internationale curente (eu vad o adancire a crizei pe plan international). Avem presiuni obiective asupra bugetului izvorate din nevoi acute (cofinantarea banilor de la UE, reforma sistemului de pensii, bani pentru educatie si sanatate). Daca nu facem calcule corecte, intram in necaz. Oricum, cred ca nevoia de resurse suplimentare la bugetul public va aduce in discutia publica reexaminarea fiscalitatii pentru 2009.
3. Este drept ca economicul s-a disociat partial de politic prin ponderea economiei private in crearea PIB si prin constituirea mecanismelor de baza ale economiei de piata. Dar sectorul public conteaza in economie prin productia de bunuri publice, prin reglementarile pe care le impune, prin functionarea institutiilor publice. Cand lupta politica interna nu este atat pentru intaietatea unor programe/idei, impactul politicului asupra economiei are o zona nociva tot mai mare. Sa nu omitem ca in economia reala nu exista strada cu un singur sens (one way street), ca ceea ce pare a fi de durata lunga (ma refer la cresteri ale PIB) poate fi stopat ca tendinta din cauza unor imprudente majore de politica economica si socuri adverse puternice. Romania trebuie sa continue reforme structurale, sa aloce resurse publice importante pentru modernizare (educatie, infrastructura etc.), sa fie pregatita sa initieze masuri dure, daca va fi cazul. Iar acesta din urma poate fi nevoia de a combate o cadere a leului, care sa provoace o criza de incredere in moneda nationala, care sa ne aduca in pragul unei crize financiare. Cum subliniam mai sus, o asemenea ipoteza nu este fantezista. Ca sa evitam o asemenea situatie, ar fi necesar un deficit bugetar minuscul si asistenta de la banci straine cu operatiuni mari in Romania. Dar in primul rand trebuie sa stim sa ne ajutam singuri! Si cand te gandesti ca, in acelasi timp, tara ar trebui sa cofinanteze fonduri UE, sa dea drumul la proiecte de infrastructura majore etc., se poate intelege ce buchet de dileme si compromisuri (trade-off-uri) guvernul si BNR ar trebui sa solutioneze. Sper sa avem luciditatea si responsabilitatea necesare pentru a evita o situatie foarte critica.
BOGDAN BALTAZAR, consultant economic
Cand Statele Unite stranuta, tarile cu economii emergente fac pneumonie
1. In primul rand, presiunea pe leu nu rezulta din deficitul de cont curent, pentru ca acest deficit il avem practic de doi ani de zile. Presiunea asupra leului este pusa de panica aceasta care a invadat pietele europene, mai ales cele asiatice, ca urmare a crizei imprumuturilor "de mana a doua" din Statele Unite. Cei mai tematori de problemele Statelor Unite sunt vest-europenii, iar economiile emergente au intotdeauna de suferit. E o vorba: "cand Statele Unite stranuta tarile cu economii emergente fac pneumonie". Deci acesta este principalul factor de presiune asupra leului: retragerea din Romania a unor actiuni din depozite valutare (multe miliarde de euro si de dolari) catre locuri mai sigure.
Eu pot sa va spun ce sa nu faca guvernul ca sa stabilizeze balanta de plati. Anume, sa nu mai faca ce a facut anul acesta, cand, de la inceputul lui noiembrie, cand aveam un buget echilibrat, daca nu chiar usor excedentar, a reusit ca, in doua luni de zile, sa arunce, in special la consiliile locale, aproape 3% din PIB, din motive politice, preelectorale. Dupa cum stiti, bugetul a trecut ca urmare a unor discutii guvern-PSD, in care s-a acceptat alocarea de fonduri suplimentare si acestea sunt cele alocate acum pentru o serie intreaga de municipalitati importante si de consilii locale detinute de PSD. Aproape 3% din PIB inseamna peste 3 miliarde de euro, 10 miliarde de lei aruncati pe piata. Evident, cand arunci pe piata o valuta, tendinta ei este sa se deprecieze. Dar repet, in principal, presiunea cu leul este data de inceputul de criza financiara externa.
Trebuie sa fim foarte masurati cu cresterile salariale, din cauza faptului ca administratia noastra, centrala si locala, este deja suprapopulata. Dupa parerea mea si a altora, avem cu 40% mai multi functionari publici decat ne trebuie. Se duc multi bani la ei. Aceasta antreneaza si cresteri de salarii in privat s.a.m.d. Este, deci, un ambient inflationist, la care orice valuta care e in cauza reactioneaza, depreciindu-se.
2. In loc sa fie suficient numai bugetul de asigurari sociale pentru pensii, se vor preleva foarte serios procente de PIB din buget, din cauza faptului ca in 2008, de exemplu, in bugetul asigurarilor sociale vor intra contributii de 27% din salariul mediu - 19,5% angajatorii si 7,5% angajatii. Cum sa platesti din 27%, 45% din salariul mediu? - asta e provocarea pentru 2009. Este o aritmetica simpla, dar foarte clara: nu se poate. O sa fie luati bani din bugetul de stat, de la infrastructura pentru a acoperi aceasta promisiune, sigur, laudabila pe plan umanitar, dar neacoperita de resurse...
3. Sper ca intr-o buna masura da, dar politicul, mai ales in ultimele zile, i-a facut pe investitorii straini care cunosc mai putin tara, dar in orice caz vad ce se intampla, sa aiba impresia ca Romania este neguvernabila. Intr-o tara in care ministrul de Justitie il cenzureaza pe presedinte este clar ca ceva nu este in regula. Intrebarea lor este daca, in general, astfel de manifestari nu sunt simptomele unor probleme mai serioase in materie de guvernabilitatea tarii. Or, economicul si-a castigat o anumita autonomie, dar nu poate fi total autonom de aceasta impresie care se creeaza, ca tara nu este guvernata sau ca nu e guvernata bine.
LIVIU VOINEA, analist economic
Guvernul face "carpeli" bugetare
1. Deprecierea leului ajuta la ajustarea deficitului extern, prin incetinirea cresterii importurilor (care devin mai scumpe). Argumentul este insa doar partial valid, pentru ca exporturile nu cresc direct proportional cu deprecierea cursului (elasticitatea exporturilor la schimbarile de curs este relativ mica), din doua motive: in primul rand, exporturile noastre sunt in proportie de trei sferturi dependente de importuri (input-uri productive din import), deci, daca se reduc importurile, nu mai este materie prima pentru exporturi, iar daca nu se reduc importurile, atunci si exporturile sunt mai scumpe; in al doilea rand, cererea agregata in zona euro in 2008 se estimeaza ca va stagna, ceea ce inseamna ca degeaba ne ajuta cursul, daca nu ne ajuta cererea externa.
Guvernul nu poate sa faca foarte multe direct, dar poate sa limiteze deficitul extern prin limitarea deficitului bugetar (cele doua deficite sunt considerate "deficite gemene"). Deci ar trebui sa introduca un plan de masuri de reducere a deficitului bugetar.
2. Pentru a exista suficiente venituri bugetare care sa acopere cheltuielile bugetare (cele sociale fiind rigide - adica nu mai poti da inapoi cand ai promis cresterea pensiilor si a salariilor), guvernul face in prezent o serie de "carpeli" bugetare, incercand sa creasca tot felul de taxe si impozite sau sa le redirectioneze catre bugetul de stat. Solutia de durata nu este insa aceasta, ci schimbarea radicala a filosofiei fiscale si bugetare. In opinia mea, oricine va conduce tara in 2009 va trebui sa renunte la cota unica si sa creasca veniturile bugetare certe.
