CCR – o struțocămilă scăpată de sub controlul democratic?

Struțocămila CCR, organism numit politic, dar nesupus controlului democratic, are cale liberă și, precum elefantul ajuns în magazinul cu porțelanuri, poate face țăndări statul de drept. Pas cu pas.

Rodica Culcer 25.07.2017

De același autor

 

O recentă decizie a CCR a trezit noi în­gri­jorări printre juriștii și jurnaliștii preo­cu­pați de soarta statului de drept și a luptei an­ticorupție. E vorba de Decizia 377/2017, care pare gândită pentru a transforma CCR în ceea ce nu ar trebui niciodată să fie, și anume o su­pra­in­stan­ță capabilă să determine anularea unor hotărâri ju­decătorești definitive și ire­vocabile. Istoria acestei de­cizii sugerează o cabală pe­sedistă, dar nu avem spațiu pentru a o prezenta. Re­zul­tatul final este însă că, de acum înainte, hotărârile judecătorești de­finitive vor putea fi contestate pe motiv de neconstituționalitate și - aici este pro­blema - numai CCR, nu o instanță judecă­torească, se va putea pronunța asupra cons­tituționalității hotărârii în cauză. Po­trivit judecătorului Cristi Danileț, însă, „Deocamdată, nici Constituția, nici Legea de organizare și funcționare a CCR nu per­mite instanței de contencios cons­ti­tu­țio­nal să verifice dacă un judecător de la o instanță judecătorească a aplicat în mod corect Constituția. Mai mult, adaugă Cris­ti Danileț, potrivit CCR, „judecătorii or­di­nari nici măcar nu pot aplica direct Cons­tituția în cauzele pe care le solu­țio­nea­ză“, decât dacă CCR a admis o decizie de neconstituționalitate, ceea ce pare a con­tra­veni cu jurământul depus de magistrați în temeiul Art. 34 din Legea 303/2004: „Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fun­da­mentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!“.

 

Așadar, potrivit CCR, jude­cătorii pot să aplice legile țării, nu însă și legea fun­damentală, pe care se ba­zează aceste legi. Rostul aces­tei aberații pare a fi de a justifica subordonarea ins­tanțelor judecătorești față de CCR. Judecând după fap­tul că, de doi ani în­coace, CCR a dat decizii care au paralizat anchetele DNA și au impus modificarea legislației an­ti­co­rup­ție în sensul dorit de penali – a se vedea, de pildă, cazul pragului pentru abuzul în serviciu – ne gândim cu îngrijorare la momentul în care CCR va cere revizuirea unor hotărâri judecătorești definitive de con­damnare a unor politicieni pentru fap­te de corupție. Nimeni și nimic nu o poate opri să-i scape de pedeapsă, dacă așa do­resc membrii săi, numiți politic și în pre­zent preponderent favorabili fostului USL și/sau ostili actualei conduceri a DNA.

 

Avem de a face cu consecințele viciilor de fond ale construcției instituționale în re­gimul Iliescu. De la bun început, acesta a încercat să submineze pe toate căile in­de­pen­dența magistraților. Creată în 1992, CCR are un pronunțat caracter politic, de vreme ce membrii săi sunt numiți de pre­ședinte, Senat și Camera Deputaților și nu au nevoie să fie magistrați pentru a fi numiți. Le sunt suficienți 18 ani de ve­chime ca simpli juriști sau cadre didactice. CCR devine astfel o struțocămilă perfectă, emanație a „democrației originale“, care amestecă elementele tipice unei instanțe, după modelul Curții Supreme a SUA, și ale unui organism politic, cum este Con­si­liul Constituțional din Franța, alcătuit, ca și CCR, din oameni numiți politic, dar ca­re nu pretinde a fi o instanță de judecată.

 

Pericolul transformării CCR, prin membrii săi, într-un instrument de politizare a jus­tiției nu este nou. În 2001, Ion Iliescu își nu­mea consilierul, pe Nicolae Popa, pre­șe­dinte al CCR, deși acesta nu fusese ma­gis­trat nici o singură zi. În 2004, în baza sta­giului la CCR, Popa a devenit, în ciuda lip­sei de experiență în magistratură, chiar pre­ședinte al ÎCCJ. Nici astăzi CCR nu este condusă de un magistrat de prestigiu, căci domnul Valer Dorneanu a fost procuror în perioada comunistă, șapte ani la pro­cu­raturile Sectoarelor 5 și 6 și cinci ani la Pro­curatura Generală, apoi a devenit ju­rist la UGSR, iar după 1989 nu a profesat nicio zi ca magistrat, în schimb a ocupat constant funcții importante în cadrul CPUN, al Consiliului Legislativ și al par­lamentului. Conform site-ului CCR, do­me­niile sale de competență sunt „drept par­lamentar, tehnică legislativă și dreptul muncii“, nicidecum dreptul consti­tu­țio­nal. Pare mai degrabă un CV de politruc decât de magistrat autentic, ceea ce poate explica și vehemența cu care a impus cen­zura în cadrul CCR, interzicând publicarea opiniilor separate ale judecătorilor care au puncte de vedere diferite de majoritate. Curat constituțional!

 

Recent, alte semne de întrebare legate de pre­ședintele CCR au fost generate de în­tâlnirea sa, foarte discretă, cu Cristian Ter­heș, preot greco-catolic rezident în SUA, dar preocupat de „abuzurile DNA, pe ca­re nu prididește să le denunțe – ați ghicit! – la Antena 3, B1 și România TV. De ce dis­cută președintele CCR chestiuni de drept penal cu acest personaj dubios, care pre­tinde că prezidează o organizație a ro­mâ­nilor din America, dar, dacă te uiți pe si­te-ul coalitiaromanilor.org, nu găsești nici numărul membrilor, nici structura, nici componența board-ului, nici sursele de finanțare sau vreo situație financiară? O fi având ordin? Cu personaje atât de du­bioase ca Dorneanu și Terheș, orice te­me­re pare justificată.

 

Având în vedere că le este amenințată au­toritatea și independența, ne-am fi aș­tep­tat ca magistrații să fi protestat deja, dar ia­tă că nu o fac. Ca atare, șansele de a opri ascensiunea CCR spre statutul de su­prainstanță devin minime, pentru că legea îi dă puteri absolute și actualul parlament nu pare interesat să apere independența ma­gistraților față de politic. În concluzie, struțocămila CCR, organism numit politic, dar nesupus controlului democratic, are cale liberă și, precum elefantul ajuns în ma­gazinul cu porțelanuri, poate face țăn­dări statul de drept. Pas cu pas. 

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22