Conspirația imposturii

Îmi pare rău să-i dezamăgesc pe cei care mai cred în șansele universităților ro­mâ­nești de a produce valori recunoscute și în afara spațiului mioritic, dar, după ul­tima performanță a de­pu­taților, mă tem că ne apro­piem de triumful im­pos­tu­rii și mediocrității asupra exigenței și valorii. Înainte să mă acuzați de patetism, citiți proiectul de lege pen­tru aprobarea OUG 4/2016, adoptat în unanimitate de Camera Deputaților, și ju­decați singuri dacă mai ră­mâne vreo barieră care să oprească devalorizarea învățământului uni­versitar din România.

Istoricul acestui proiect de lege de­mon­stre­ază de altfel pe deplin intențiile ini­țiatorilor de a anula orice reformă gene­ratoare de calitate. Totul a început cu pro­iectul propus în februarie de ministrul Edu­cației Adrian Curaj pentru a modifica Le­gea Educaţiei Naţionale (LEN), sub pre­textul necesității creării unui cadru legal pentru a penaliza plagiatul. De fapt, pre­ve­derile necesare existau deja în LEN; lipsea doar ordinul de ministru pe care ar fi tre­buit să-l emită Adrian Curaj. Alertat de pro­testul unui grup de universitari de pres­tigiu din țară și din străinătate, pre­mierul Cioloș transformă proiectul radical al ministrului într-o ordonanță limitată și benignă, OUG 4/2016, de care însă nu era nevoie decât pentru a da posibilitatea par­lamentului să intervină în dispută prin le­gea de adoptare a OUG. Astfel, premierul se spală pe mâini, iar deputații transformă dezbaterea ordonanței în prilej pentru anu­larea acelor prevederi din LEN care deranjau de mult establishmentul uni­ver­sitar ostil reformelor. Fără să clipească, ei adop­tă de fapt proiectul aprig contestat al mi­nistrului Educației, depășind cu non­șa­lanță cadrul OUG 4/2016. Întocmai cum propusese ini­țial Adrian Curaj, par­lamentarii au atribuit ex­clu­siv universităților și Aca­de­miei Române res­pon­sa­bi­li­tatea pentru acordarea și re­tragerea titlului de doc­tor, fără să prevadă eva­lu­area în prealabil a școlilor doc­torale. În consecință, da­că Senatul va aproba pro­iectul votat de deputați, titlul de doctor nu va mai fi acordat conform unei pro­ce­duri unitare, stabilite prin LEN, ci după cum va binevoi fiecare rector în parte, căci reglementarea procedurii de acordare a titlurilor doctorale dispare din lege și, odată cu ea, dispar obligativitatea de a avea cel puțin doi referenți externi și obligativitatea susținerii tezei de doctorat în ședință publică, cu o sesiune de în­trebări și răspunsuri. Rolul CNATDCU de­vine aproape simbolic. Exasperat, Dragoș Ciupariu, fostul coordonator al cercetării științifice în timpul ministeriatului lui Da­niel Funeriu, declară pentru HotNews că acum o teză de doctorat se poate susține și „într-o cabină de budă“, ceea ce – adău­găm noi – poate că nu ar fi ne­po­trivit, de vreme ce multe teze riscă să fie „ire­le­vante și fără valoare“, pentru că dispar principalele mecanisme de asi­gu­rare a ca­li­tății lor științifice. În schimb, a fost legife­ra­tă posibilitatea renunțării de bu­nă voie la titlul de doctor, probabil pen­tru a ajuta personaje ca Victor Ponta și Bogdan Licu să se debaraseze de un titlu uni­versitar ca­re le-a adus grave acuzații de plagiat.

Toate prevederile incriminate de univer­sitarii care protestaseră împotriva proiec­tului inițial al ministrului Curaj au fost promovate în parlament de Consiliului Național al Rectorilor. CNR a trimis la con­sultările din parlament doi foști mi­niștri din guvernul Ponta, Sorin Câm­pea­nu și Mihnea Costoiu, precum și, printre alții, pe rectorul Universității „Ștefan cel Mare“ din Suceava, Valentin Popa. Au fost ținuți departe de deliberări rectorii in­comozi, cum ar fi rectorul Universității din București, care a denunțat cu insis­tență plagiatul lui Victor Ponta, cerându-i în scris de două ori ministrului Educației anularea titlului de doctor acordat fostului premier; sau rectorul Universității de Vest, care, de altfel, a criticat ulterior eli­minarea din lege a sancțiunilor aplicate pen­tru încălcarea eticii cercetării știin­ți­fice – pentru că, deși OUG 4/2016 pre­ve­dea doar anularea a două din cele opt sanc­țiuni prevăzute de art. 324 din LEN, deputații au eliminat șase, păstrându-le doar pe cele mai blânde și nesemnificative: avertismentul scris și oprirea accesului la fonduri europene pentru cercetare.

Istoria OUG 4/2016 a fost, așadar, o mas­caradă orchestrată de secțiunea învă­ță­mânt a „sistemului ticăloșit“ pentru blo­ca­rea reformelor introduse de Mircea Mi­clea și Daniel Funeriu, care deranjau CNR, și pentru a asigura accesul la doctorat oricărui neavenit din „sistem“. Este greu să nu suspectezi aici o conspirație a es­tablishmentului universitar retrograd și ostil eforturilor de aliniere a universităților românești la standardele internaționale de exigență. La fel de importantă ca pro­te­jarea unor foști și actuali miniștri (Ponta, Oprea, Tobă) de scandalurile de plagiat se dovedește pentru acest establishment, bine reprezentat în parlament și în gu­vern, asigurarea continuității unei caste de universitari care au favorizat până acum impostura și mediocritatea, cu pre­țul calității și competitivității inter­na­țio­nale a învățământului românesc.

Nu putem spera că Senatul va respinge acest proiect, având în vedere consensul po­litic de care s-a bucurat la Cameră, sau că președintele Iohannis, care oricum voia să schimbe LEN, din motive pe care nu le-a explicat niciodată prea clar, îl va re­trimite în parlament spre examinare. Cum generațiile viitoare de tineri, cărora li se anulează șansele de a frecventa în țară un în­vățământ de calitate, nu au cum să pro­tes­teze eficient acum, conspirația impos­tu­rii are practic toate șansele să reușească.