Cui ii pasa de UE ?

Nu stiu in ce masura liderii politici ai UE au stiut in momentul cand au decis sa integreze Romania ca si-au batut un cui in pantof si ca au ales sa colaboreze cu o tara ai carei guvernanti prin traditie spun una si fac alta, mai ales cand este vorba de institutii internationale. Intre timp Comisia Europeana si Parlamentul European au inteles acest lucru si dau semne de neliniste. Reprezentantul Comisiei Europene la Bucuresti a criticat fara menajamente ramanerea in urma a administratiei publice in Romania si incapacitatea guvernului de a conduce tara eficient. Jonathan Scheele a observat corect ca oamenii politici de varf ai Romaniei nu stiu cum functioneaza administratia in Occident, iar guvernul "petrece prea mult timp in sedinte pentru chestiuni care ar trebui rezolvate la nivel ministerial". Centralizarea excesiva a deciziei pare sa fie deci una din cauzele ineficientei administratiei publice la noi. O cauza care nu va disparea prea curand, avand in vedere natura politicii si politicienilor din Romania. Daca guvernul insista sa se ocupe singur de toate chestiunile tarii, aceasta nu se datoreaza in primul rand incapacitatii administrative a ministerelor, ci dorintei premierului de a controla tot ce misca. Din punct de vedere al strategiei puterii, Adrian Nastase are o justificare: fiecare ministru este un centru de interese care-i ameninta pozitia si prin fiecare minister se scurg si se aduna foarte multi bani - asa ca ministrii nu pot fi lasati de capul lor.

Merita totusi sa ne intrebam de ce administratia publica a ramas atat de mult in urma, in ciuda importantei sale pentru integrarea in UE? Daca ne amintim cine a condus acest domeniu extrem de important pentru orice tara, avem un raspuns posibil: mai intai a fost Octavian Cozmanca, un antireformator prin excelenta, a carui principala preocupare a fost controlul cat mai strict asupra intregii administratii, si apoi Gabriel Oprea, ale carui realizari ca prefect al Capitalei nu au fost descoperite inca. Intrebarea urmatoare ar fi in mod logic de ce i-a numit Adrian Nastase tocmai pe acestia in fruntea administratiei, cand stia cat de mult tine UE la reforma in domeniu ? Desigur pentru ca si el era interesat doar de controlul strict asupra functionarilor publici si organelor locale alese. Ce altceva a facut PSD de cand a venit la putere decat sa-si aserveasca, prin racolare, si acele primarii si consilii locale in care mai misca opozitia? Aceasta evolutie era previzibila din primele zile ale actualei guvernari, cand Octavian Cozmanca si Serban Mihailescu au calcat in picioare Legea statutului functionarului public, adoptata tocmai pentru a apara administratia de ingerintele politicului si a acorda un statut stabil angajatilor ei - conditie necesara pentru o activitate eficienta. Ceea ce s-a intamplat insa a fost indepartarea din guvern si din administratia prezidentiala a functionarilor numiti inainte de alegeri. Metodele au fost primitive: reorganizari de fatada prin rebotezarea ministerelor si false concursuri de reocupare a posturilor. Multi dintre cei dati atunci afara au dat in judecata guvernul si administratia prezidentiala si au castigat, ceea ce putina lume stie, pentru ca "invingatorii" se tem acum sa-si revendice drepturile. Aceasta teama da masura evolutiei sau involutiei societatii romanesti sub guvernarea PSD.

Sa ne mai amintim insa ca motivul invocat de tandemul Cozmanca-Mihailescu pentru epurarea intreprinsa a fost ca noul guvern avea nevoie de o echipa proprie pentru a-si pune in practica politica. Cum guvernul a avut aceasta echipa, trebuie sa accepte in exclusivitate raspunderea pentru politicile aplicate si pentru absenta reformei. Judecand dupa rezultate, conchidem ca o administratie strict controlata politic nu a dat nimic bun si nu a atras profesionisti. Ne-a amintit-o si Guy Barrow, presedintele Camerei de Comert Romano-Britanice, care a remarcat la Bucuresti atat incoerenta, cat si lipsa de profesionalism in intocmirea legislatiei romanesti. Nici in privinta transpunerii acquis-ului comunitar nu stam prea bine, de vreme ce am tradus doar un sfert din el.

Nu degeaba recentul raport al comitetului pentru afaceri externe al Parlamentului European aminteste guvernului roman cat de mult depinde credibilitatea sa de realizarea reformei administrative, care este esentiala pentru reformarea tuturor celorlalte domenii si pentru absorbtia finantarii europene. Tot parlamentarii europeni cer guvernantilor romani sa nu mai faca apel atat de frecvent la ordonante si sa respecte legile transparentei decizionale. Toate recomandarile din raport seamana cu strigate de disperare neputincioasa: toti stiu ca decizia politica de a admite tara noastra in UE a fost luata si ca numai o catastrofa politica ar putea impiedica acest lucru. Trezita din extaz, Emma Nicholson a constatat ca echipa de la Bucuresti, pe care nu mai contenea sa o laude, incalca moratoriul asupra adoptiilor mana in mana cu unul din cei mai controversati oameni politici europeni: premierul Silvio Berlusconi, inculpat in mai multe procese de coruptie in Italia.

Guvernantii romani stiu si ei ca pot sa se joace cu Bruxellesul de-a soarecele si pisica si le rad in nas atat comisarilor, cat si baronesei. Daca institutiile europene nu vor fi atente si exigente, isi vor pierde reputatia: nu periferia balcanica va fi civilizata de Europa, ci Europa compromisa de periferia balcanica. Doar ne aflam la portile Orientului, où tout est pris à la légère, inclusiv standardele europene.