De ce aruncă PSD cu gunoi în ventilator?

Iată o întrebare pe care multă lume și-o pune în ultimele luni, dat fiind că în ședințele de coaliție liderii PSD sunt de regulă cooperanți și votează măsurile pe care ulterior le critică vehement în public, pretinzând că le-au votat doar sub presiunile exercitate de premierul Bolojan. Răspunsul este foarte simplu și are două laturi, care reflectă duplicitatea celui mai mare partid din coaliție: pe de o parte, PSD știe că măsurile de ajustare financiară sunt necesare și că propria clientelă va trebui să sufere și ea puțin, de aceea le votează; pe de altă parte, PSD vrea să protejeze sistemul și să blocheze reformele până când rotativa guvernamentală îl va aduce pe Sorin Grindeanu la Palatul Victoria și va fi din nou „business as usual”, adică interesele clientelei vor redeveni prioritare, și dezmățul financiar, fie și cu un bemol prudent, va putea fi reluat în perspectiva alegerilor din 2028.

PSD are deci nevoie să compromită imaginea premierului Bolojan, care și-a asumat programul de austeritate, și să arunce cu noroi în USR, singurul partid favorabil reformelor, pentru că nu este integrat în  sistem, cum sunt PNL și UDMR. Dacă imaginea premierului și cea a USR se vor eroda, atunci românii vor rămâne din nou fără opțiuni la votul din 2028 și, speră liderii PSD, îi vor vota tot pe ei. Cum între timp se pregătește o variantă cosmetizată a AUR, care va lăsa în urmă huliganismul fondator al lui George Simion și va promova personaje în fond la fel de toxice și pro-Putin, dar mai prezentabile, ca Petrișor Peiu și Dan Dungaciu, ne putem trezi peste doi ani guvernați de o alianță PSD-AUR și trași pe o linie politică ce se va îndepărta de UE și se va apropia mai mult sau mai puțin subtil de tandemul MAGA-Putin. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, ar trebui ca partidele pro-europene cu adevărat și nu doar declarativ să fie mai bine organizate, mai vocale și mai convingătoare. Nu sunt.

Miza zaverei artificiale promovate de PSD în spațiul public vizează deci evoluții pe termen mediu și lung, în timp ce corecțiile financiare sunt acceptate pe termen scurt, pentru că, deși nu o recunoaște, PSD știe foarte bine că este responsabil de nivelul inacceptabil al deficitului bugetar și că, dacă acest deficit nu se reduce, situația va impune recursul la FMI - iar FMI va impune un program de austeritate dur, care va lovi în interesele clientelei USL și ale sistemului corupt mult mai profund și mai dureros decât o face astăzi guvernul Bolojan, atât de atent la „stabilitate”, adică la interesele PSD. 

Este deci realist să nu ne așteptăm ca deficitul să ajungă vreodată la nivelul promis Comisiei Europene, în jur de 3%, ci doar să coboare la un nivel care să excludă intervenția FMI și care să permită de fapt PSD, PNL și UDMR să-și realimenteze vistieria, care depinde de deturnarea banului public de la scopurile sale legitime, cum ar fi asigurarea binelui public, a serviciilor esențiale pentru cetățeni și bunăstarea acestora. În niciun caz deci, cetățenii nu vor avea mai multă libertate să dispună de banii proprii, căci statul, în numele reducerii deficitului bugetar, va avea etern nevoie să le dijmuiască veniturile pentru a hrăni sistemul parazitar și a se asigura astfel că nu vor avea loc niciodată schimbări fundamentale de sistem.

Desigur, există, ca bonus,  și mize pe termen scurt pentru perpetuarea scandalului, legate de dorința de a modela bugetul după propriile priorități și, totodată, de a da satisfacție măcar în plan retoric activului local, care se consideră trădat de ceea ce impropriu se numește „reforma administrației locale și centrale”. Dar miza fundamentală, pe termen lung, ține de protejarea sistemului corupt bazat pe deturnarea fondurilor publice spre buzunarele clientelei de partid. Dar partidele vechi - PSD, PNL, UDMR - și clientela lor sunt strâns legate de servicii, care trimit numiri de miniștri în plic, motiv pentru care avem o echipă guvernamentală majoritar slabă profesional. Totodată, oamenii din servicii, de mână cu politicienii partidelor mai sus amintite, dispun, potrivit presei, de o rețea densă de firme private mufate la contractele cu statul, de la sat până la oraș și dincolo de acesta. Cum aceste partide, girate din umbră de servicii, controlează guvernul, prin coaliția de guvernare, USR fiind minoritar, conchidem că actualul exercițiu guvernamental nu a avut niciodată și nici nu va avea drept scop o reformă de sistem, ci doar o ajustare a sistemului astfel încât acesta să poată supraviețui fără a scufunda România în categoria junk.

Reforme așadar nu vom vedea, scandaluri fără sfârșit, da. Poate că, după cum s-a comentat, strategia scandalului perpetuu nu este nici inteligentă, nici eficientă. Ea  enervează însă doar acea parte a electoratului pe care PSD oricum nu conta și, inteligentă sau nu, este singura strategie care poate ajuta PSD să conserve  sistemul „ticăloșit”  până când Grindeanu & co. vor ajunge din nou în fruntea guvernului și vor putea cârmi, hoțește, spre Răsărit, unde se practică un model politico-economic pe care psd-iștii, AUR-iștii și serviciile conectate la vechea Securitate îl preferă democrației liberale de tip european. Acest calcul depinde de multe necunoscute, care țin de evoluțiile din UE, din SUA și din Ucraina, dar, prin natura lor mafiotă,  PSD și serviciile care îl manevrează nu pot face altul și probabil se gândesc că, în cel mai rău caz, vor câștiga timp. Exact acel timp pe care România îl pierde iremediabil și inconștient.