De același autor
De cateva saptamani, doua personaje ocupa prime-time-ul televiziunilor: Calin Popescu Tariceanu si Mircea Geoana. Liderul PSD a reusit sa fie prezent la televiziunea publica de doua ori in aceeasi saptamana cu interviuri ample, iar premierul a devenit un subiect inevitabil al jurnalelor de stiri si al talk-show-urilor televiziunilor de stiri, unde fiecare demers propagandistic, cum ar fi de pilda calatoria cu trenul la Titu, este analizat cu emotie si respect. Este limpede ca lumina zilei ca ambii lideri politici desfasoara o ampla campanie de propaganda electorala, in vederea alegerilor care ar trebui sa aiba loc la 30 noiembrie, daca cele doua demersuri juridice ale PRM menite sa le amane esueaza in instanta. Desi suntem fortati sa acceptam propaganda politica in perioadele preelectorale, nu putem totusi ignora faptul ca trusturi media care se pretind independente - sau organizatii media care au obligatia sa fie impartiale - s-au transformat in vehicule de propaganda.
In alta ordine de idei, vom observa ca demersurile politice si propagandistice ale domnilor Tariceanu si Geoana sunt coordonate in vederea atingerii unui scop unic: revenirea PSD la guvernare. Cea mai recenta sceneta jucata la televizor de premier si de liderul PSD s-a desfasurat la Palatul Victoria, marti 16 septembrie, cand, ca raspuns la desantul pesedist la guvern, domnul Tariceanu a anuntat ca pensiile majorate vor fi platite cu o luna mai devreme, iar salariile profesorilor din invatamantul preuniversitar vor fi majorate cu 9% tot de la 1 octombrie. Bugetul de stat a fost deci transformat in pusculita electorala si fortat sa contribuie cu 400 de milioane de euro la campania PSD, caci nu exista nicio indoiala ca plata pensiilor majorate de la 1 octombrie va fi perceputa ca un succes al social-democratilor. Ar fi probabil firesc sa ne intrebam de ce lucreaza Calin Popescu Tariceanu pentru un partid pe care l-a combatut public de cand a intrat in politica. Cu alte cuvinte, de ce finanteaza guvernul liberal mita electorala in folosul PSD?
Amintim ca acum patru ani, tot inainte de alegeri, fostul premier PSD Adrian Nastase abia dadea semnalul de incepere pentru recalcularea pensiilor si anunta ca va plati o compensatie celor care depusesera bani la CEC pentru a-si cumpara o Dacie inainte de 1989. Aflati la putere, pesedistii erau mult mai atenti cu bugetul public decat sunt astazi liberalii, chiar si atunci cand se aflau in campanie. Tot acum patru ani, partidul domnului Tariceanu facea parte din Alianta D.A., care reunea doua partide slab reprezentate in parlament, dar care se transformasera in singura speranta a celor care doreau sa scape de guvernul Nastase, considerat de UE si de SUA deopotriva cel mai corupt de dupa 1989 si perceput de multi romani ca o cizma pusa pe grumazul unei democratii imperfecte si firave. Luptand impotriva guvernului Nastase a ajuns Calin Popescu Tariceanu premier, nu facand servicii PSD; iar ascensiunea sa nu ar fi fost posibila fara Theodor Stolojan, care l-a pus presedinte al PNL in locul sau, si fara Traian Basescu, care l-a facut cunoscut alegatorilor si l-a numit in functie. Putem afirma, in concluzie, ca, desfiintand practic Alianta D.A. si aliindu-se cu adversarul ei politic, domnul Tariceanu si-a tradat in primul rand electoratul. Totodata, plonjand fara rezerve intr-o politica de stanga, desi sustine ca partidul sau ar fi singurul reprezentant autentic al dreptei, presedintele PNL a tradat de fapt liberalismul; iar prin prietenia sa cu mostenitorii PCR i-a tradat pe intemeietorii propriului partid si toata istoria acestuia. Se pune, asadar, din nou, intrebarea: de ce o face?
Raspunsul este simplu si decurge din sondaje: pentru ca domnul Tariceanu stie ca, rupt de fostii aliati din D.A., nu va castiga alegerile, PNL situandu-se constant pe locul al treilea in clasamentul intentiilor de vot. Pentru a ramane la putere, asadar, trebuie sa se alieze cu un partid mai puternic. Desi, potrivit ultimului sondaj INSOMAR, o noua alianta cu PD-L ar putea asigura o majoritate confortabila de aproape 60%, domnul Tariceanu prefera sa se lase anexat de PSD, pentru ca asa-i dicteaza interesele de afaceri ale coteriei care conduce acum PNL si ale prietenului sau Dinu Patriciu, care a pledat constant cauza unui guvern PSD-PNL. In plus, premierul stie ca Traian Basescu nu-l va numi niciodata premier; in schimb, PSD pare sa fi fost - sau sa fi lasat impresia ca este - ceva mai flexibil la acest capitol. In consecinta, Calin Popescu Tariceanu lucreaza acum pentru o victorie categorica a PSD la viitoarele alegeri, pentru ca numai astfel Traian Basescu ar putea fi fortat, in viziunea lui Mircea Geoana, sa negocieze numirea premierului cu PSD, si nu cu PD-L, chiar daca acesta din urma ar castiga alegerile.
Se anunta, asadar, o lupta politica sangeroasa pentru pastrarea puterii. Desi ultimul sondaj INSOMAR indica un avans de 14 procente al PD-L fata de PSD in intentiile de vot ale populatiei (39% fata de 25%), atitudinea si actiunile actualei majoritati parlamentare, supranumita si "coalitia celor 322", sugereaza ca ea nu va renunta la putere chiar daca va fi infranta in alegeri, iar varianta unei noi suspendari a presedintelui, care ar permite unui presedinte interimar de la PSD sa-l numeasca pe viitorul premier, nu poate fi exclusa. Iata de ce PSD are nevoie de un rezultat cat mai bun in alegeri - si de bugetul de stat administrat de premier pentru a-l obtine. Contribuabilul roman are deci toate sansele sa finanteze nu numai tradarea, ci si pe tradatori si pe uzurpatori - ceea ce, sa recunoastem, ar reprezenta o apoteoza a aliantei PNL-PSD.
