De același autor
Scandalul izbucnit in jurul concesionarii in mod netransparent a unor perimetre de exploatere din platoul Marii Negre catre firma Sterling Resources ne aduce aminte ca adevaratele acte ostile interesului national sunt intotdeauna bine ascunse de guverne si ies la iveala atunci cind nu se mai poate face nimic. Asa s-a intimplat in 2004 cu acordurile EADS si Bechtel, pe care guvernul Aliantei D.A. nu le-a mai putut modifica. Pina la urma, solutia gasita de guvernul Tariceanu II a fost sa nu finanteze autostrada construita de Bechtel si nici pina astazi nimeni nu a investigat modul in care ministrul transporturilor Ludovic Orban a cheltuit banii, sa vedem de pilda daca nu a alocat cumva sume imense pentru drumuri secundare construite de prieteni, in loc sa-i aloce marilor proiecte de autostrazi. Poate intr-o zi ne vom lamuri.
Sa revenim insa la cazul Sterling, care este extrem de complicat din punct de vedere legal si birocratic, demonstrind inca odata ca necuratul se ascunde in detalii, de preferinta birocratice. Doua lucruri sar totusi in ochi si dau masura lipsei de scrupule a fostului guvern: 1. daca initial a existat un acord de impartire a productiei de petrol si gaze naturale intre Sterling si ANRM (adica statul roman), prin hotarirea guvernului Tariceanu acest acord este transformat intr-unul de concesiune, acordata in totalitate firmei Sterling. Aceasta inseamna ca, in loc sa beneficieze de 55% din titeiul si gazele exploatate, cum prevedea acordul anterior, statul roman nu mai primeste decit o redeventa, stabilita deja in Romania la un nivel sub cel perceput pe plan international; 2. invocarea acordului initial incheiat de guvernul Stolojan privind exploatarea pe platoul Marii Negre ignora cu buna stiinta esenta contractului, care era de explorare si exploatare, nu de concesionare, ca si faptul ca in septembrie 1992 guvernul Stolojan a incheiat un acord de exploatare si impartire a productiei si nu a cedat toate drepturile unei companii straine. Comunicatul din 4.02. prin care PNL incearca sa acopere guvernul Taricenu este asadar construit pe o denaturare a faptelor si nu explica de ce era nevoie ca guvernul Tariceanu sa renunte la impartirea titeiului si gazelor rezultate din exploatarea platoului Marii Negre si sa faca practic cadou perimetrele in cauza firmei Sterling contra unei redevente ridicole. Nici macar nu mai conteaza daca exista sau nu o legatura (probabil ca exista) intre Sterling si Rompetrolul lui Dinu Patriciu, esentiala fiind cedarea unei resurse importante fara nici un avantaj pentru statul roman. Daca un astfel de gest nu se numeste tradare, atunci care este numele sau?
Avem asadar o explicatie pentru starea de inapoiere a Romaniei, a diferentei uriase intre un clan de oligarhi superbogati si o masa de cetateni cu mijloace de trai precare: este vorba de folosirea resurselor naturale de catre cei care au detinut puterea politica in scopul propriei imbogatiri si in dauna interesului Romaniei. Asa s-a intimplat si cu privatizarea Petrom de catre guvernul Nastase in folosul OMV si nu al statului roman, care primeste o redeventa ridicola. Aceasta a fost esenta politicii ultimilor 20 de ani. Nu a fost vorba de stupid people, adica de prosti, cum ne-a gratulat Silviu Brucan, ci de greedy people, adica de oameni lacomi si de-a dreptul malefici.
Romania geme acum si se afunda in mizerie sub povara grelelor mosteniri ale guvernelor anterioare, iar tonul optimist al premierului Emil Boc la prezentarea bugetului de stat suna fals. Lucrurile stau rau si nu vor merge mai bine, iar tara nu este pregatita nici material, nici psihologic. Mai grav este ca nici nu are cine s-o pregateasca sau sa repare efectele grelelor mosteniri.
