De același autor
Deși mai puțin spectaculos, cu efecte mai greu de cuantificat, scandalul dezinfectanților diluați de la Hexi Pharma ar trebui să provoace reacții la fel de puternice ca și tragedia de la Colectiv. Din păcate, exact ca tragedia de la Colectiv, el are drept efect o retragere tactică a sistemului, menită să-l apere de schimbări radicale. Deși Guvernul Cioloș n-a fost adus pentru a demonta un sistem în care „corupția ucide“, ci doar pentru a anestezia opinia publică și a salva sistemul, cu PSD cu tot, până la alegeri, planul inițial se dovedește tot mai greu de pus în aplicare, pentru că tarele sistemului ies la iveală în mod dramatic.
Liniștea premierului care își propunea doar programe populiste vagi, de tip programul antisărăcie și „comisia de tăiat hârtii“ (a mai auzit cineva de ele?), a fost tulburată la începutul anului de cazul copiilor contaminați cu E.coli, din care trei au decedat. Premierul a consolat familiile îndurerate, a promis anchete și măsuri, iar ulterior, împreună cu fostul ministru al Sănătății, a mușamalizat scandalul, drept care în sistem nu s-a schimbat nimic, în afară de șeful ANSVSA. Și așa ar fi rămas totul, dacă nu izbucnea scandalul dezinfectanților diluați, care a scos la iveală o caracatiță cât se poate de concretă a corupției, care, cu adevărat, ucide, prin cele mai banale și prozaice metode: licitații trucate, controale inexistente, produse sub standard, înaltă protecție pentru firmele și organele de control vinovate. Faptele erau atât de scandaloase, încât oamenii au început să iasă în stradă, protestând în fața Ministerului Sănătății. Cum puterea se teme de manifestații ca necuratul de tămâie, premierul și președintele s-au alarmat și au intrat în acțiune. După demisia ministrului Achimaș-Cadariu, apărător fanatic al sistemului sanitar deficitar, premierul Cioloș, împins de la spate de președintele Iohannis, cel cu popularitatea în cădere liberă, a preluat interimatul de 45 de zile la conducerea MS. Cine a crezut însă că premierul își va sufleca mânecile și va iniția reformarea din temelii a unui sistem de care depinde sănătatea populației s-a dovedit, din nou, naiv sau visător.
Desigur, premierul n-a stat cu mâinile în sân, ci s-a apucat rapid de treabă, dar nu pentru a schimba sistemul, ci doar pentru a-i aplica niște corecții care să rezolve, pe cât se poate fără traume, problema achiziției de biocide. A pornit de la reactualizarea unui ordin al MS din 1982, a retras toate produsele neconforme din spitale, provocând anularea operațiilor care nu aveau caracter de urgență, și a anunțat că săptămâna aceasta vor apărea noile norme pentru achiziția biocidelor și rezultatele unui audit al contractelor realizate până acum în domeniu. Totodată, firmelor producătoare li se va cere un al doilea certificat de analiză de la un alt laborator acreditat. Mai interesant este faptul că vor fi modificate contractele de management pentru directorii spitalelor, astfel încât aceștia să informeze corect autoritățile cu privire la infecțiile nosocomiale, iar epidemiologii vor avea un grad mai mare de autonomie. Măsuri corecte și binevenite, desigur, dar limitate la problema dezinfectanților și a infecțiilor nosocomiale, care lasă nerezolvate toate celelalte probleme ale sistemului și nu deranjează decât marginal casta baronilor din sănătate, adică a șefilor de clinici și din UMF, nu schimbă regulile jocului în numirea managerilor, nu introduce o competiție reală și nici nu se atinge de problema nevralgică a finanțării sistemului. La un audit al sistemului sanitar în ansamblu nu pare să se fi gândit nimeni, niciun expert străin nu a fost invitat și nu a fost creat nici măcar un grup de lucru pentru elaborarea unui proiect de reformă.
Drept dovadă că sistemul are și alte boli interne, ca un făcut, săptămâna trecută au apărut două noi cazuri de copii suferind de sindromul hemolitic uremic (SHU), provocat de E.coli. Împinsă sub preș, problema nerezolvată din iarnă se întoarce și demască lașitatea guvernanților. ANSVSA s-a trezit din letargie și a anunțat ample controale menite să stabilească gradul de contaminare cu E.coli a produselor lactate și a cărnii – controale ce ar fi trebuit efectuate imediat după izbucnirea scandalului precedent, al copiilor suferinzi de SHU. Tot atunci ar fi trebuit schimbate normele privind standardele alimentare și testarea personalului care lucrează în industria alimentară, după ce s-a constatat că unii angajați erau ei înșiși contaminați cu E.coli. Câți copii trebuie să se îmbolnăvească pentru ca premierul să înțeleagă gravitatea situației din sănătate?
În privința Hexi Pharma, ancheta Parchetului pare să fi primit un nou suflu după instalarea noului procuror general. Procurorii au cerut instanței suspendarea dizolvării sau lichidării firmei, cum ceruse firma pe 10 mai, încercând să scape de responsabilitate și să blocheze recuperarea unui eventual prejudiciu. Evident, Hexi Pharma a crezut că poate rezolva problema prezentând public scuze și închizând fabrica. În mod normal, magistrații nu ar trebui să permită succesul acestei strategii. Ei au însă doar datoria de a stabili și pedepsi faptele penale care au generat recentul scandal. Reforma sistemului cade în sarcina guvernanților, fiind un act de voință politică. Din păcate însă, România nu are încă oameni politici dispuși să-și asume o asemenea responsabilitate. Riscăm așadar să aflăm, dacă nu am înțeles deja, că și lașitatea ucide.