De același autor
Putinii cetateni care se vor fi intrebat ce face oare liberalul Ioan Ghise cand nu peroreaza la Realitatea TV au aflat raspunsul pe 25 iunie, cand Senatul a votat, in unanimitate, un proiect de lege privind modificarea Legii audiovizualului, astfel incat televiziunile sa fie obligate sa difuzeze stiri pozitive si negative in proportii egale. Legea, considerata aberanta nu numai de Clubul Roman de Presa, ci si de premier, este rodul gandirii politice comune a domnului Ghise si a vicepresedintelui PRM, Gheorghe Funar, ambii fiind initiatorii proiectului. Asadar, cand nu-si injura adversarii politici, liberalul Ioan Ghise cauta, impreuna cu Gheorghe Funar, metode de a aduce presa la ordine. Evident, amandoi o fac in numele protejarii sanatatii mintale a natiunii, grav afectata, sustin ei in expunerea de motive, de avalansa de stiri negative. Ziaristii, nu politicienii, sunt deci cei care deprima poporul.
Este, probabil, inutil sa mai subliniem si noi stupizenia acestei legi, dupa comentariile si analizele facute deja de CRP, de Agentia de Monitorizare a Presei si de aproape toti editorialistii. De altfel, este si foarte usor s-o desfiintezi cu cateva intrebari simple, de tipul: este amanarea votului din Camera Deputatilor, privind inceperea urmaririi penale a lui Adrian Nastase, o stire pozitiva sau negativa? Evident, ea este pozitiva pentru fostul premier PSD, dar negativa pentru cei care doresc o justitie independenta si diminuarea coruptiei. Rezulta asadar ca, atunci cand nu ne referim strict la sarcinile electrice, notiunile pozitiv si negativ sunt relative si nu au cum sa fie reglementate. Cum orice lege are nevoie de o metodologie de aplicare intocmita de guvern, este de asteptat ca aceasta lege sa nu fie aplicata vreodata, pentru ca va fi greu de gasit, pana si in Romania, un guvern atat de inconstient incat sa se apuce sa defineasca stirile. Putem, desigur, sa ne amuzam, intrebandu-i retoric pe cei doi parlamentari daca reglementarea propusa se refera si la stirile meteo, caz in care ar trebui sa avem grija sa echilibram o stire despre furtuni in Moldova, sa spunem, cu una despre vremea frumoasa de pe Coasta de Azur, ca sa linistim natiunea, sa nu se deprime. Mai greu va fi cu stirile sportive, caci, evident, echipa nationala nu va putea sa piarda un meci si sa-l castige in acelasi timp, pentru a asigura echilibrul cerut de alesii natiunii, iar stirea ca Piturca nu paraseste nationala este pozitiva doar pentru Piturca.
Oricat de amuzante ar fi exemplele care ilustreaza stupizenia legii, e bine sa iesim totusi din logica acestui act normativ malformat. Si aceasta pentru ca stirile, jurnalismul in general, nu opereaza cu criteriile pozitiv-negativ, ci cu cele de adevar-fals si relevant-irelevant. Lor li se pot subordona unele indicatii editoriale care tin de standarde de decenta si umanitate de tipul celor elaborate deja de BBC, care vor dicta, de pilda, ca nu se dau numele victimelor unui accident la televizor inainte ca familiile sa fi fost anuntate de pierderile suferite. In rest, insa, nicaieri in Europa sau in America nu vom gasi legi care sa impuna caracterul stirilor. Doar in China exista o asemenea reglementare, dar China nu este nici pentru chinezi un model de societate democratica.
Nu avem, insa, nevoie sa cutreieram lumea pentru a demonstra ca legea domnilor Ghise si Funar este contrara normelor si spiritului democratiei. O putem face doar referindu-ne la Constitutie, la Legea 41 - organizarea si functionarea societatilor publice de radio si televiziune si la Legea audiovizualului. Proiectului tandemului Ghise-Funar poate fi asadar atacat la Curtea Constitutionala sau chiar la CEDO, daca vrem sa ne mai facem o data de ras in Europa. Probabil, insa, ca presedintele nu o va promulga - nu neaparat pentru ca i-au cerut-o Calin Popescu Tariceanu si Corneliu Vadim Tudor, altminteri sefii pe linie de partid ai initiatorilor, ci pentru ca promulgarea ei ar afecta imaginea oricarui sef de stat. Respingerea acestei legi nu rezolva, insa, decat o parte a problemelor pe care le-a evidentiat adoptarea ei, caci pauperitatea intelectuala si impulsurile autoritariste ale initiatorilor ar fi ramas fara consecinte daca Senatul Romaniei nu ar fi votat, in unanimitate, o lege antidemocratica. Or, tocmai aceasta unanimitate trebuie sa ne ingrozeasca, pentru ca ea tradeaza modul in care gandesc alesii natiunii. Faptul ca un tanar istoric si eseist cu certe calitati, precum Adrian Cioroianu, a putut vota in favoarea unei asemenea monstruozitati legislative demonstreaza nu numai superficialitatea cu care fostul ministru se raporteaza la activitatea de legiferare, ci si resentimentele si frustrarile care-l anima, dupa ce presa i-a demonstrat inadecvarea la exigentele functiei de ministru de Externe. Or, in conceptia domnului Cioroianu si a colegilor sai de Parlament, televiziunile - mai ales televiziunea publica - exista doar pentru a le promova imaginea. In fundul sufletului, toti politicienii doresc, de fapt, transformarea mass-media intr-un imens serviciu de propaganda in folos propriu, fiind pregatiti sa calce in picioare libertatea presei ori de cate ori au prilejul. Nu au adoptat ei, dupa scandalul Remes-Muresan din octombrie, un proiect de Cod Penal care-i trimitea direct in inchisoare pe jurnalistii care difuzau informatii legate de anchete, indiferent daca aceste informatii erau de interes public? Articolul de lege a fost modificat doar in urma scandalului public izbucnit dupa ce presa a descoperit ce-i pregatisera pe sest politicienii, care se lauda ca slujesc institutia fundamentala a democratiei.
Maxima gravitate a votului din Senat consta tocmai in faptul ca avem o clasa politica cu "fata europeana", dar care, in fond, este la fel de ostila principiilor democratice ca si Robert Mugabe. Iar aceasta aversiune fata de libertatea presei se reproduce si la noile generatii de politicieni: toti vor imunitate fata de presa si de adevar. Aceasta este, fara doar si poate, o stire 100% negativa si ma tem ca va fi greu de gasit o stire pozitiva pe masura.
