De același autor
Deși toată presa s-a concentrat asupra congresului PSD din 29 iunie, evenimentele cruciale pentru viitorul României nu s-au petrecut acolo, ci în „câmpul“ justiției, unde raporturile dintre Guvernul României și Europa au îmbrăcat forma unui autentic dialog al surzilor. Premierul Dăncilă a aruncat practic la coș recomandările GRECO și ale Comisiei de la Veneția. Nu a făcut-o singură, ci cu ajutorul rețelei de magistrați cu simpatii politice clar orientate spre interesele mafiote ale actualei puteri, rețea care conduce acum destinele magistraturii. O ilustrare elocventă a acestei simbioze politico-juridice este cadrilul dansat de premier cu Lia Savonea, președinta CSM, pe tema Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție (SIIJ).
Deși desființarea acestei secții, considerată un instrument de intimidare a magistraților, a fost cerută expres atât în raportul GRECO, cât și în Avizul Comisiei de la Veneția, CSM a ignorat această cerință și a purces senin, după proceduri puternic contestate, la selectarea noului procuror șef al SIIJ în persoana Adinei Florea. Doar că numirea acesteia nu a putut fi validată pentru că șapte membri ai CSM, trei judecători și patru procurori, au refuzat să participe la ședința convocată de Lia Savonea și au cerut discutarea în prealabil a cerințelor forurilor europene, mai ales că existau, conform dizidenților din CSM, recomandările cuprinse în raportul Comisiei Europene în cadrul MCV din 31 noiembrie 2018, Avizul Biroului Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni din 25 aprilie 2019 și avizul Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni din 16 mai 2019. Lia Savonea a contraatacat scriindu-i lui Gianni Buquicchio, președintele Comisiei de la Veneția, că SIIJ este de fapt o apărătoare a independenței justiției. Cu alte cuvinte, membrii Comisiei nu au înțeles nimic! Mai mult, în viziunea președintei CSM, „funcția principală a CSM nu este de apărare a independenței judecătorilor și procurorilor față de puterea executivă, așa cum s-a subliniat în Aviz“, ci de... „garant al independenței justiției“. Dar cum poate fi justiția independentă, dacă procurorii și judecătorii nu sunt? Și despre ce independență putem vorbi, dacă magistrații sunt supuși presiunilor, cum sunt cei care deranjează, sau au deranjat, actuala putere? Amintesc doar cazul lui Augustin Lazăr, căruia i s-a făcut plângere la SIIJ după ce a trimis în instanță Dosarul Revoluției, sau plângerile formulate împotriva procurorilor care instrumentează violențele jandarmilor din 10 august 2018.
Pentru a reduce la tăcere opoziția din CSM, Lia Savonea a cerut, aproape pe față, ajutorul guvernului, cerându-i premierului, într-o scrisoare publică, să precizeze dacă are în plan desființarea SIIJ. Doamna Dăncilă i-a răspuns prompt, la Antena 3, asigurând-o că nu are de gând să dea OUG pentru desființarea SIIJ, pentru că guvernul nu se amestecă în justiție și nu dă ordonanțe pe justiție. Un răspuns abil, este drept, care întoarce împotriva opoziției rezultatul referendumului din 26 mai, dar care nu explică de ce, în calitate de lider al PSD, nu poate cere desființarea SIIJ prin lege.
Ne dăm seama cât de dur este războiul din magistratură dintre apărătorii puterii politice, în frunte cu Lia Savonea, și apărătorii independenței justiției. Totodată, vedem cât de fals este discursul proeuropean al Vioricăi Dăncilă, de vreme ce ea ignoră cu nonșalanță recomandările forurilor europene. Astfel, deși aceeași Comisiei de la Veneția a recomandat, într-un ghid privind bunele relații dintre putere și opoziție, ca puterea să nu mai recurgă la OUG pentru că astfel exclude opoziția, societatea civilă și organizațiile profesionale din dezbaterea publică, Guvernul Dăncilă a adoptat zece OUG la ultima ședință, inclusiv una pentru Codul administrativ, act normativ care fusese declarat neconstituțional de CCR.
Nici nu putea fi altfel într-un partid care continuă să-l aplaude pe Liviu Dragnea, groparul independenței justiției, și să-l proclame „deținut politic“, cum s-a exprimat Codrin Ștefănescu; sau să-l aplaude la scenă deschisă pe Liviu Pleșoianu, răsfățatul Antenelor, dar și al agenției Sputnik. Este clar că majoritatea confortabilă cu care a fost aleasă doamna Dăncilă se datorează faptului că baronii PSD, cei mai înrăiți adversari ai statului de drept, au primit asigurări că ea nu se va atinge de „cuceririle“ epocii Dragnea în privința justiției și că va pune toate resursele statului la dispoziția lor. Corolarul acestei politici este situarea actualei puteri pe poziții ireconciliabile cu UE, după cum a reieșit din toate discursurile „greilor“ PSD. Nu avem deci cum să o credem pe doamna Dăncilă când promite că se va consulta cu forurile europene cu privire la orice lege referitoare la justiție, când ea nu respectă de fapt nici o recomandare a acestor foruri. Putem doar constata că valoarea de adevăr a discursului ei cu privire la Europa este egală cu zero, fapt pe care îl știe și ea foarte bine, dar nu o deranjează.
Cu alte cuvinte, Dăncilă ne minte în față și se crede om politic. Urmând un model de inspirație sovietică, crede că discursul demagogic poate disimula realitatea unei politici guvernamentale aservite baronilor și clientelei PSD, dar păguboasă pentru români. Poate că, dacă opoziția va ști să se organizeze și să acționeze ca o alternativă reală și benefică, acest model de acțiune politică va fi infirmat la următoarele alegeri. Până atunci, însă, rămânem la periferia Europei, cu Dăncilă prim-ministru. //
