De același autor
După cum s-a văzut, cel mai periculos reprezentant al „statului paralel“, care i-a speriat pe PSD-iști sâmbătă seara, a fost un băiețel care încerca să treacă prin Piața Victoriei cu trotineta. Vigilent, PSD-istul cu păr alb și vestă roșie l-a îndepărtat brutal. Normalitatea nu făcea parte din scenariul comunicat de la centru satrapilor locali chemați să conducă masele de manevră la demonstrația de forță din 9 iunie. Cu toate că PSD a ratat impresia artistică, sensul manifestației de sâmbătă nu a devenit mai puțin sinistru, ci de-a dreptul terifiant, în lumina declarațiilor făcute de Liviu Dragnea duminică seara la Antena 3.
Tot weekend-ul televiziunile și site-urile independente au încercat să-și facă singure curaj, accentuând eșecul mitingului organizat de PSD. Parțial, au avut dreptate: mulți participanți nu știau pentru ce au venit, dar erau și destui care își învățaseră lecția; oamenii plecau din Piața Victoriei chiar în timpul discursului lui Liviu Dragnea; liderul PSD nu a reușit să interacționeze cu participanții, huiduielile pe care le solicita la adresa Laurei Codruța Kӧvesi și a lui Klaus Iohannis fiind prea anemice; momentul aprinderii luminițelor a fost complet ratat; munții de gunoaie lăsați în urmă de PSD-iști au făcut impresie proastă, iar proiectarea simbolului #REZIST pe clădirea guvernului chiar în timpul discursului lui Dragnea a demonstrat că societatea civilă este mai inteligentă decât „ciuma roșie“.
Să nu ne îmbătăm însă cu apă rece. Mitingul de sâmbătă nu și-a propus să demonstreze că PSD ar avea un minimum de soft power, ci pur și simplu să declare război României ne-PSD-izate, României europene. Ca atare, Liviu Dragnea a ținut să arate de câte divizii dispune și ne-a demonstrat că, folosind administrația centrală și locală și clientela din economie, poate oricând mobiliza o masă de manevră de câteva sute de mii de oameni. Nici PNL, nici USR, nici societatea civilă nu dispun de logistica PSD și nici nu sunt suficient de bine organizate și motivate pentru a face față unei mobilizări a PSD la un referendum de suspendare sau la alegeri.
În contextul acestei demonstrații de forță, discursul violent, deși slab din punct de vedere retoric, al domnului Dragnea și declarațiile făcute ulterior la Antena 3 ne avertizează că democrația noastră este în pericol de moarte. După cum a observat și presa străină, principalii organizatori ai mitingului „împotriva abuzurilor“ au probleme cu legea, primul pe listă fiind Liviu Dragnea, a cărui sentință în dosarul „Bombonica“ a fost amânată pentru 21 iunie. În consecință, este greu să nu înțelegi că desfășurarea de forțe a PSD din weekend a fost de fapt o tentativă deșănțată de intimidare a magistraților, procurorii fiind chiar amenințați explicit că „riscă să plătească greu“, dacă îndrăznesc să investigheze plângerea lui Ludovic Orban împotriva premierului Dăncilă. Iar amenințările lui Dragnea nu s-au oprit aici: președintele Iohannis a fost amenințat cu suspendarea, iar toată suflarea ostilă PSD cu un miting „uriaș“, care s-ar putea să nu se încheie prea curând, căci PSD vrea să „curețe țara de șobolani“, adică de procurorii DNA, de jurnaliștii incomozi și de activiștii #REZIST - toți catalogați drept rămășițe ale Securității. De altfel, Securitatea „stalinistă“ a fost un laitmotiv pervers al discursului lui Liviu Dragnea, deși, pentru el, statul de drept, nu fantasma „statului paralel“, a devenit un pericol existențial, iar cei care îl reprezintă, ca procurorul șef al DNA și președintele Iohannis, au ajuns ținte ale urii PSD-iste în acțiune.
Istoria se repetă, căci, ori de câte ori ajunge la putere, PSD, în diferitele sale încarnări din 1990 încoace, își propune - și reușește - să-i dezbine pe români. Este singurul partid care a manipulat întotdeauna categoriile sociale lăsate în urmă de tranziție, dependente de ajutoare sociale sau de o economie controlată de PSD în provincie, pentru a amenința populația urbană cu aspirații europene. Brațul său organizatoric este administrația locală și de stat, adevăratul motor al desantului PSD-ist, direct interesată de menținerea la putere a partidului care-i asigură o prosperitate nesustenabilă din punct de vedere economic. Dacă ne amintim însă de mineriade, din 1990, 1992 și 1999, de evenimentele de la Târgu Mureș din martie 1990, de mitingurile din ianuarie-februarie 1990, dar și demonstrațiile din 2011-2012, cu intervențiile brutale ale lui Mircea Dogaru, vom identifica și o componentă de forță, adevăratul stat paralel, cu ramificații în servicii, armată și jandarmerie. Îl vom găsi probabil și acum, în preajma lui Liviu Dragnea, dincolo de perdelele de fum lansate de el și de Tăriceanu. Este o realitate de care trebuie să ne temem. Liviu Dragnea și clica sa și-au arătat adevărata față: agresivă, antidemocratică, antieuropeană și fără scrupule. Le simțim teama de justiție, dar și furia de baroni frustrați că nu pot jefui țara pentru că îi încurcă (încă) niște instituții și niște legi.
Trebuie deci să-l credem pe Dragnea când promite că nu se va opri aici și să ne educăm copiii să nu treacă cu trotineta prin zonele ocupate de PSD. Încolțit și frustrat, Dragnea se va simți în siguranță doar după ce va fi zdrobit democrația, cu statul de drept cu tot, și ne va fi supus pe toți, „indiferent de costuri“. S-ar putea să nu ezite să recurgă la forță pentru a-și atinge scopul, și aceasta pentru că, deși l-a declarat explicit abia acum, războiul PSD cu România democratică și europeană face parte din ADN-ul partidului, a început în 1990 și nu s-a încheiat încă.
