De același autor
Ce legătură au personaje ca Liviu Dragnea, Dan Nica sau Marian Vanghelie cu social-democraţia europeană?
Urmărind comportamentul PSD după înfrângerea lui Mircea Geoană în alegerile prezidenţiale din 6 decembrie, este greu să nu constaţi că actuala echipă din Kiseleff se dovedeşte încremenită în proiectul iniţial, de partid bolşevic cu elemente naţionaliste dâmboviţene – adică exact în proiectul lui Ion Iliescu din 1990. De altfel, multe ne-au amintit de climatul politic care a marcat începutul tranziţiei postcomuniste: substituirea adevărului cu propaganda agresivă, grupurile de agitatori, intoleranţa faţă de cei care gândesc altfel sau trăiesc pe alte meleaguri. Să nu-ţi dai seama că toate acestea sunt incompatibile cu etosul unui partid social-democrat modern înseamnă să-ţi mărturiseşti incapacitatea de a-ţi depăşi condiţia de clonă bolşevică. Dar, de fapt, ce legătură au personaje ca Liviu Dragnea, Dan Nica sau Marian Vanghelie cu social-democraţia europeană?
Ceea ce a deranjat în discursul care a însoţit mascarada contestării alegerilor a fost nu numai agresivitatea, ci şi lipsa unor dovezi solide. Dan Nica, Liviu Dragnea, Bogdan Niculescu Duvăz şi Olguţa Vasilescu au mizat pe efectul cumulat al unor intervenţii zgomotoase menite să disimuleze lipsa de probe şi pe ignoranţa unei părţi a populaţiei – căci doar cei foarte ignoranţi pot crede că, la 7 zile după alegeri, se mai poate stabili dacă ipoteticele ştampile duble de pe buletinele nule au fost aplicate la ore diferite. Dispreţul PSD faţă de electorat – pe care-l vrea cât mai prost – se exprimă şi prin formularea cererii de analiză grafologică a tuturor semnăturilor din secţiile speciale: oricine are mintea întreagă îşi dă seama că o asemenea operaţiune va dura luni de zile şi riscă să fie neconcludentă. Probabil că liderii PSD din jurul lui Mircea Geoană ştiu şi ei că o asemenea verificare este practic imposibilă; ceea ce-i interesează însă este să arunce cu cât mai multă murdărie în ventilator în speranţa că vor reuşi să-l mânjească pe Traian Băsescu şi să-şi mascheze eşecul, incapabili să priceapă că România anului 2009 a depăşit faza în care tacticile lor erau eficiente.
Ca şi în 1990, pesediştii şi servitorii lor din media s-au lansat în atacuri vitriolice la adresa românilor din diaspora. Acum 20 de ani, oştile lui Ion Iliescu le imputau reprezentanţilor exilului politic românesc că „nu au mâncat salam cu soia“. Astăzi, marii europeni, Titus Corlăţean şi Adrian Năstase, împreună cu o serie de penelişti mărunţi şi mercenari din presă se întreabă retoric dacă milioanele de români care trăiesc în afara graniţelor au dreptul moral să voteze. Adrian Năstase, care altădată se visa reîncarnarea lui Titulescu, a afirmat chiar că votul românilor din diaspora „ar trebui să aibă o greutate mai mică“. Abia după ce şi-a dat seama de gafă, a decis că propoziţia „era nefericită şi o retrag“. Tardiv şi neconvingător. Si tot ca în 1990, noii bolşevici au trimis în stradă trupe de agitatori, recrutaţi din rândul organizaţiei lor studenţeşti şi de tineret, pentru a protesta împotriva unei fraudări nedovedite. Desigur, ei nu au spus nimic despre colegii lor din Regie şi de la Agronomie, care, potrivit unor relatări şi mărturii, şi-au vândut votul contra a 100 lei.
Demascaţi ca pioni politici ai PSD în Ministerul Tineretului, liderii protestului au tăcut rapid, dar s-ar putea reactiva dacă Marian Vanghelie îşi pune în practică ameninţarea de a scoate în stradă 100-200 de mii de oameni pentru a-l apăra pe Cătălin Voicu, cel învinuit de DNA de trafic de influenţă. În filosofia bolşevică, liderii partidului sunt deasupra legii, aşa cum au fost majoritatea liderilor PSD timp de 20 de ani. Această filosofie este împărtăşită şi de senatorii partidului, care au protestat împotriva demersului perfect legal al DNA. Probabil că tacticile bolşevice ale pesediştilor nu vor avea succes, deşi vor otrăvi şi vor urâţi spaţiul public. Șontâc-şontâc, România va merge înainte şi-i va lăsa în urmă pe bătăuşii politici din stirpea domnilor Dragnea şi Nica. Mircea Geoană a ajuns din personaj politic personaj de bancuri, la concurenţă cu Bulă, iar PSD se comportă ca un partid de autişti, incapabil să înţeleagă mersul istoriei şi aspiraţiile românilor. Dacă în PSD există, aşa cum pretind unii, şi oameni decenţi, acum este momentul să se facă auziţi. //
